Steagul lui Tudor Vladimirescu, păstrat într-o veche biserică din Curtea de Argeş. „Ciucurele din vârf este prima dovadă a tricolorului românesc“

Publicat: 12.12.2021 06:40

Ultima actualizare: 02.08.2022 09:34

Steagul lui Tudor Vladimirescu a intrat în patrimoniul naţional în 1882 Sursa wikipedia.org

Pe locul actualei Biserici Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeş, construită după planurile celebrului arhitect Dimitrie Ionescu - Berechet, a fost, în urmă cu mai bine de 200 de ani, un alt lăcaş, mistuit de flăcări în 1913, aşezământ care a păstrat o vreme steagul lui Tudor Vladimirescu.

Vechea bisericuţă, construită între anii 1779 şi 1793 de către arhimandritul Partenie a adăpostit o vreme steagul lui Tudor Vladimirescu, adus la Curtea de Argeş de teama eteriştilor. Povestea păstrării aici a steagului lui Tudor Vladimirescu s-a pierdut în negura secolelor.

Cum a ajuns steagul lui Tudor Vladimirescu în vechea bisericuţă

Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu constituie unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaştere naţională a României. Aceasta a adus în atenţia Marilor Puteri europene situaţia din Principatele Dunărene şi a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu din 23 ianuarie 1821, de la Padeş, s-a rostit sub steagul revoluţionar, iar o serie de istorici consideră că acel ciucure din vârful stindardului este prima dovadă a tricolorului românesc, căci pe el se regăseau culorile roşu, galben şi albastru.

În 1882, steagul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu a intrat în patrimoniul naţional printr-un eveniment festiv în care a fost înmânat autorităţilor militare şi civile ale oraşului Craiova de către urmaşul lui Ion Cacaleţeanu, fost căpitan în oştirea revoluţionară de la 1821, a cărui familie este unul dintre păstrătorii stindardului lucrat sub indicaţiile lui Tudor şi ale mentorului său, Ilarion, episcop al Argeşului, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, de către monahul David.

Steagul lui Tudor Vladimirescu de la 1821 - precursorul Tricolorului românesc Sursa clasate.cimec.ro

Episcopul Ilarion este, de altfel, şi cel care, după arestarea lui Tudor Vladimirescu, a dus steagul revoluţionar la Curtea de Argeş.

„Argeşul este legat de Tudor Vladimirescu, deşi el este oltean şi a plecat de la Padeş, din Oltenia, către Bucureşti. În drumul său spre Bucureşti a campat la Goleşti, unde azi este Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii. La Goleşti a folosit pentru prima dată acest steag. În retragerea lui de la Bucureşti, spre sfârşitul Revoluţiei, când a dorit să se întoarcă în Oltenia, a campat iar la Goleşti, unde a fost arestat de eterişti. De aici a fost dus la Târgovişte, judecat şi executat. În acest context, steagul a fost luat de la Goleşti de episcopul Ilarion al Argeşului. Şi nu putea să-l ducă altundeva decât la Curtea de Argeş", a explicat, pentru "Adevărul", istoricul Cornel Popescu.

De ce la Curtea de Argeş şi nu la Târgovişte, unde se afla Mitropolia? Pentru că la Târgovişte, riscurile ajungerii lui în mâinile eteriştilor erau foarte mari.

"La Târgovişte erau eteriştii, acolo era Ipsilanti, iar steagul ar fi putut fi capturat. Ştiţi foarte bine ce înseamnă acest lucru. În orice război, este o dezonoare ca steagul de luptă să fie capturat. În ziua de azi, dacă drapelul de luptă al unei unităţi militare este capturat, unitatea se desfiinţează. Steagul a fost dus la Curtea de Argeş, pentru că aici era Biserica Domnească. La Curtea de Argeş fusese anterior Mitropolia şi era sediul Episcopiei Argeşului. De la Biserica Domnească, după începerea restaurării, a fost mutat în vechea biserică Sfântul Gheorghe", arată istoricul Cornel Popescu.

Citește și: Secretele steagului de luptă al pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Ciucurul de pe vârful steagului, prima dovadă a tricolorului românesc

Ce s-a întâmplat cu bisericuţa

În vechiul lăcaş cu hramul „Sfântul Gheorghe”, care a păstrat o vreme steagul revoluţionar de la 1821 (cel puţin până în 1876) au fost aduse, în anul 1897, moaştele Sfintei Filofteia, după ce Biserica Domnească a fost închisă pentru restaurare, rămânând aici până în anul 1913.

Bisericuţa a fost mistuită de un incendiu devastator în anul 1913, propagat de la o casă din apropierea lăcaşului. Pe locul ei a fost ridicată actuala biserică, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, construită între 1934 şi 1936, din cărămidă, în formă de cruce, cu faţada şi pridvorul în stil brâncovenesc, după planurile arhitectului Dimitrie Berechet.

Ce s-a întâmplat cu steagul

Pe site-ul clasate.cimec.ro, aparţinând Institutului Naţional al Patrimoniului, este făcută o descriere a steagului lui Tudor Vladimirescu. Acesta avea dimensiunile de 1.560 mm x 1.460 mm.

„Pânza de formă dreptunghiulară, este formată din feţe de mătase gălbuie, din care nu se mai păstrează decât unele părţi, pe care se văd urmele picturii, distrusă în cea mai mare parte, şi din căptuşeala de mătase albastră, mai bine conservată; totul este introdus în tul dublu. Pictura, acum foarte deteriorată, reprezenta iniţial Sf. Treime, având în dextro pe Sf. Teodor Tiron, patronul Slugerului T. Vladimirescu, iar în senestra pe Sf. Gheorghe, considerat aducător de biruinţă; sub Sf. Treime, în interiorul unei ghirlande de frunze de dafini, era redată o acvilă neagră, conturată, cruciată, cu sborul jos-întruchipând stema Ţarii Româneşti- sub care figura datarea "1821 Ghenarie", scrisă cu litere chirilice, ca şi versurile ce încadrau stema“, au consemnat istoricii.

Citește și: Omul din spatele revoluţiei care a pus capăt domniilor fanariote în ţările române: „Ţăranul acesta voise ca în ţara lui săracii să aibă parte linişte şi putere“

Conform datelor de pe site, steagul lui Tudor Vladimirescu s-a aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României şi a fost clasat în urma unui ordin dat în anul 2003.