Mihaela Marin aduce bucurie oamenilor nefericiţi

A vrut să devină doctor, dar soarta a dus-o pe un alt drum.

Este acum asistent social şi are grijă de persoanele din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă din Găvana. Aici trăiesc oameni care au diverse dizabilităţi, sunt singuri, în vârstă şi au nevoie de îngrijire medicală specială, de consiliere şi de un loc unde să trăiască liniştiţi.

De zece ani, Mihaela Marin este asistent social în acest centru. A trecut prin multe clipe grele, dar şi frumoase, alături de oamenii din centru, fie că sunt asistaţi social sau colegi de muncă.

O trusă medicală de jucărie, cadoul preferat din copilărie
Când avea doar câţiva anişori, Mihaela a primit cadou o trusă medicală de jucărie. I-a plăcut atât de mult, încât nu a mai vrut altceva decât să îşi aleagă o meserie care presupunea a avea grijă de oameni. Şi-a dorit să devină doctor, dar a devenit asistent social, iar această meserie i se potriveşte ca o mănuşă. Mihaela este o persoană caldă, calmă, cu multă răbdare. Problemele personale par să fie lăsate undeva departe, parcă nici nu ar fi ale ei atunci când se află la Centru.

„Sunt sigură că unii oameni se nasc cu dragoste pentru cei nevoiaşi, cu dorinţa de a-i ajuta pe alţii. Un asistent social bun nu se poate forma dacă nu are, din naştere, această dragoste de oameni”, spune Mihaela.

Primele zile de lucru au fost foarte grele
Meseria de asistent social care lucrează cu persoane cu dizabilităţi nu este deloc uşoară. Dificultatea vine atunci când vezi cu ochii tăi ce ravagii pot face anumite boli, câtă suferinţă pot provoca şi mai ales că nu poţi schimba nimic pentru a-i ajuta.

„La început eram foarte speriată de ceea ce se întâmpla aici cu unii oameni care sufereau de boli incurabile. Evoluţia acestor boli era înfricoşătoare. Era greu, nu eram obişnuită cu atâta suferinţă şi nici partea birocratică nu era tocmai uşoară. Îmi amintesc că noaptea visam cum completez la acte.”, spune Mihaela Marin. Ulterior, Mihaela a realizat că este posibil să faci bine acestor oameni, să le aduci puţină bucurie, să fii alături de ei. „Nu aş schimba pentru nimic în lume această meserie pe o alta. Mă defineşte, mai ales că acum ştiu cât de mult înseamnă să aduci puţină fericire unui om aflat în dificultate.”, declară Mihaela. Cu timpul, Mihaela a învăţat să fie puternică şi să gestioneze cu calm orice problemă care ar putea să apară, dar nu ar fi reuşit fără multă credinţă.

„Numai Dumnezeu m-a ajutat fiu tare atunci când a fost nevoie, atunci când suferinţa la care am fost martoră  părea aproape insuportabilă.”, mărturiseşte Mihaela Marin.

Munca într-o anticameră a morţii
Pentru mulţi, clipele petrecute în acest centru sunt şi ultimele din viaţa loc, capătul de drum. Oamenii de aici, printre care şi Mihaela, trebuie să aibă grijă de ei şi, pe cât posibil, să le ofere momente de fericire. Miahela este cea care se ocupă de organizarea evenimentelor menite să-i înveselească pe pacienţi.

„Alături de ceilalţi doi colegi, tot asistenţi sociali şi ei, ţinem legătura între centru şi autorităţi, organizăm evenimentele de aici. Facem toate astea cu plăcere, deşi la început a fost greu”, spune Mihaela.  În fiecare an, când vine luna cadourilor, Mihaela are mult de lucru. Atât ea cât şi ceilalţi angajaţi din Centru. Îi ajută şi unii dintre cei pentru care Centrul din Găvana le este singura casă. Încep să împodobească bradul de Crăciun, să împodobească holurile, să organizeze diverse evenimente.

„Noi facem totul, noi aranjăm camerele, facem curat, împodobim bradul, punem decoraţiuni de Crăciun pe holuri. Îi cooptăm şi pe o parte dintre oamenii de aici, care au nevoie să fie mereu implicaţi în activităţi. Le face bine să se simtă utili.”, spune asistentul social.

„Este impresionant când îi vezi pe aceşti oameni cum se bucură de lucrurile simple, de o portocală, un cadou simbolic sau un balon colorat.”, adaugă Mihaela. De-a lungul timpului s-a legat foarte mult de aceşti oameni cu probleme de sănătate. „Petrecem mai mult timp cu ei decât cu familiile noastre. Ne legăm de ei, este normal, şi suferim atunci când unul părăseşte această lume.”, declară asistentul social.

Născută: 26,11,1977
Studii: Postliceala medico-socială, Facultatea de Teologie „Sfânta Filofteia secţia asistenţă socială, masterat „Managementul serviciilor sociale şi de sănătate” – Universitatea din Piteşti.
Experienţă: Din 1999 este asistent social în cadrul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă din Piteşti.
Stare civilă: necăsătorită

Ce-i place:
Iubeşte drumeţiile, vacanţele la mare, oamenii şi florile. „Îmi place să ies în mijlocul naturii, să călătoresc pe cât posibil şi să fac bucurii oamenilor de lângă mine”.
Ce nu-i place:
Minciuna, dezorganizarea, promisiunile fără acoperire. Nu-mi place când cineva nu-şi ţine cuvântul sau denaturează adevărul.

Întrebări şi răspunsuri:

De ce ai ales să devii asistent social?

La terminarea liceului am ales să urmez medicina. Nu am reuşit să intru la facultate aşa că am ales ceva apropiat. Am mers la o postliceală, după care am dat la facultate şi am mers pe asistenţă socială. Pentru asta eram făcută.
Ce calităţi trebuie să aibă un om pentru a lucra cu persoane cu dizabilităţi într-un asemenea centru?
Este nevoie de multă bunătate, extraordinară răbdare, calm, implicare. Trebuie să ştii să-i înţelegi pe aceşti oameni. Trebuie să fii foarte sensibil, dar şi foarte puternic atunci când este nevoie. Este o meserie pe care fie o faci cu plăcere, fie nu o mai faci deloc.