Fascinanta poveste a Elenei Perticari Davila, educatoarea a lui Carol al II-lea şi doamna de onoare a Reginei Maria

Fiică a doctorului Carol Davila şi a Ancăi Racoviţă, argeşeanca Elena Perticari Davila (1865-1951) a avut o viaţă fascinantă, fiind o apropiată a Casei Regale şi având o educaţie aleasă şi o minte strălucită. Elena şi soţul ei, Ioan Perticari, au fost desemnaţi de Casa Regală pentru educarea prinţului Carol al II-lea. Elena Perticari a fost domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta şi doamnă de onoare a Reginei Maria.

Elena Perticari Davila s-a născut în 1865 şi a copilărit la conacul Goleştilor împreună cu Alexandru Davila (viitorul mare dramaturg), fratele său mai mare cu trei ani. După cum spune profesorul de istorie Claudiu Ioniţă, „Elena Perticari Davila a moştenit de la mama sa dragostea pentru oameni, în special pentru ţărani, pentru copiii neajutoraţi, iar de la tatăl său puterea de muncă şi dragostea de ţară”.

Elena Perticari Davila a studiat la Stuttgart, unde a frecventat cursurile Facultăţii de Geografie şi ale Facultăţii de Medicină. Frumuseţea i-a adus repede un mare admirator, care o face să renunţe la preocupările universitare. Numele său: căpitan Ion Perticari, unul dintre eroii Războiului de Independenţă.

Datorită familiei sale şi poziţiei pe care aceasta o ocupa la curte, Elena ajunge să fie invitată, în vara lui 1882, ca domnişoară de onoare pe lângă regina Elisabeta. Elena Perticari are numai cuvinte de laudă pentru tinerele care, alături de ea, împărtăşeau graţiile regale în acea vară a lui 1882.

Cum o descrie pe regina Elisabeta

Pe când castelul Peleş era în construcţie, curtea regală locuia în chiliile de la Mănăstirea Sinaia. Elena Perticari descrie în scrierile sale viaţa la mănăstire ca fiind una simplă şi patriarhală. Însoţite de regină, domnişoarele de onoare sunt invitate să facă excursii. Iată cum o descrie Elena Perticari pe Regina Elisabeta:

„Purta un costum de munte, care se compunea dintr-o tunică lungă şi largă formând fusta, scurtă până la genunchi, pe care o ridica într-o parte, trecând tivul de jos prin centura ce o cingea. Sub această fustă avea pantaloni din acelaşi material cu rochia, care se continuau în jambiere ce se închideau cu nasturi aparenţi, pe partea exterioară, de la genunchi până la glezne. Regina era înaltă, cu o talie foarte frumoasă şi bine proporţionată, cu picioare mici şi încheieturi delicate. Artista admira plantele ce creşteau în trunchiurile doborâte ale brazilor şi fagilor uriaşi, care striveau sub povara lor puiandrii ieşiţi din propria lor sămânţă, dar care, pe partea superioară a trunchiului putrezit, dădeau naştere la o sumedenie de flori mărunte: muşchi, ierburi diferite, ferigi plăpânde şi chiar limba vecinului”.

De asemenea, tot Elena Perticari dă informaţii şi despre cum erau mobilate sufrageria şi salonul din spaţiul regal de la Mănăstirea Sinaia, ca şi despre felul în care îşi petrecea timpul după masa de seară, când toţi se adunau în salon, în jurul suveranilor, prilej cu care se cânta, se jucau jocuri de societate şi se spuneau ghicitori şi glume. Elena Perticari a scris „Amintiri din copilărie” şi „Povestea vieţii mele”, volume autobiografice de referinţă pentru viaţa de la curtea regală a României.

Familia regală venea des la conacul soţilor Perticari de la Izvoru

„Elena Davila-Perticari, a fost, pe lângă educatoare a tânărului viitor rege Carol al II-lea, şi doamnă de onoare a reginei Maria, funcţie ce a propulsat-o între cele mai importante românce ale vremii, împreună cu Regina Maria, Martha Bibescu şi Maria Cantacuzino. Ion Perticari, soţul Elenei Perticari Davila, a devenit aghiotantul regelui Ferdinand În primul Război Mondial, Elena Perticari Davila a însoţit-o pe regina Maria în Moldova unde s-a ocupat de răniţii din spitalele din Iaşi iar generalul Perticari, aghiotant al lui Carol I, l-a însoţit pe Carol al II-lea în Germania, l-a învăţat să mânuiască armele şi l-a găzduit la conacul Izvoru din sudul Argeşului. Familia regală venea des la acest conac”, mai spune istoricul Claudiu Ioniţă.

A găzduit sute de copii ai refugiaţilor

În timpul celui de-al doilea război mondial, Elena Perticari Davila a primit la cantina şcolară din Izvoru de Sus peste 20 de copii săraci din sat şi copii ai refugiaţilor din Moldova, iar în 1945 încă 150 de copii de refugiaţi, pe care i-a ţinut până în 1947.