Ce se întâmplă în organism când eşti muşcat de viperă. „Nu e ca în desenele animate să te zbaţi de trei ori şi să mori”
0
Întâlnirile cu şerpii pe munte devin din ce în ce mai dese, iar tot mai multe persoane vor să ştie de unde pot obţine un ser antiviperin pe care să-l aibă la îndemână. Nu vor găsi, pentru că serul antiviperin se administrează numai în spital. Directorul Salvamont Argeş explică de ce.
La sfârşitul săptămânii trecute, salvamontiştii argeşeni şi paramedicii SMURD au intervenit pentru salvarea unei tinere muşcate de o viperă, în Munţii Făgăraş. S-a întâmplat la intrarea pe Valea Capra. Fata nu mergea pe munte. A vrut să se spele pe mâini în pârâu şi nu a observat şarpele.
Întâlnirile cu şerpii au loc în cele mai nebănuite locuri şi ridică îngrijorări în rândul multor turişti. Directorul Salvamont Argeş spune însă că viperele nu sunt nici mai multe, nici mai puţine decât acum 30 de ani, ci că doar mediatizarea acestor cazuri este mai mare.
„Nu vă alarmaţi şi nu renunţaţi la turele montane programate, viperele au existat dinainte ca omul să înceapă să meargă pe munte. Trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpi şi sunt imprudente”, arată Salvamont Argeş.
Şerpii veninoşi nu atacă decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să fiţi prudenţi. Dacă locuiţi sau călătoriţi în zone în care există şerpi, îmbrăcaţi haine ce vă acoperă picioarele. Nu păşiţi, nu vă aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră înainte de a verifica locul.
„Dacă aţi observat un şarpe la distanţă, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar dacă e foarte aproape, rămâneţi nemişcat, pentru că, în general, se îndepărtează singur. Singurele specii de şerpi veninoşi din România sunt viperele, răspândite neuniform pe tot teritoriul ţării, mai puţin în centrul şi sudul Munteniei şi Olteniei, dar ajungând în Carpaţi şi la peste altitudinea de 2000 de metri”, recomandă Salvamont Argeş.
Semne şi simptome ale muşcăturii de viperă
Dacă sunteţi totuşi muşcat trebuie să ştiţi că manifestările clinice ale muşcăturii de viperă depind de mai mulţi factori: cantitatea de venin injectat, localizarea muşcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariţia unor efecte atât locale cât şi sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) şi la vârstnici.
„Semnele si simptomele muşcăturii de viperă sunt: locale - urme ale muşcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale)- febra, transpiraţii, greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leşin”), dificultăţi de respiraţie, durere toracica, convulsii, coma, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feţei, limbii, cailor aeriene, dificultăţi de respiraţie, şoc – tensiune arteriala prăbuşită, puls periferic nepalpabil)”, precizează Comisia Medicală Salvamont România.
Măsurile de prim ajutor constau, potrivit Comisiei Medicale Salvamont România, în:
- Liniştirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi aşezat întins pe spate (sau în poziţie laterală de siguranţă, dacă este inconştient ) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al şarpelui;
- Apelarea Numărului Unic de Urgenţă 112 sau a Dispeceratului Naţional Salvamont - 0372126668, pentru a anunţa evenimentul şi a oferi detalii asupra stării victimei şi a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
- Curăţarea plăgii cu apă oxigenată sau cu apă curată;
Scoaterea eventualelor inele, brăţări sau altele asemenea de la nivelul membrului muşcat deoarece în caz de apariţie a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acţiona ca un garou;
„Proximal de plaga muşcată se aplică un pansament cu o faşă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulaţia sanguină arterială, cât să se poată introduce un deget sub bandaj”, se mai arată în recomandări.
„În ’99, am fost muşcat de viperă, de buză şi am stors-o. Acum protocolul nu mai recomandă asta”
Actualul protocol pentru astfel de situaţii spune că: nu se practică incizii sau „cauterizări” la nivelul muşcăturii; nu se „stoarce” plaga; nu se recomandă aplicarea de gheaţă sau garou; nu se aplică diverse substanţe sau curent electric la nivelul plăgii; nu se încearcă capturarea şarpelui; nu se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspiraţie a veninului; nu se aspiră veninul cu gura.
„Protocoalele medicale sunt tot timpul în schimbare. Acum nu se mai recomandă, spre exemplu, stoarcerea sau aspirarea muşcăturii. Eu am fost muşcat de viperă în ‘99 de buză şi am stors-o. În mod sigur ceea ce a ieşit a fost o parte din venin, care a fost eliminat. Noi suntem dotaţi inclusiv cu pompe de venin. Dar acum nu se mai recomandă în protocolul pentru muşcătura de viperă. Dacă avem o muşcătură de viperă, se dezinfectează, se pansează compresiv şi se aşteaptă echipajul medical. Ce pot să vă spun e că dacă ar fi vorba de mine, de apropiaţi sau de colegii mei, eu aş stoarce şi aş aspira, pentu că în felul acesta sunt convins că aş reduce cantitatea de venin”, explică, pentru „Adevărul”, Ion Sănduloiu.
„Nu e ca în desenele animate, să te zbaţi de două-trei ori şi apoi să mori”
Potrivit aceluialşi protocol, membrul muşcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracţiile musculare care favorizează circulaţia limfatică; membrul respectiv va fi menţinut în poziţie neutră sau mai jos decât nivelul cordului şi nu mai sus decât acesta.
Potrivit Comisiei Medicale Salvamont România, şocul anafilactic se tratează de urgenţă prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim - ajutor (daca persoana se cunoaşte cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă şi administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate şi în reacţiile anafilactice mai uşoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe - şoc anafilactic);
În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;
Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla).
Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.
„Problema e ce faci până ajunge echipajul medical dacă eşti pe creasta Făgăraşilor. Trebuie ştiut că vipera nu administrează venin la fiecare muşcătură. Muşcă de intimidare, ca să se apere. În marea majoritate a cazurilor, nu administrează venin. Şi chiar dacă administrează toată cantitatea de venin, nu e ca în desenele animate să te zbaţi de două-trei ori şi apoi să mori. Ai timp la dispoziţie să ajungi într-o unitate medicală şi să primeşti antivenin care se administrează doar de un medic. Antiveninul este un venin atenuat. Iar reacţia lui poate să fie mai sălbatică decât a veninului, mai ales dacă ai o doză mică de venin”, explică, pentru „Adevărul”, Ion Sănduloiu.
Directorul Salvamont Argeş spune că tot mai multe persoane se interesează de unde pot procura ser antiviperin, ca să-l aibă la îndemână şi să-l administreze la nevoie.
„Se administrează numai dacă începi să ai simtome severe, nu oricând, nu oricum, nu de către oricine. Nu se ţine în termos, în rucsac. Se administrează numai de medic, în spital, ca să fii lângă ATI, pentru că s-ar putea să ai doar câteva micrograme de venin, iar dacă se administrează antivenin poţi să ai reacţii severe”, precizează pentru „Adevărul”, Ion Sănduloiu.
Clasificarea muşcăturilor de viperă după gradul de toxicitate
Gradul 0 (fără reacţie toxică ) - urme ale muşcăturii, fără edem („umflare”) local .
Gradul 1 (reacţie toxică minimă ) - edem („umflare” ) local în jurul muşcăturii, fără reacţie sistemică.
Gradul 2 (reacţie toxică moderată) - edem al întregului membru muşcat, reacţie sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
Gradul 3 (reacţie toxică severă) - edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de şoc, hemoragii sau alte reacţii sistemice.
Se încarcă comentariile...
