Poveştile triste ale unor conace impunătoare zidite de boieri vestiți, ajunse o ruină FOTO

Conacele impunătoare zidite de boieri vestiți din județul Neamț cu veacuri în urmă, adevărate monumente istorice şi de arhitectură, au ajuns astăzi ruine și din cauza lipsei de interes pentru conservarea lor, care a contribuit decisiv la degradare. Unele dintre ele nu mai pot fi salvate.

Un panou de pe Casa Celibidache avertizează că se poate prăbuşi FOTO Monumenteneamţ.ro

Pe lista monumentelor de arhitectură de interes local sau naţional se află câteva sute de imobile, unele aflându-se în stare oarecum bună. Altele, vechi de secole, au fost şi sunt doar martore mute ale trecerii timpului, purtând pe ele „pecetea“ ignoranţei şi a dezinteresului din anii comunismului.

Clădirile au fost naţionalizate, devenind sedii ale unor cooperative agricole, staţii de mecanizare sau depozite.  În cazuri fericite, au găzduit şcoli sau grădiniţe, lucru ce avea să le scape de distrugeri majore, dar modificările necesare pentru noile destinaţii le-au afectat. Din păcate, în alte situţii, construcţii emblematice din alte vremuri sunt acum într-o avansată stare de degradare. Astfel, au ajuns nişte ruine, din cauza neimplicării în conservare a autorităţilor, a proprietarilor care le-au revendicat şi câştigat după 1990 sau pur şi simplu au fost vandalizate.

Într-o situație oarecum mai bună este Casa Sergiu Celibidache din Roman, imobil de patrimoniu în care a locuit marele compozitor. Clădirea este degradată şi tronează în „buricul“ urbei de la malurile Moldovei şi Siretului, după ce a fost, ani în şir, adăpost şi de zi, şi de noapte al oamenilor străzii.

Lucrările de restaurare au început

Monument arhitectonic de clasă B, este în patrimoniul Primăriei Roman, care a cumpărat-o de la fiul muzicianului cu ani în urmă. Au fost întocmite mai multe proiecte de reabilitare, însă n-au avut sorţi de izbândă. Din fericire, în 2021, Compania Naţională de Investiţii l-a aprobat pe ultimul realizat.

Licitaţia a fost câştigată de o asociere de trei firme, iar lucrările au început în 2022. Proiectul de restaurare este de 4.427.696 de lei, plus TVA, adică peste 1 milion de euro şi are prevederi stricte, impuse de Ministerul Culturii.

Roxana Josanu, directorul Direcţiei de Cultură Neamţ, a declarat că una dintre condiţii este protejarea tuturor elementelor artistice.

Dimensiunea dezastrului se vede cel mai bine în interior FOTO Monumenteneamţ.ro

Cum în interiorul casei există două saloane cu picturi, pentru restaurarea lor trebuie să intervină doar specialişti în domeniu, acreditaţi de minister. Probleme sunt şi la partea de rezistenţă, lucru ce presupune intervenţii atente ale constructorului. În Casa Celibidache, cunoscută drept Casa vornicului Done, s-a născut, în 1912, marele dirijor şi compozitor.

Mama sa, Maria, născută Brăteanu, a fost profesoară de chimie şi îşi avea originile în Roman, iar tatăl, Demostene, era de origine greacă, fiind ofiţer de cavalerie şi prefect de Iaşi. După 1989, autorităţile romaşcane au reuşit achiziţionarea monumentului arhitectonic de la fiul muzicianului, Serge, intenţionînd transformarea lui în muzeu.

Conacul Krupenski, ruină totală după incendiul provocat de un elev

Istoria conacului Krupensck, un impunător edificiu din comuna Podoleni, judeţul Neamţ, a început acum mai bine de trei secole şi s-a terminat iremediabil la data de 3 iunie 2011. A avut vremuri de glorie, fiind construit în mijlocul unui parc dendrologic, cu fântâni arteziene, foişoare şi înconjurat de ziduri de piatră.

În perioada interbelică dispunea de apă curentă şi electricitate, fiind gazda unor petreceri şi serate renumite, mai ales la marile sărbători, prilej cu care se strângeau fonduri pentru elevi merituoşi, persoane necăjite sau fete fără zestre. A avut proprietari din rândul unor familii de boieri, avocaţi ori oameni înstăriţi, deținători a mii de hectare de teren.

Soarta conacului Krupenski a fost pecetluită în iunie 2011 FOTO Monumenteneamţ.ro

„Figurează pe lista monumentelor istorice de patrimoniu. A fost construit în jurul anului 1700, iar primii proprietari au fost un anume Centa, apoi familia Prăjescu. Iancu Prăjescu a fost cel care a înfiinţat în comună şcoala de fete şi pe cea pentru băieţi, iar fata sa, Maria Pulcheria, a fost căsătorită cu avocatul Nicolae Krupenski, descendent al unei familii poloneze de viţă nobilă, stabilită prin aceste locuri încă de prin secolul XV“, menționează  Monumenteneamţ.ro.

După naţionalizarea decisă de regimul comunist, în perioada 1949 - 1953, clădirea a devenit sediu de şcoală, apoi secţie de mecanizare a agriculturii Podoleni, fiind preluat de primărie în 1978. În clădire au funcţionat un dispensar, casa de naşteri, un cabinet stomatologic şi biblioteca localităţii.

„Conacul a fost un colţ de Occident, în interbelic”

În anul 2000, biblioteca a fost mutată, iar camerele conacului, închiriate unor societăţi comerciale. Ultimii „locatari“ permanenţi au fost elevii Şcolii de Arte şi Meserii. În anul 1997, monumentul a intrat în posesia unui descendent direct al familiei Krupenski, care l-a revendicat în instanţă, vânzându-l apoi primăriei pentru 250 de milioane de lei vechi.

În anii de după 1989, administraţia locală a încercat să obţină fonduri pentru renovare, dar fără rezultat, imobilulul degradându-se încet şi sigur. Sfârşitul conacului Krupenski a fost consemnat în ziua de 3 iunie 2011, când a ars aproape în totalitate. Au mai rămas din el doar nişte ziduri înnegrite de fum, care mai atestă cât de impunătoare era clădirea.

Conacul arăta jalnic şi înainte de incendiu FOTO Monumenteneamţ.ro

Trei ani a durat ancheta până ce autorul a fost identificat, fiind vorba despre un elev în vârstă de 15 ani la data faptei. Împreună cu trei colegi a chiulit de la o oră, s-au plimbat prin conac, iar autorul a aprins un ziar pe care l-a aruncat lângă un perete, unde se aflau mai multe cartoane şi hârtii. În scurt timp a izbucnit un incendiu, care avea să fie catastrofal.

Despre ce „însemna“ conacul Krupenski, un fost primar, Radu Albu, rememora: „În curte, erau fântâni arteziene şi chioşcuri pentru odihnă. Acest conac a fost un colţ de Occident, în interbelic. Dispunea de apă curentă şi electricitate. Într-o aripă era o seră. Se organizau serate, pomul de Crăciun - prilej cu care se strângeau fonduri pentru necăjiţi. Sunt lucruri pe care le-am aflat de la bunica şi de la mama“.

Conacul Cantacuzino, o istorie începută cu 370 de aniîn urmă

Conacul de la Şerbeşti sau Casa Iordache Cantacuzino, după cum i se mai spune, este situat în comuna Ştefan cel Mare, pe drumul Piatra Neamţ - Tupilaţi - Hanul Ancuţei, fiind inclus pe lista monumentelor istorice din Neamţ. Poartă şi el urmele trecerii timpului, fiind într-o avansată stare de degradare.

Imobilul, care înainte era reşedinţa unor vestiți boieri, este acum în proprietatea Consiliului Județean Neamț, fiind situat în curtea unei şcoli. Instituţia a încercat să reabiliteze conacul, iar o documentaţie a fost trimisă la CNI, pentru a obţine fonduri necesare realizării studiului de fezabilitate. La două licitaţii din 2019 nu s-a prezentat nimeni, iar în 2021 o expertiză tehnică a fost refăcută.

Conacul Cantacuzino pare că arată bine, dar este și el o ruină FOTO Monumenteneamţ.ro

Conacul din Şerbeşti a fost construit pe la 1650, de către vistiernicul Iordache Cantacuzino. La începutul secolului al XVII-lea, Costea Bucioc era proprietarul moşiei, iar una dintre fetele sale, Ecaterina, s-a căsătorit cu boierul Iordache Cantacuzino. Cea de-a doua fiică, Teodora, avea să devină prima soţie a viitorului domn al Moldovei, Vasile Lupu.

Prin aceste căsătorii, moşia Şerbeşti s-a împărţit între cei doi gineri ai boierului Bucioc. Iordache Cantacuzino s-a stabilit în satul nemţean în jurul anului 1630, construindu-şi aici reşedinţa boierească, fiind şi mare vistiernic la curtea domnească de la Iaşi. Iniţial, conacul era o construcţie fără etaj, cu pereţi groşi din piatră şi cărămidă, fiind înălţată în secolul al XIX-lea.