Povestea celei mai vechi icoane din România. Zi de sărbătoare, la Mănăstirea Neamţ

Povestea celei mai vechi icoane din România se scrie de mai bine de şase secole, de când a ajuns pe teritoriul ţării noastre. Zi de sărbătoare este pe data de 9 iulie, la Mănăstirea Neamţ.

Icoana de la Mănăstirea Neamț FOTO Doxologia - Oana Nechifor

În Calendarul creştin ortodox, ziua menţionată este trecută ca fiind cea în care se celebrează „Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, o decizie în acest sens fiind luată acum cinci ani, pe 24 mai 2018, de Sfântul Sinod, stabilindu-se în ce constau slujbele oficiate.

De altfel, în ţinutul Neamţului sunt câteva aşezăminte de cult, Secu, Sihăstria, Văratec, Agapia, Durău, Giurgeni sau Horaiţa, care adăpostesc icoane considerate făcătoare de minuni, fiecare având povestea sa. Însă, cea mai veche şi unicat este Maica Domnului „Odighitria“ (Îndrumătoarea), sau „Lidianca“, de la Mănăstirea Neamţ.

„Puterea“ duhovnicească a acesteia ar veni şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665. Tradiţia şi unele vechi însemnări arată că este o copie realizată după cea a icoanei Maicii Domnului pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraş din Israel unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă.

Se mai spune că, în anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh al Constatinopolului, Gherman a ajuns la Ierusalim şi, după ce a văzut pe peretele bisericii din Lida icoana Maicii Domnului, a pus meşteri să-i picteze una exact ca cea originală, iar pe verso să fie chipul Sfântului Gheorghe. De aici şi denumirea de „Lidianca“.

Conform unor documente, ea a fost donată lui Alexandru cel Bun de către Împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu, spre sfârşitul domniei voievodului moldovean. Iată ce scria Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, într-un studiu:

„Numeroasele mărturii pe care Mănăstirea Neamţ le-a păstrat ca pe un tezaur nepreţuit vorbesc despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Odighitria, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul, împreună cu o altă icoană, care se află astăzi în Mănăstirea Bistriţa Neamţului“. 

Sfânta Ana de la Bistriţa şi Axioniţele de la Agapia şi Sihăstria 

La Mănăstirea Bistriţa, seculară ctitorie a domnilor moldoveni din apropierea oraşului Piatra Neamt, se află icoana Sfintei Ana, şi ea cinstită de credincişii din Moldova şi nu numai, despre care se spune că „scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe şi alungă seceta“. 

Icoana Sfintei Ana FOTO Mănăstirea Bistrița - Ștefan Cojocariu

A fost dăruită, tot în anul 1401, doamnei Ana, soţia voievodului Alexandru cel Bun, de către Irina, soţia împăratului Manuel al II-lea Paleologul şi de către patriarhul Matei al Constantinopolului. Ea a fost oferită în dar împreună cu icoana Maicii Domnului - Lidianca. În timp, despre icoana pictată pe la 1200, la Ierusalim, s-a spus că face minuni.

Despre icoana de la Bistriţa, o consemnare aparţine mitropolitului Moldovei, Gheorghe (1723-1729):  „Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog) şi măria sa încă au trimis dar doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă o sfântă icoană, ferecată şi împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistriţa“.

Se mai spune că la Sfânta Ana s-au rugat, pentru a avea copii, Maria Enescu, mama lui George Enescu, şi Emilia Porumbescu, mama lui Ciprian Porumbescu. În perioada comunistă, procesiunile cu această icoană prin mai toată Moldova, pentru aducerea ploilor au fost interzise, dar oamenii nu au uitat-o, continuând să se roage la ea.

Alte două aşezăminte din Neamţ, Agapia şi Sihăstria, deţin vechi icoane ale Maicii Domnului, cărora li se spune „Axioniţa“ sau „Axion Estin“ (în greacă Cuvine-se cu adevărat). Despre cea de la Agapia se spune că a fost dăruită Schitului Boiştea, de către ctitor, ieromonahul Macarie Bou, în secolul al XIV-lea, iar icoana de la Sihăstria a fost pictată la început de veac XIX, la Muntele Athos, de un călugăr.