Isprăvile haiducului Pantelimon: se deghiza în popă, nu trăgea niciodată cu arma. Cum se distrau gazetele pe seama neputinţei jandarmilor de a-l prinde
0Dacă la începutul secolului XX în Occident se vorbea de bande de gangsteri care îşi făceau de cap prin oraşe, în Nordul Moldovei, după reprimarea răscoalei de la 1907 autorităţile avea încă mari probleme cu prinderea haiducilor.
Pantelimon Toader a Dumitroaiei s-a născut în 1871 la Răuceştii Neamţului (comuna Răuceşti) şi, conform documentelor din dosarul său de la Tribunalul Judeţean Neamţ (unde a fost judecat în 1913), avea două clase primare şi era de meserie lemnar. Viaţa şi poveştile haiducului au făcut obiectul studiului „Reabilitarea unui haiduc” publicat în 1968 de istoricul Mihai Stoian.
Pantelimon s-a „ridicat” la haiducie după ce a fost acuzat de un furt de vite, o faptă pe care nu o făcuse. Citaţia n-a ajuns însă la el, nefiind acasă în acea perioadă. N-a ştiut de acuzare şi a fost condamnat în lipsă la un an şi jumătate de închisoare. „A încercat la avocaţi o cale să-şi arate nevinovăţia, dar, pus în faţa închisorii, alege codrul, considerând că decât temniţă, mai bine moartea”, arată Mihai Stoian.
Haiducul care nu folosea gloanţe
„Pantelimon a fost un adevărat haiduc şi au arătat până la urmă acest lucru presa vremii, procesele sale cu documente de arhivă şi mărturiile contemporanilor săi”, spune Daniel Dieaconu, doctor în istorie, profesorul din Grinţieş aplecându-se asupra fenomenului haiduciei în lucrarea „Tâlhari şi haiduci la începutul veacului al XX-lea”.
O caracteristică a lui Pantelimon era că îi ataca pe cei cu dare de mână. „Din puşca sa nu a plecat niciun glonţ omorâtor, iar cei spre care a îndreptat-o se supuneau de îndată”. Printre păgubiţi s-au aflat negustori, cârciumari români sau evrei, un poliţist, un preot, administratori şi antreprenori de păduri.
„Toţi aceştia, la vederea puştii ce întinsesem spre dânşii, pe dată ce le-am spus cine sunt nu mi-au opus nici cea mai mică împotrivire şi mi-au lăsat banii şi obiectele de preţ ce aveau la dânşii”, este mărturia haiducului în procesul de la Botoşani, primul pe care l-a avut după ce a fost prins.
Isprăvile lui Pantelimon, relatări în gazete
Gazetele din perioada anilor 1900 au rezervat spaţii importante relatărilor despre isprăvile haiducului Pantelimon. Ziarele Dimineaţa (unde activa scriitorul N.D.Cocea), Universul, Adevărul, sau chiar revista umoristică Veselia prezentau faptele haiducului şi luau în derâdere păţaniile jandarmilor şi poterelor care nu reuşeau să pună mâna pe el.
Istoricul Mihai Stoian aminteşte că ziarul Universul relata pe 15 august 1911 cum a scăpat haiducul de poteră la Bozieni, în Neamţ.
„Pe când străbătea satul, apar deodată jandarmii. Pe drum trecea şi un bătrân cu o căruţă cu doi boi plină de strujeni, iar Pantelimon aruncă puşca şi geanta în car, îl împinge pe moşneag în şanţ şi porneşte agale în faţa boilor trăgându-i de funie. După ce-au trecut jandarmii, Pantelimon se întoarce, îl ridică pe bătrân din şanţ, îl scutură şi-i dă 20 de lei, mulţumindu-i. Tot din acelaşi ziar aflăm că a dat bani unei văduve ca să-şi cumpere vacă, iar o altă femeie, la întrebarea reporterului dacă-i este frică de haiduc, răspunde că «pe noi, nevoiaşii, ne lasă în pace»”.
S-a deghizat în popă
Isprăvile lui Pantelimon au ajuns să fie prezentate chiar şi în presa din Occident, ziarul „Journal de voyages” relatând povestea unui haiduc la început de secol XX. „Este relatată deghizarea lui Pantelimon în preot şi felul în care l-a convins pe un negustor cu carul, care străbătea munţii Neamţului cu marfă, să îi dea lui în păstrare banii, fiind mai în siguranţă la o faţă bisericească în cazul în care ar apărea Pantelimon. După ce a primit banii, a sărit din căruţă râzând şi spunând că «nu haina-l face pe popă»”.
În ziarul ieşean „Opinia” erau corespondenţe cu titluri sugestive despre haiducul din Neamţ: „Isprăvile lui Pantelimon”; „Pantelimon la mănăstiri”, „Deghizamentul banditului”; „O scenă interesantă: Pantelimon în restaurantul gărei Paşcani”; „Urmărirea”.
Deşi era urmărit de jandarmi, haiducul beneficia de o imagine bune în presă. Ziarul „Universul” din 10 august 1911 relata scena întâlnirii lui Pantelimon cu un antreprenor de păduri. Acesta este surprins cu trăsura la Pipirig, având asupra sa 12.000 de lei. Erau banii „obştii”, ai lucrătorilor la pădure şi Pantelimon nu-i ia, deşi nu avea cine să i se opună.
Fotografii cu haiducul Pantelimon în presa de la 1900 sursa: stelian-tanase.ro
Premiu de 3.000 de lei pe capul haiducului
Cum poterile nu reuşeau să-l prindă, iar gazetele se distrau pe seama neputinţei jandarmilor, s-au pus şi recompense pe capul haiducului. „Primul premiu pus pe capul său de către Prefectura Neamţ a fost de 500 de lei (echivalentul a 3.000 de kg de grâu boabe), dar în câteva luni a ajuns la suma de 3.000 de lei şi au fost trimişi de la Bucureşti 30 de agenţi speciali ai Siguranţei”, spune istoricul Stoian.
Profesorul Daniel Dieaconu aminteşte că scriitorul şi publicistul N.D. Cocea, ziarist la „Dimineaţa” a avut ocazia să se vadă cu Pantelimon şi a remarcat că „întâiul bandit pe care l-am întâlnit în judeţul Neamţ este jandarmul rural”.
„Pantelimon îi amintea lui Cocea că fraţii săi şi chiar şi mama lui au fost crunt bătuţi de jandarmi. La întrebarea ziaristului care sunt motivele pentru care nu este prins de poteri, haiducul răspunde că «el bate potecile», nu ca jandarmii «drumul mare», iar când se apropie prea tare, îi dă de ştire «domnul căpitan cu otomobilul». Ziaristul îi cere ca «nu cumva să facă omor»”.
„Pantelimon nu era singurul care dădea de lucru Jandarmeriei. Putea foarte bine să rămână unul dintre infractorii epocii, fără să ajungă la faima pe care i-o cunoaştem. Explicaţia este simplă - a fost o afacere de presă, subiectul unei campanii care l-a popularizat dincolo de faptele sale”, este de părere jurnalistul Stelian Tănase.
Judecat de două ori şi achitat
În august 1911 se înteţiseră urmăririle, iar cercul poterilor se strângea în jurul lui Pantelimon. Haiducul a fost descoperit într-o colibă între Crăcăoani şi Hangu, dar a scăpat de poteră la Mitocul Bălan. A plecat spre Tecuci, cu intenţia să treacă apoi în Basarabia, dar cel mai apropiat tovarăş al său, Iov, a fost arestat şi se spune că acesta l-ar fi trădat.
Pantelimon a fost prins apoi pe lângă Focşani, înconjurat de jandarmi într-o casă. La închisoare au venit mulţi oameni, să-i aducă bani, mâncare, ziare şi ţigări. În procesul desfăşurat în anul 1912 la Tribunalul Botoşani, haiducul a fost apărat de ziaristul N.D.Cocea. Păgubiţii n-au avut o atitudine prea ostilă, iar în faţa unei săli arhipline, verdictul a fost unanim: achitare.
Haiducul a fost reţinut în arest, şi a urmat un nou proces, cu alte capete de acuzare, Piatra-Neamţ. Din cauza condiţiilor grele de detenţie şi pentru că judecata se tergiversa, în august 1913 Pantelimon a evadat împreună cu tovarăşii săi. A plecat spre munţi dorind să ajungă în Bucovina, dar a fost prins dincolo de Borca, într-o colibă părăsită.
„A fost surprins în somn, în timp ce-şi usca hainele ude. Lume multă a venit să însoţească drumul său dinspre Borca spre Piatra şi au fost multe dovezile de simpatie”, se arată în studiul „Reabilitarea unui haiduc”. La procesul nou intentat la Piatra-Neamţ, lucrurile au fost din nou tergiversate, în condiţiile în care părţile civile nici nu s-au prezentat.
„Avocatul N. Calmuschi a adus în atenţia juriului vremurile haiducilor de odinioară, întrebând retoric: <Ce deosebire e între Jianu, Fulger şi alţii şi Pantelimon? Ei au omorât, el n-a omorât niciodată…>. Cuvântul lui Pantelimon a impresionat: a spus că timp de 20 de ani n-a avut linişte şi că acest lucru îşi doreşte – linişte. A făcut greşeli, dar vrea clemenţă şi va fi din nou un gospodar în satul său”.
Pantelimon a fost declarat nevinovat la 7 octombrie 1914 şi s-a întors în Răuceşti, căsătorindu-se în 1916 cu Maria, o fată de 22 de ani. „Şi-a făcut gospodărie nouă, muncind cu ardoare, parcă pentru a recupera anii pierduţi, pentru a arăta că-şi ţine cuvântul dat. A murit la 30 mai 1929, de cancer, şi a fost înmormântat cu trei preoţi, aşa cum a cerut”.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
