Îngerul oamenilor fără adăpost, bun de plată pentru că îi ajută pe nevoiaşi. Judecătorii au decis că trebuie să plătească o amendă de 5.000 de lei
0De mai bine de zece ani, Viorel Paşca un bihorean simplu, s-a transformat în fiul părinţilor abandonaţi, în nepotul bunicilor bolnavi care dorm pe drumuri, în fratele celor părăsiţi la colţ de stradă sau în prietenul celor uitaţi într-un salon de spital.
Sute de oameni părăsiţi şi-au găsit adăpost la el, în Dumbrava, o localitate situată la aproximativ 60 de kilometri de Oradea. Bihoreanul a ajuns să fie luat la puricat de autorităţile statului, după o sesizare înregistrată la Direcţia Economică din cadrul Inspectoratului de Poliţie Bihor. Astfel, a ajuns să fie vizitat de către reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Bihor, care au întocmit un proces verbal şi l-au sancţionat. Viorel Paşca a contestat procesul verbal, iar în primă instanţă, la Judecătoria Beiuş, magistraţii au anulat procesul verbal.
Juriştii DSP-ului au făcut contestaţie, iar judecătorii Tribunalului Bihor au decis apelul celor de la DSP Bihor.
“Admite ca fondat apelul formulat de apelanta Direcţia de Sănătate Publică Bihor în contradictoriu cu intimatul Paşca Viorel Teodor împotriva sentinţei civile nr. 55/19.01.2015 pronunţată de Judecătoria Beiuş pe care o schimbă în totalitate şi în consecinţă respinge plângerea formulată de petentul Paşca Viorel Teodor în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică Bihor împotriva procesului verbal de contravenţie seria BH nr.46/30.01.2014 pe care îl menţine în totalitate.Definitivă”, se arată în sentinţa Tribunalului Bihor.
"Nu avem locuri şi nici soluţii"
Astfel, Viorel Paşca a ajuns să fie bun de plată pentru că s-a gândit să facă o treabă de care statul nu este capabil şi a ales să aibă grijă de sute de oameni ai străzii.
“E adevărat faptul că articolul 8 (1) din legea asistenţei sociale nr 292 / 2011 spune că ar trebui să avem autorizaţie de funcţionare, dar tot în aceeşi lege la art 97 (2) spune că statul are obligaţia de a asigura servicii de îngrijire personală la domiciliu acestor categorii de oameni, iar în art. 53 (2, a) scrie că aceştia au dreptul la locuinţă , la asistenţă socială, etc, lucru care nu se întâmplă. Întrebarea mea e, cine amendează statul român că nu respectă legea? Şi nu "pierderea" acelor bani ( cinci mii lei) m-a intristat atât, ci faptul ca în aceşti ani nu au făcut nimic pentru oamenii de a căror soartă erau atât de preocupaţi atunci”, susţine Viorel Paşca.
Ba mai mult, bihoreanul a depus solicitări peste solicitări către diferite instituţii, cerând internarea persoanelor de la Dumbrava în centre autorizate şi acreditate de stat. De fiecare dată răspunsul a fost: "Nu avem locuri şi nici soluţii".
“Dacă imediat după aflarea deciziei mă gândeam să-mi încetez activitatea şi să-i duc pe toţi cei 180 de bolnavi în fata D.S.P.-ului lăsându-i în grija lor, mi-am dat seama că acest gest ar fi inutil întrucât n-au ce face cu ei, iar pe mine nu m-ar lăsa inima să-i abandonez afară pe stradă. În ce mă priveşte, vreau să uit aceste lucruri cât mai repede, să fiu cât mai implicat, util şi eficient în ceea ce fac, nelăsând acest neplăcut episod să-mi "fure" liniştea şi pacea de care am nevoie”, spune Viorel Paşca.
Reprezentanţii DSP susţin că în urma controlului cu constatat o serie de nereguli şi se preocupă de sănătatea persoanelor respective. “Am aplicat amenda cea mai mică şi am făcut toate demersurile pentru a-l consilia şi informa pe domnul Paşca de anumite normative ce trebuiesc îndeplinite. Din păcate, refuză să îşi organizeze activitatea”, a declarat dr. Daniela Rahotă, directoarea DSP Bihor.
Nepăsarea statului
Toate sufletele ajutate de Viorel Paşca trăiesc, în special, din donaţii. Aproximativ 30 de persoane au o pensie, dar este una destul de mică, de câteva sute de lei. Nevoiaşii sunt ajutaţi şi de patru voluntari din sat, care se ocupă, de exemplu, de gătit. Zeci de pâini se coc zilnic, astfel că bărbatul le oferă nevoiaşilor trei mese pe zi.
“Mi se reproşează că nu am condiţii. Că oamenii nu primesc un tratament corespunzător. După zece ani în care-i îngrijesc, în care-i spăl, le dau să mănânce, am ajuns să fiu târât prin tribunale. Nu suntem azil, nu suntem cămin de bătrâni, nu suntem instituţie. Este casă particulară. Autorităţile statului sunt preocupate să nu păţească ceva. Aceşti oameni au trăit în Oradea. De ce nu au fost preocupaţi să nu le îngheţe picioarele sau să nu-i mănânce şobolanii de vii? De ce n-au luat măsuri? Brusc îi preocupă acum, când sunt la Dumbrava. Trebuie să ne uităm şi în trecut nu doar în prezent. Au mâncat din tomberoane, au venit în comă. Unde era preocuparea faţă de sănătatea lor?”, spune revoltat Viorel Paşca.
Va mai recomandam:
Se încarcă comentariile...
