FOTO Muzeul groazei de la Universitatea Medicină. „E înfricoşător pentru cei care vin şi n-au legătură cu domeniul medical“
0
Cei care trec pragul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi pot vizita muzeele amenajate în spaţiile din jurul fostului Palat Calimachi. Folosite cu precădere de studenţi şi doctoranzi, spaţiile cu exponate constând în piese anatomice reale au fost deschise în ultimii ani şi publicului
Schelete atârnând, bucăţi de trupuri ţintuite, organe şi feţi puşi în vitrine. O lumină palidă cade pe corpuri lipsite de viaţă. Nu este o secvenţă dintr-un film de groază, ci o bucată de realitate pe care studenţii de la Medicină o întâlnesc an de an în Muzeul de Anatomie al Universităţii de la Iaşi. În acest moment, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ adăposteşte trei muzee.
„Începând din acest an s-a înfiinţat o structură care se numeşte «Muzeul Universităţii de Medicină şi Farmacie» şi care are în componenţă trei spaţii: Muzeul de Istorie a Medicinei, Muzeul de Anatomie şi Muzeul de Farmacie, care va fi relocat şi pus în alt context. Sperăm ca pe cel de-al treilea să-l inaugurăm din toamnă. Până acum, muzeele erau separate“, explică Richard Constantinescu, coordonatorul activităţii de Istoria Medicinei şi custodele muzeelor.
Spaţiul care atrage atenţia cel mai mult elevilor şi stundenţilor este Muzeul de Anatomie, care găzduieşte o bogată colecţie de piese anatomice: „Sunt bucăţi de oameni, diverse regiuni din corp expuse. E mai înfricoşător pentru mulţi care vin în el şi nu au legătură cu Medicina. Sunt vizitatori care întreabă dacă sunt mulaje sau sunt reale. Am avut vizitatori care au ieşit din sală, elevi şi chiar profesori de Biologie, pentru că nu au putut să se confrunte cu acele imagini“.
Însă unele exponate au stârnit chiar lacrimi: „Câteodată sunt reacţii la care nu te aştepţi, sunt vizitatori care se amuză şi îşi fac selfie cu unele piese din muzeu, alţii ies din sală, iar alţii plâng gândindu-se că ar fi putut fi ei acolo. Am avut astfel de reacţii ale unor oameni care s-au născut prematur, la vederea feţilor din muzeu. Au fost câţiva vizitatori care spuneau că ar fi putut fi ei în locul exponatelor acelora“. Sunt mai multe categorii de piese: unele donate de oameni chiar din timpul vieţii, iar unele sunt de la trupuri neidentificate care ajung, prin diverse proceduri birocratice, la universitate pentru a fi cercetate.
Pe lângă sutele de piese anatomice, Muzeul de Anatomie mai găzduieşte şi un tablou semnat de Coquelet Mereau, din 1895, înfăţişându-l pe profesorul Sappey examinându-şi discipolul, Aristide Peride, care susţinea proba practică de anatomie. O altă piesă a Muzeului de Anatomie este Ecorşeul sculptorului român Constantin Brâncuşi, făcut sub îndrumarea prof. Dimitrie Gerota, dăruit Facultăţii de Medicină din Iaşi în 1902 şi restaurat de artistul plastic ieşean Felix Aftene, în 2012.
Cel de-al doilea muzeu funcţional de la UMF Iaşi este cel de Istorie a Medicinei. „Gândesc acest spaţiu multifuncţional. Aici se desfăşoară întâlniri ale unui Grup de literatură «V. Voiculescu», pe care îl coordonez, şi vin studenţi şi masteranzi de la Medicină care scriu şi literatură. Tot aici au loc proiecţii de filme, audiţii muzicale şi diverse expoziţii. Avem şi o expoziţie de fotografie a artistei Cristina Bobe, numită «Gentle Violence», cu imagini surprinse în timpul unor intevenţii chirurgicale pe cord deschis“, explică custodele.
Însă planurile pentru spaţiul care funcţionează într-o clădire de peste drum de corpul central la UMF sunt mai ample: „Îmi doresc să transfor acest spaţiu înntr-unul în care omul să interacţioneze cu exponatele. Spre exemplu, dacă am nişte mulaje, care pot fi atinse, atunci vizitatorul să fie liber să o facă. Avem o cutie de lentile din 1920 făcute pentru prima femeie profesor de Oftalmologie din lume, Elena Densuşianu Puşcariu. Aceste obiecte au, pe lângă încărcătura istorică şi una spirituală, pentru că au fost folosite, la Iaşi, de prima femeie profesor de Oftalmologie din lume. Avem microscoape şi ar fi minunat ca vizitatorii să poată privi anumite lame printr-un microscop din secolul XIX. Obiectele au o poveste în spate, iar dacă doar vizitezi o aglomerare de obiecte informaţiile sunt foarte multe şi te strivesc. Pe viitor mă gândesc să «construiesc» poveşti în jurul anumitor obiecte, să am «exponatul săptămânii» sau «vitrina lunii»“.
Obiectele au fost strânse în ultimele decenii, fiind colectate câteva mii de piese: „Unele piese au fost restaurate, cum sunt mulajele de oftalmologie din vremea profesorului Elena Densuşianu Puşcariu, alte piese au fost primite ca donaţii. S-a gândit o strategie, ca înainte de a dispune casarea unor obiecte să fie verificate, şi astfel unele au fost aduse în muzeu“.
Astfel au fost „salvate“ un picior de copil de la 1875, microscoape sau tablouri ale unor personalităţi din lumea medicală. „Obiectele care sunt foarte aproape de uman trezesc cele mai multe emoţii. Pentru mine, piciorul acela de copil, care a alergat cândva, care a avut o poveste, care a fost conservat de profesorul armean Gabriel Socor, este o piesă importantă din muzeu. O altă piesă pe care o consider importantă este basorelieful medicului Eugen Lucinescu, pe care îl căutam, iar un profesor mi-a semnalat că era la subsolul unui institut din Iaşi. L-am restaurat. Medicul are o poveste foarte interesantă, a murit în 1939, foate tânăr, a murit în condiţii suspecte, era o speranţă a chirurgiei vasculare româneşti. Era secretarul revistei literare «Însemnări ieşene», omul de bază a lui Grigore T. Popa şi prieten cu George Topârceanu. Omul care l-a îmbălsămat pe Topârceanu“, povesteşte custodele.
Fotografia cu George Bogdan, rectorul Academiei Mihăilene, a fost scoasă dintre ruinele unui institut evacuat din Iaşi. Tot aici se găseşte o fotografie cu Emil Puşcariu, cel care a înfiinţat al patrulea Institut Antirabic din lume, la Iaşi. Aceasta a fost „salvată“ de pe un şantier, unde acoperea un geam spart. O altă piesă importantă este o caricatură care îi surprinde de profesorii de la Medicină din 1904. Tot în Muzeul de Istorie a Medicinei se găsesc volume foarte importante precum un Atlas de anatomie de la 1685.
„Intenţionez să organizez în cadrul muzeului «Biblioteca medicului scriitor» unde să adun cărţile medicilor scriitori. Îmi mai doresc să fac o expoziţie despre influenţa hârtiei în istoria medicinei, unde vom face ateliere în care elevii să confecţioneze din hârtie elemente care au legătură cu spaţiul medical. Astfel, ei devin creatori în cadrul muzeului“, sunt câteva din planurile profesorului Richard Constantinescu.
Peste 2.000 de vizitatori
Publicul ţintă nu este reprezentat doar din studenţi: „Facem aici seminarii de Istoria Medicinei, dar vin oameni la Noaptea Muzeelor sau la Zilele Porţilor Deschise. Anul acesta am avut peste 2.000 de vizitatori, elevi din liceele ieşene. Vin delegaţii de profesori străini. Publicul este divers, nu doar cel specializat“.
O altă categorie de vizitatori sunt familiile studenţilor, care învaţă la UMF Iaşi. Astfel, la ultima ceremonie de absolvire au trecut pragul muzeului şi numeroşi străini, rude ale studenţilor care au absolvit medicina la Iaşi: „Erau unii părinţi care au fost şi ei studenţi ai facultăţii, în urmă cu mulţi ani, iar atunci nu era amenajat muzeul. Reacţiile au fost diverse. Unii au atins mulejale, dar alţi părinţi au refuzat să o facă. Am văzut o altă raportare la genul acesta de artefact“. Universitatea de Medicină de la Iaşi este una dintre cele mai mari din ţară. Numai anul acesta au absolvit peste 1.500 de tineri. Totodată, UMF Iaşi este universitatea cu cei mai mulţi studenţi străini, anul fiind admişi în jur de 300 de tineri care studiază în limbile engleză şi franceză.
Institutul a fost mai moder centru anatomic din sud-estul Europei
Facultatea de Medicină a fost înfiinţată în septembrie 1879. Cursul inaugural de anatomie a fost ţinut de Dr. Leon Scully. În 1894 este finalizată construcţia Institutului de Anatomie, reprezentând atunci cel mai modern centru de învăţământ anatomic şi de cercetare din sud- estul Europei. Institutul devine una din cele mai puternice şcoli de anatomie descriptivă topografic şi chirurgie operatorie. Printre reprezentanţi de seamă au fost Aristide Peride – fondatorul institutului, Emanuel Riegler, Francisc Rainer şi Grigore T. Popa, acesta din urmă fiind unul din fondatorii neuroendocrinologiei.
„Sunt bucăţi de oameni, diverse regiuni din corp expuse. E mai înfricoşător pentru mulţi care vin în el şi nu au legătură cu Medicina. Sunt vizitatori care întreabă dacă sunt mulaje sau sunt reale.- Richard Constantinescu, coordonatorul activităţii de Istoria Medicinei şi custodele muzeelor
Îmi doresc să transfor acest spaţiu înntr-unul în care omul să interacţioneze cu exponatele. Spre exemplu, dacă am nişte mulaje, care pot fi atinse, atunci vizitatorul să fie liber să o facă. - Richard Constantinescu, coordonatorul activităţii de Istoria Medicinei şi custodele muzeelor
Trimite-i acest articol părintelui tău. Fă-i un abonament la Weekend
Adevărul. (Clic pentru pagina
de abonamente)
Se încarcă comentariile...
