VIDEO Cadoul nesperat pentru Darius, elevul premiant din satul uitat de lume, unde mai trăiesc doar trei bătrâni
0
Povestea lui Darius Andrei, copilul de opt ani, bolnav de astm, care locuieşte cu bunicii săi în Valea Mare de Criş, satul cu patru locuitori unde nu se poate ajunge cu maşina, va fi ajutat, după ce povestea sa a emoţionat un număr mare de oameni.
Darius Andrei are opt ani şi locuieşte împreună cu bunicii săi, Mircea şi Daniela Verdeş, în satul hunedorean Valea Mare, un loc izolat din Ţara Zarandului unde nu se poate ajunge cu maşina din cauza drumului impracticabil. Zilnic, bunicii săi îl însoţesc pe jos pe un traseu ce străbate doi kilometri de pustietate până la şosea, pentru ca de acolo elevul să poată lua autobuzul şcolar spre Baia de Criş, la şcoala unde învaţă. Drumeagul este parcurs pe jos într-o oră, iar familia copilului face mari eforturi pentru ca acesta să nu lipsească de la cursuri.
Darius este suferind de astm, iar bunicii săi, foşti mineri, sunt şi ei bolnavi. Povestea lor, publicată de adevarul.ro în urmă cu o lună, a impresionat o mulţime de oameni. Zilele trecute, Mircea Verdeş a relatat, la emisiunea „La Măruţă” (PROTV), despre greutăţile pe care le întâmpină pentru a-i oferi lui Darius şansa la educaţie. O mulţime de oameni s-au oferit să îi ajute pe cei trei.
„Am primit o mulţime de cadouri pentru Darius, iar unul dintre ele, care ne va ajuta foarte mult, este un ATV, cu care copilul va fi transportat mai uşor pe drumul de la casa noastră, până la staţia de autobuz. Le mulţumim tuturor celor care au venit în ajutorul nostru”, a declarat Daniela Verdeş, pentru adevarul.ro.
Darius, elevul premiant din satul uitat de lume în care mai trăiesc patru oameni
Trei bătrâni şi un copil de opt ani mai locuiesc în satul Valea Mare de Criş, un loc izolat din Munţii Zarandului, spre care singurul drum de acces este aproape distrus. Darius este elev în clasa a doua la o şcoală din Baia de Criş, este bolnav de astm, iar bunicii săi fac eforturi supraomeneşti pentru ca elevul premiant să nu lipsească nicio zi de la şcoală. Familia Verdeş s-a mutat în urmă cu şase ani în Valea Mare de Criş, într-o casă veche care aparţine unor rude. Cu această ocazie, populaţia satului a crescut de patru ori.
„Am venit aici de nevoie, din Deva. Medicii au recomandat ca Darius să trăiască într-un loc mai puţin poluat decât cel de la oraş, pentru că are probleme de sănătate pulmnonare. Şi soţia mea suferă de astfel de astm, fiind şi cardiacă, şi am decis să ne mutăm aici, în speranţa că, treptat, Darius se va vindeca. Nu ne-am permis să ne cumpărăm o casă mai aproape de oraş, însă deocamdată ne este bine aici”, relata Mircea Verdeş, pentru adevărul, în urmă cu o lună. Pensionarul de 59 de ani a lucrat ca miner la Gura Barza, în subteran, iar de pe urma muncii solicitante s-a ales cu numeroase probleme de sănătate. Îl chinuie o boală la picioare, silicoza (o boală de plămâni specifică foştilor mineri) şi problemele cardiace. Soţia sa are aceleaşi afecţiuni, dar boala ei de plămâni e cauzată de fapul că a lucrat în Preparaţia de la Gura Barza, cu substanţe toxice: mercur şi cianură. În ciuda problemelor de sănătate, în fiecare dimineaţă cei doi pensionari îşi împing la limită propriile puteri pentru a-şi putea duce nepotul la şcoală.
Drumul chinuitor spre civilizaţie
„Ne trezim înainte de răsăritul soarelui, pentru a-l pregăti pe Darius. Îi punem cizmele de cauciuc şi o pelerină şi apoi eu pornesc cu el pe poteca pe care din cauza bolii mele îl parcurgem cam într-o oră. Mergem prin noroi, iar eu mă ajut de două bastoane pentru a putea înainta. Iarna, atunci când ninge, facem şi două ore până la şosea. Uneori zăpada ajunge la un metru, şi ne folosim de lopeţi pentru a ne croi drumul prin ea”, povestea Mircea Verdeş. Fostul miner îşi purta nepotul până la asfalt, iar înainte de sosirea autobuzului şcolar îl ajuta să se schimbe de cizmele din cauciuc şi să încalţe pantofii de şcoală. Valea mare de Criş se află la doi kilometri de şoseaua care duce spre Baia de Criş, cea mai mare comună din Ţara Zarandului, însă aceşti ultimi kilomeri până la asfalt cu greu pot fi numiţi drum. Cei care vor să ajungă la casele celor patru localnici sunt nevoiţi să lase maşinile la şosea şi să pornească pe jos, prin pădure, din dreptul unei cruci de piatră, pe o potecă rar bătută de străini. Monumentul ascuns de bălării este singurul „indicator” care marchează direcţia spre locul uitat. Traseul trece printr-o pădure şi apoi intră în valea mărginită de un pârâu, de mlaştini, pădure şi coamele dealurilor. Doar ciobanii cu oile mai tulbură liniştea locului pustiu.
Mircea Verdeş a cerut autorităţilor din Baia de Criş ca drumul impracticabil să fie reparat în mai multe zone, pe care le străbate cu greu ajutat de bastoanele sale. Însă nu a primit niciun răspuns. Singura vecină a familiei Verdeş a rămas Maria Lazea (Mariţa), o bătrână obişnuită cu singurătatea. Casa ei se află la intrarea în sat, printre alte case ruinate şi rămăşiţe ale unor gospodării părăsite.
Vă recomandăm şi:
A fost cel mai aglomerat sfârşit de săptămână din această toamnă, la Mănăstirea Prislop, unde se află locul de veci al călugărului Arsenie Boca. Printre pelerinii care au venit de la sute de kilometri să îl comemoreze pe duhovnic a fost şi Elena Cojocaru, care susţine că l-a cunoscut personal pe Arsenie Boca şi că s-ar fi vindecat şi datorită lui.
Catastrofa a fost evitată la Spitalul CF Simeria, cu ajutorul oamenilor care au observat la timp incendiul de la primul etaj al unităţii medicale. Zeci de oameni au fost evacuaţi din spital, la timp, iar unul dintre cei care au sărit în ajutorul lor a fost Ovidiu Man. Bărbatul i-a alertat pe cei din spital despre incendiu şi a intrat prin flăcări şi fum pentru a-i scoate pe bolnavi în afara pericolului.
Suferinţa curăţeşte trupul şi arde puterile răului, afirma duhovnicul Arsenie Boca, într-una din învăţăturile sale. În scrierile sale, călugărul a acordat o mare atenţie suferinţei, încercând să le explice oamenilor de ce aceasta nu este o pedeapsă.
Se încarcă comentariile...
