Viața românilor în pădurile din valea Mureșului: „Au făcut drum când nu au mai fost oameni în sat” VIDEO
0Mai multe așezări de pe valea Mureșului din Hunedoara au fost scoase din izolare de câțiva ani, odată cu construcția unor șosele. Localnicii au rămas din ce în ce mai puțini, dar se mândresc cu „comorile” din mijlocul satelor înconjurate de păduri.
Câteva drumuri asfaltate în ultimii ani au mai scos din izolare mai multe sate din Munții Metaliferi, apropiate de Valea Mureșului din Hunedoara (video), însă aproape inaccesibile în trecut pe drumurile forestiere care le legau centrele comunelor Gurasada, Brănișca, Zam și Ilia.
Satul Runcșor din Hunedoara, scos din izolare de câțiva ani
În satul Runcșor din Hunedoara, aflat pe o culme înconjurată de mii de hectare de pădure, mai locuiesc câteva familii. Un drum asfaltat recent leagă așezarea risipită pe dealuri de centrul comunei Gurasada, aflată la circa 30 de kilometri de municipiul Deva.
„De vreo trei-patru ani au făcut drumul din Runcșor, căci erau numai noroaie. Dar, știți ce s-a întâmplat: au asfaltat drumul, când nu mai sunt oameni. Acum vin mai mulți turiști aici, că este frumoasă zona, nu e chiar departe de Deva, doar la vreo 40 de kilometri”, spune Crăciun, un localnic din satul Runcșor din Hunedoara.
Creșterea animalelor a fost ocupația cea mai întâlnită a familiilor din Runcșor. Unii au muncit la exploatarea de bentonită din Gurasada, ori, mai departe, al termocentrala Mintia și în fabricile și minele din zona Devei.
Cu timpul, mulți săteni s-au stabilit în Deva, în timp ce vechile lor case din satul Runcșor au rămas locuite de vârstnicii din familie ori au fost folosite doar ca locuri de petrecere a timpului liber. Unii săteni au ales să rămână în sat pentru toată viața.
„Când m-am născut eu, prin 1938, aici, în Runcșor, erau vreo 70 de familii. Acum poate mai sunt vreo 20. Nu aș merge de aici, în altă țară, să știu că mor de foame aici”, spune Iulian Neag, un alt agricultor din satul Runcșor, ajuns la 86 de ani.
Viața spirituală a micilor comunități formate din câteva familii gravitează în jurul unor biserici de lemn vechi de aproape trei secole, care s-au păstrat în stare bună, dar unde slujbele au loc din ce în ce mai rar.
Preotul ajunge aici o dată pe lună, spun localnicii, mândri de biserica-monument istoric din satul Runcșor din Hunedoara.
Satul Vica din Hunedoara, aproape pustiu
Drumul din Gurasada spre Runcșor traversează satul Vica din Hunedoara, o altă localitate depopulată, dar pitorească din Munții Metaliferi.
Și aici, câteva case sunt locuite de vârstnici, în timp ce alte gospodării vechi au fost cumpărate pentru a fi renovate de familii din alte regiuni ale României.
„Am lucrat la o fermă avicolă din zona Devei și, de câte ori aveam timp, veneam din Deva în satul meu natal, la părinți, unde creșteam multe animale. Până la urmă, m-am mutat aici și am rămas, deși satul Vica este mult mai pustiu decât în trecut, iar animale nu mai pot ține, din cauza problemelor de sănătate pe care le am”, spune o vârstnică din satul Vica din Hunedoara.
Și în satul Dănulești din Hunedoara, aflat și el la capătul unui drum forestier asfaltat recent, care pornește din Gurasada, au mai rămas câteva familii.
Mai multe gospodării au rămas nelocuite permanent, în schimb, biserica de lemn din Dănulești, veche de trei secole, atrage privirile călătorilor ajunși aici. În vecinătatea ei, un brad secular împodobește tabloul așezării de la capăt de drum.
Mai puțin de zece oameni locuiesc permanent în satul Bărăștii Iliei din Hunedoara, aflat la capătul unui drum forestier de vreo 7-8 kilometri care urcă de la marginea comunei Brănișca de pe valea Mureșului din Hunedoara.
În centrul satului, o biserică veche de peste trei secole îi întâmpină pe călători din mijlocul unei văi spectaculoase, de-a lungul căreia se înșiruie case vechi de aproape un secol, unele părăsite.
Satul Bărăștii Iliei, condamnat la dispariție
Traian Dobrei, unul dintre puținii săteni din Bărăștii Iliei (video), își alină cu greu singurătatea în care trăiește de mai mulți ani. Are aproape 75 de ani, este bolnav, iar casa în care trăiește are zidurile crăpate.
„Mi-este teamă să nu se huluie (dărâme - n.r.) de tot. Adorm cu greu, noaptea, din cauza asta și a singurătății. Să nu mai fie nimeni ca mine, în halul acesta, așa”, spune vârstnicul.
Un tânăr din sat îi mai face uneori cumpărăturile, coborând cu bicicleta, pe drumul forestier, până la „bolta” (magazinul) din satul Boz.
„Mai am grijă și de tatăl meu, bolnav, la pat, și de bunicul meu, foarte în vârstă, însă uneori am și eu probleme de sănătate și mi-este greu”, povestește localnicul.
Peste dealuri, tot pe valea Mureșului din Hunedoara, un singur localnic, Longhin Topor, a rămas în satul Gialacuta din Hunedoara (video), iar localitățile învecinate Furcșoara, Căbești și Dumești mai sunt animate de câteva familii de vârstnici.
Aproape toate satele de pe valea Mureșului, mai puțin Gialacuta, unde biserica a ars în 2012, au păstrat biserici de lemn care sunt monument istoric.
Se încarcă comentariile...
