Viața dură în satul din munți, situat între două județe. Locul de poveste este încolțit de lupi și urși VIDEO
0Câteva familii mai locuiesc în satul Negoiu din Hunedoara (video), una dintre cele mai izolate așezări din Munții Poiana Ruscă. Locul este spectaculos, pitoresc, dar pădurile sale sunt pline de sălbăticiuni.
Satul Negoiu din Hunedoara a fost înființat în Evul Mediu, potrivit unor istorici, când unii dintre localnicii satului Răchitova din Țara Hațegului au migrat în zona mai prielnică și mai ferită din Munții Poiana Ruscă, aflată aproape de izvoarele și lunca Cernei.
Rămășițele unei mănăstiri medievale vechi din secolul al XVI-lea au fost descoperite aici și cercetate de arheologi, însă în afara unei legende stranii nu se cunosc prea multe lucruri despre soarta așezământului.
„Spune tradiția, însemnată de vicarul Moldovan în protocolul său din 1852, că o doamnă nobilă din Răchitova, cu numele Csermenyi sau Csermenyioaie, a voit să cuprindă pământul mănăstirii, dar îi sta în cale un călugăr evlavios, care trăia acolo și avea mare cinste la popor, în pomenirea căruia a rămas până azi sub numirea de Sfântul. Ca să scape de el, doamna Csermenyi, pe cale ascunsă, a făcut o pogace (turtă, cocă) și a pus în ea otravă, apoi a chemat la ea pe Sfântul și i-a dat pogacea să o mănânce. Însă sfântul nu a mâncat-o, ci a dus-o acasă, și tocmai atunci erau la vânătoare doi feciori ai dânsei și obosindu-se s-au abătut pe la mănăstire. Și fiind flămânzi au cerut ceva de mâncare, iar Sfântul le-a dat pogacea otrăvită primită de la mama lor. Și astfel s-au otrăvit. Unul a murit pe drum spre casă, iar altul acasă la mama sa”, arăta dr. Jacob Radu, în 1909.
Drept răzbunare, mănăstirea a fost pustiită complet, dar călugărul ar fi reușit să scape cu viață de furia familiei nobiliare, fugind peste munți.
Amintirea mănăstirii Cerna din satul Negoiu, dispărută în secolul al XVIII-lea, s-a pierdut cu timpul, însă localnicii au continuat să trăiască aici, în așezarea din Hunedoara, aflată în comuna Lunca Cernii de Jos, crescând animale și cultivând pământul.
Oamenii coboară peste munți, în Rusca Montană
Satul Negoiu din Hunedoara se află la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin, însă mulți dintre localnici sunt mai legați de județul învecinat Hunedoarei, unde comuna Rusca montană (video) și satul ei Rușchița sunt locurile unde oamenii din Negoiu își duceau animalele și produsele locale la târguri.
Unii dintre localnici au muncit în comuna Rusca Montană, la minele metalice și la cariera de marmură. Ajungeau în satele din județul vecin pe câteva drumuri forestiere și poteci puțin cunoscute, pe care le parcurgeau pe jos în două-trei ore, iar pentru a se feri de sălbăticiuni, erau tot timpul însoțiți de câinii credincioși.
„Puțini localnici au mai rămas în satul Negoiu din Hunedoara. Școala a fost închisă de mult, iar tineretul nu are unde lucra. Cei care au găsit de lucru în alte locuri, cum sunt copii mei, au trebuit să se mute. Noi am rămas să creștem animale. Am 16 vaci și muncesc zi lumină la îngrijirea lor. Nu este ușor să ții animale aici”, spune Rozica, o femeie din satul Negoiu din Hunedoara.
Câinele său de talie mare, prietenos cu oamenii, are grijă ca animalele de curte să nu se simtă amenințate de lupii și urșii care dau târcoale așezării.
Uneori însă urșii au decimat vitele sătenilor, iar lupii au purtat lupte crâncene cu câinii de pază ai localnicilor, mai spune Rozica.
Câteva drumuri forestiere pornesc de la marginea satelor comunei Lunca Cernii de Jos, urcă dealurile și se afundă în pădure, coborând apoi în județul Caraș-Severin, în localitățile Rusca Montană și Rușchița, aflate la circa 10 kilometri, însă rutele sunt folosite mai mult de excursioniști.
Au revenit în locurile natale
Așezările din Caraș-Severin, județul învecinat Hunedoarei, s-au depopulat și ele după închiderea minelor în anii ’90, iar numeroase blocuri muncitorești construite în primele decenii de comunism au ajuns aproape pustii.
Gheorghe Drăgoi a lucrat la minele din Rusca Montană, la pădure și la cariera de marmură din Rușchița, iar la pensie s-a retras în satul Negoiu din Hunedoara, unde a copilărit.
Împreună cu familia sa a ridicat o cabană pitorească la capătul satului din Munții Poiana Ruscă, iar de aici, pentru a ajunge în comuna Rusca Montană, parcurge cu mașina de teren un drum forestier greu accesibil pe unele porțiuni.
În trecut, o mulțime de localnicii luau la pas „drumul marmurei”, un traseu prin pădure (video), de vreo zece kilometri, care leagă județele Hunedoara și Caraș Severin.
„Mergeau bătrânii la Rusca montană, cu oi, cu miei, cu ouă. Acolo era zonă minieră și cariera de marmură, iar oamenii fiind mineri, aveau mai mulți bani. Cu ce câștigam de acolo, am putut să ne facem traiul de zi cu cu zi. Așa am trăit aici”, spune Gheorghe Drăgoi.
Drumul marmurei folosit ca „punte” peste munți, de fapt, un drum forestier, care începe de la marginea cătunului Gura Bordului din Hunedoara, unde șoseaua Hunedoara – Lunca Cernii de Sus, modernizată în anii 2010 - 2013 se oprește în sălbăticie.
De aici, traseul continuă cu un drum de pământ, stricat de utilajele forestiere, care coboară în județul vecin, pe la poalele Vârfului Rusca (1.355 metri) și pe lângă cariera de marmură Rușchița, în fostele localități miniere Rușchița și Rusca montană din Caraș Severin.
„Aici este o zonă defavorizată, de deal unde însă îndurăm mult frig iarna. Terenul nu este așa productiv, iar cei care stau aici mai cresc animale. Unii mai pun cartofi, dar dau porcii sălbatici și fac mari stricăciuni. Eu, cu căruța, mai merg la Rusca Montană, peste dealuri, mai vând un miel, o brânză, să pot trăi”, spune Levie Leleșan, un vârstnic din satul Negoiu din Hunedoara.
Loc atractiv pentru turiști
În ultimii ani, locul din Munții Poiana Ruscă, aflat în vecinătatea comunei Lunca Cernii de Jos și la vreo 40 de kilometri de Hunedoara, a devenit tot mai căutat de turiști.
Unele gospodării arhaice au fost cumpărate, iar noii veniți au încercat să cultive pământul sau să crească animale.
„Acum șase ani am cumpărat aici o casă bătrânească de lemn. Când am văzut acest loc, m-am îndrăgostit pur și simplu de el. După ce am cumpărat-o, m-am gândit să înființez o plantație pe terenul luat în apropiere. În primul an, am pus 4.000 de fire de goji, dar nu am avut succes cu ele. Nu s-au prins. Apoi mergând prin pădure am găsit zmeură sălbatică și, văzând că este un loc prielnic pentru ea, am decis să plantez și eu. Am înființat plantația în urmă cu patru ani și merge, dar fiind un loc izolat aici, nu reușesc să vând nici pe jumătate cât produc”, relata Florin Stoica (video), un hunedorean care a locuit circa 15 ani în Anglia și s-a mutat, de curând, în satul Negoiu din Hunedoara.
Eleonora și soțul ei au trăit toată viața în acest loc și spun și ei că nu s-ar putea despărți de el.
„Aici, dacă ești harnic, ai tot ce vrei. Pământul este bun, toate felurile de legume se fac aici, dar mai puțin porumbul, iar animalele pot fi ținute. Ani de zile am mers peste dealuri, la Rusca Montană (județul Caraș - Severin), aflată la vreo trei ceasuri de mers pe jos. Coboram în Rusca Montană, cu coșurile pline de ouă, cu crumpeni, brânză și ce mai puneam în grădină. Acolo oamenii, lucrând în minerit și la cariera de marmură aveau mai mulți bani”, relata Eleonora.
Se încarcă comentariile...
