Stânele dacice de lângă Sarmizegetusa Regia stârnesc controverse. Ce secrete ascund locurile din munți
0Ținutul din jurul Sarmizegetusei Regia a fost locuit intens în Antichitate, iar pe lângă fortărețele, templele și așezările civile dacice, arheologii au identificat și câteva presupuse stâne antice.
Din cele mai vechi timpuri, plaiurile din munții Șureanu au fost tranzitate de păstorii turmelor de oi aflate în transhumanță, iar rămășițele mai multor așezări dacice, presupuse stâne și adăposturi pastorale s-au păstrat până în prezent.
În munții Șureanu, pe culmile cele mai îndepărtate de așezările umane, s-au păstrat de aproape două milenii rămășițele unor stâne dacice, potrivit arheologilor care le-au cercetat în anii ´50. Locurile au rămas apoi în anonimat, din cauza traseelor mai puțin accesibile până la ele.
Cel puțin opt stâne din vremea dacilor au fost localizate pe platoul Meleia, sub culmea stâncoasă care se înalță la 1.419 metri, în apropiere de Sarmizegetusa Regia, informau în anii ´50 de arheologii conduși de Constantin Daicoviciu. Stânele identificate de oamenii de știință se compuneau, în general, din două părți: un cerdac rotund cu diametrul de 11 – 12 metri metri și o încăpere rectangulară locuită de păstorii daci.
La una dintre stâne, cerdacul era acoperit de șindrilă, cu acoperișul susținut de bârne de lemn, iar din el au rămas vizibile pietrele de temelie, constatau arheologii.
„Particularitatea surprinzătoare a acestei construcții constă în natura pietrelor temeliei. Aceasta este formată din mici blocuri de conchilic, așezate direct pe lespezi cioplite în stâncă de cele mai multe ori sau, alteori, direct pe stânca nativă dacă aceasta se găsea la suprafață. Astăzi, cele mai multe dintre blocurile de calcar sunt distruse parțial de foc și umezeală”, arăta Constantin Daicoviciu, în raportul săpăturilor arheologice de pe culmea Maleia.
Stâne dacice, descoperite în anii ´50
Din încăperea rectangulară a aceleiași stâni s-au păstrat stâlpii, care intrau în pământ 60 – 70 de centimetri, pentru a susține construcții care ajungeau la doi metri. În mijlocul locuinței era amenajată o vatră de foc.
„Încăperea era construită în maniera obișnuită a stânelor dacice, din stâlpi și bârne, dar fără pietre de temelie. Chirpic, cum era și firesc, nu s-a găsit. S-au aflat însă urme de fățuială a vetrei casei”, arăta arheologul Constantin Daicoviciu.
Grâul carbonizat, câteva obiecte de fier printre care se numărau vârfuri de lance și numeroase vase ceramice au fost descoperite în fosta stână dacică și în împrejurimile sale. În apropiere, pe aceeași culme, arheologii au identificat rămășițele altor stâne cu dimensiuni și forme asemănătoare. Pereții acestora nu erau etanșați, astfel că deveneau improprii locuirii pe timp de iarnă.
„Pe platoul Meleii există două complexe pastorale care se succed în timp, deși amândouă datează din secolul I d. Hr. Din primul complex fac parte patru stâne, nesăpate de noi. Aceste stâni au fost, la un moment dat, părăsite și demolate, în locul lor construindu-se, la o mică distanță, un al doilea complex păstoresc, format din patru stâni. Acestea au pierit într-un incendiu violent, provocat, foarte probabil, de o parte a trupelor romane care se îndreptau spre Sarmizegetusa Regia în anul 102 sau 106”, scria Constantin Daicoviciu.
Potrivit arheologilor, dacii aveau stâne și pe muntele Tâmpu (1.495 metri), aflat și el la câțiva kilometri de Sarmizegetusa Regia.
Patru movile cu vârful aplatizat și cu un diametru de 15 – 20 de metri, care ar acoperă rămășițele unor construcții asemănătoare celor de pe culmea Meleia au fost descoperite aici, alături de mai multe rămășițe arheologice de ceramică. La poalele muntelui au fost identificate zăcăminte de fier, despre care cercetătorii au presupus că au fost exploatate în Antichitate, dar și mai multe lupe de fier cu greutatea fiecare de circa 40 de kilograme.
Rămășițele unor presupuse stâne dacice au fost găsite la mijlocul anilor ´50 și pe dealul Rudele, învecinat Meleii.
„El reprezintă o coamă ondulată de circa 1.300 metri înălţime, culminând cu vârful Răchiţaua pe care se află un punct geodezic şi un foişor. Coama lui e împădurită cu fagi deşi, nu prea înalţi, cu coroana în formă de buchet. Chiar pe culme, din loc în loc, pădurea se întrerupe pentru a face loc unui adevărat lanţ de poieni, numite de localnici preluci. Astăzi poienile de pe Rudele sunt umblate mai ales de ciobani şi de pădurari”, îl descriau arheologii în anii ´60.
Stâne dacice sau adăposturi pentru minerii daci
Culmile Rudele, Meleia și Tâmpu erau împânzite de așezări dacice sezoniere, care puteau fi locuite doar câteva luni pe an, în restul timpului, rămânând sub zăpadă. Însă unii oameni de știință au arătat că acestea puteau avea un alt rol decât cel de stâne dacice, indicat de arheologi în primele decenii de comunism.
Motivul îl reprezentau zăcămintele de fier din apropiere și depozitele de fier și unelte dacice descoperite în zonă, locuri din care ar fi fost furnizată materia primă fierăriilor din Sarmizegetusa Regia.
„În ce privește destinația construcțiilor de pe Meleia și Rudele, stâne dacice nu pot fi, din pricina ceramicii extrem de abundente, neobișnuită și inutilă în îndeletnicirile păstorilor, a uneltelor și zgurii de fier. Nici temple sau sanctuare nu erau, din pricina aceluiași caracter sezonier și apoi a mulțimii lor, pentru a nu mai vorbi de inventarul total neobișnuit (zgură de fier, unelte de făurire, grâu și mei) pentru construcțiile sacre. În schimb, credem că ele pot fi puse în legătură cu exploatarea minereului de fier și cu reducerea acestuia în apropierea locurilor de extracție”, arăta arheologul Ioan Glodariu, fost coordonator al șantierului arheologic al cetăților dacice din Munții Orăștiei.
Cele mai multe din presupusele stâne dacice au sfârșit în urma unor incendii violente, iar altele au fost abandonate. În timp, rămășițele lor au ajuns sub pământ și vegetație, iar în ultimele decenii nu au mai fost cercetate de arheologi. Au rămas însă locuri tranzitate de ciobani și pădurari, puținii oameni care mai ajung la ele.
Se încarcă comentariile...
