Secretul satului de aur din Munții Poiana Ruscă. Tărâmul neștiut al cetăților și comorilor dacice VIDEO
0Locurile unde s-ar afla mai multe așezări dacice, descoperite în secolul al XIX-lea în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, au rămas neștiute. Una dintre ele s-ar fi aflat în satul „de aur” din Munții Poiana Ruscă.
Doar câteva familii mai locuiesc în satul Arănieș din Hunedoara (video), aflat la circa 20 de kilometri de municipiu, pe o coamă din Munții Poiana Ruscă.
În satul aflat deasupra văii Zlaștiului, înconjurat de mii de hectare de pădure, se află rămășițele uneia dintre puținele așezări dacice descoperite de-a lungul timpului în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara.
Fortificația dacică din Arănieș ar fi fost descoperită în secolul al XIX-lea, însă locul exact unde s-ar fi aflat nu mai este cunoscut.
Unii oameni de știință l-au identificat ca fiind în hotarul localității, însă în ultimele decenii nimeni nu a mai părut interesat de astfel de cercetări.
Nici localnicii din Arănieș, mai puțini de 20 de oameni, majoritatea vârstnici, nu știu unde ar putea fi ruinele așezării dacice.
Și în Cerbăl și Govâjdia, satele apropiate cu localitatea Arănieș, dar despărțite de aceasta prin dealuri acoperite cu păduri dese, au fost descoperite în secolul al XIX-lea așezări dacice, care în prezent nu mai pot fi localizate cu precizie.
Cetăți dacice neștiute din Hunedoara
O comoară prețioasă a fost descoperită la marginea satului Cerbăl (video), aflat la cinci kilometri de satul Arănieș din Hunedoara, pe un vechi drum care traversa Ținutul Pădurenilor, pornind din Govâjdia spre Dobra.
În locul numit Dosul pârlit din Cerbăl, localnicii au găsit un tezaur de argint, care data din epoca regelui get Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.).
„Aici s-a descoperit, în anul 1874, cu ocazia construirii drumului Govăjdie - Dobra, un tezaur dacic de argint depozitat într-un vas de bronz care se afla, la rândul lui, într-un vas de lut. Acesta era format din podoabe şi 491 monede romane republicane de argint. Tipurile de podoabe, în primul rând fibulele şi brăţara spiralică, ca şi data ultimei monede, arată că tezaurul s-a constituit la mijlocul secolului I î. Hr. şi a fost îngropat în deceniile următoare”, arăta istoricul Sabin Luca, în volumul „Repertoriul arheologic al județului Hunedoara (2008).
O parte din tezaur, cel puțin brățara spiralică de argint, cu capetele în formă de protome de şerpi, a ajuns la muzeul național din Budapesta, în colecțiile căruia au rămas, de altfel, și alte bijuterii dacice asemănătoare, descoperite în trecut pe teritoriul Transilvaniei.
Valea Govâjdiei, locul unei cetăți dacice neștiute
Tot în secolul al XIX-lea, au fost descoperite rămășițele unei cetăți dacice pe dealurile din Govâjdia (video), în Hunedoara. Oamenii de știință nu au indicat locul exact al acesteia, ci doar faptul că se află în hotarul satului Govajdia din Ținutul Pădurenilor.
Cetatea dacică din Govâjdia a fost înregistrată în volumul Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara, coordonat de arheologul Sabin Luca, fără alte informații suplimentare despre locul și cercetările realizate aici. Ea ar fi fost identificată pentru prima dată de istoricul Teglas Gabor.
Unii localnici povestesc însă că ruinele antice s-ar afla pe unul din numeroasele dealuri abrupte și aproape inaccesibile care se înșiruie de-a lungul văii Govâjdiei, ajungând până la înălțimi de 300 – 400 de metri de la nivelul văii.
Ținutul minelor de fier
În munții din vecinătatea Hunedoarei au mai fost descoperite vestigii ale unor așezări antice, pe care istoricii le-au pus în legătură cu bogatele resurse de fier ale zonei, exploatate încă din Antichitate.
Până la începutul secolului XX, valea Zlaștiului din Hunedoara, traversată de drumul spre Arănieș și Cerbăl, și valea Govâjdiei, traversată de drumul spre Govâjdia și Ghelari, erau legate printr-o linie de funicular folosită la transportul cărbunelui de lemn (mangalului) către Furnalul din Govâjdia.
Funicularele au funcționat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de când datează și descoperirile așezărilor antice din Ținutul Pădurenilor.
Atunci, vastele păduri ale satelor din Munții Poiana Ruscă asigurau materia primă folosită la producerea fontei și fierului în Furnalul din Govâjdia și în Uzinele de Fier din Hunedoara. De asemenea, în Arănieș, Cerbăl, Vadu Dobrii, Bătrâna, Ghelari, Ruda, Alun, Plop și în alte sate din Ținutul Pădurenilor funcționau mine de fier.
„Fier mai este în acești munți, dar minele s-au închis toate până prin în anii 2000. În Arănieș a rămas puțină lume și cei mai mulți avem și locuințe în Hunedoara. Dar e mai frumos aici, este liniște, aer curat, pădure cât cuprinde, avem grădini și anul acesta s-au făcut roade”, spune o localnică din Arănieș.
Satul de aur din Hunedoara
Satul Arănieș din Hunedoara a fost cunoscut de la mijlocul secolului al XV-lea, în vremea în care se afla în posesia familiei lui Ioan de Hunedoara. Numele lui provine din maghiară (Aranyos) şi înseamnă „auriu“. Ar fi, potrivit unor lingviști, traducerea din slavonă a numelui Zlaști, râul care curge pe la poalele sale și care înseamnă „de aur”.
Unii istorici susțin că în secolele trecute localnicii se ocupau cu căutarea metalului preţios (aluvionar) în râul Zlaști. Alți oameni de știință indicau faptul că numele satului ar fi putut proveni de la cel al unei familii locale.
„E interesant că pe valea Zlaştiului din Hunedoara o comună se numeşte în limba maghiară Aranyos (în română Arănieş). Toponimicul maghiar este o traducere a slavului Zlaşti (magh. arany - aur, aranyos - de aur, cu aur). E probabil că și Aranyos a fost un nume de persoană, care corespunde numelor de persoană slave Zlat, Zlate, Zlati, Zlatko, Zlatan, Zlatoj, Zlatoslav etc.”, informa revista Studii și Cercetări Lingvistice (1953).
Satul cu vreo 20 de gospodării se află pe o culme, iar în centrul așezării se înfățișează o biserică veche de trei secole. Este tot mai des vizitat de turiști, după ce în ultimii ani, drumul spre Cerbăl, de pe valea Zlaștiului din Hunedoara, a fost modernizat.
Se încarcă comentariile...
