Războiul asimetric Rusia-Ucraina. Cum și-a creat Moscova avantaje tactice pe seama inovațiilor ucrainene

După mai bine de trei ani și jumătate de război, Rusia a reușit să dezvolte și să acumuleze mai multe avantaje asimetrice în raport cu Ucraina, între care centrul de drone Rubicon și amenințări puternice precum bombele cu planare. De partea cealaltă, armata ucraineană și-a menținut o serie de avantaje dobândite în perioada 2022-2023, care și azi au o contribuție importantă la menținerea unui anumit grad de echilibru strategic.

foto shutterstock

Ambele părți se luptă în prezent să formuleze o strategie care ar putea duce în mod realist la o victorie militară, se arată în analiza evoluțiilor de pe câmpul de luptă din Ucraina realizată de generalul în rezervă Mick Ryan pentru CSIS, relatează Defense Express.

Ryan schițează mai mulți factori despre care spune că reprezintă avantaje asimetrice pe care Rusia a reușit să le dobândească:

- tranziția la drone FPV ghidate prin fibră optică pentru misiuni de recunoaștere și atac;

- înființarea unor unități specializate de război cu drone, inclusiv centrul Rubikon;

- mărirea producției și sporirea utilizării bombelor cu planare;

- exploatarea avantajelor în materie de forță de luptă, asociată cu adaptarea tactică constantă din partea unităților de asalt.

Dronele saturează frontul, dar infanteria este esențială

„În ciuda utilizării intensive a dronelor, trupele de infanterie sunt mai importante ca niciodată pentru a menține terenul. Și, în ciuda abilităților lor tot mai avansate în ceea ce privește dronele, infanteria rămâne esențială pentru operațiunile rusești de cucerire a teritoriului”, scrie generalul în rezervă.

Inovația rusească în domeniul dronelor o depășește probabil acum pe cea a Ucrainei, potrivit comandanților  din prima linie, și probabil că asta de datorează următoarelor evoluții: Rusia a fost pionieră în domeniul dronelor controlate prin fibră optică și continuă să fie lider în dezvoltarea și utilizarea acestora - furnizând o platformă discretă și imagini de calitate superioară continue pentru țintire; Rusia și-a standardizat producția de drone în jurul unui număr limitat de modele, în timp ce Ucraina folosește zeci, dacă nu sute de modele diferite - fapt cu implicații logistice, de instruire și de producție; unitățile rusești Rubicon au transformat operațiunile rusești cu drone, inclusiv prin faptul că centrele de control al dronelor din Ucraina au devenit ținte - în plus, procedurile au fost standardizate și aceste unități sunt capabile să inoveze rapid.

În Ucraina nu se duce propriu-zis un război al dronelor, așa cum s-a prezentat cu entuziasm și optimism, ci un război în care dronele au dobândit proeminență, notează analistul, avertizând asupra unui accent excesiv asupra acestor arme care cel mult extind, dar nu înlocuiesc capacitățile convenționale. După cum au descoperit ucrainenii pe linia frontului, în jurul orașului asediat Pokrovsk din estul Ucrainei, și în alte părți, dronele nu pot înlocui un soldat care menține o poziție.

Adaptare tactică

Rusia a avansat (marginal) în cursa adaptării tactice. Aceasta presupune tactici ce se schimbă mai rapid și au mai mult succes, precum și o distribuire sistematică, pe întreaga linie a frontului, a unor noi metode tactice îmbunătățite. De pildă, Rusia îmbină tacticile de infiltrare terestră în evoluție cu utilizarea focului (în special drone de atac și bombe cu planare cu rezistență îmbunătățită la războiul electronic și rază mai lungă de acțiune) pentru a ataca acolo unde identifică lacune în apărarea ucraineană.

Comandanții ucraineni descriu cele mai recente tactici ale Rusiei drept „1.000 de mușcături”, în care grupuri de 2,3 soldați caută breșe în frontul ucrainean - pozițiile se pot afla la o distanță de până la 1.000 de metri unele de celelalte - care, în general, nu are poziții de adâncime. Când identifică o astfel de lacună, rușii revarsă infanterie și drone, vânând cartiere generale și centre de operațiuni cu drone. Dacă nu există nicio lacună, folosesc bombe cu planare sau chiar drone Shahed pentru a crea o spărtură, în special în mediile urbane.

Operațiunile de atac la mare distanță

Ucraina a dezvoltat o capacitate robustă de atacuri la distanță: în acest scop, integrează informațiile occidentale și ucrainene, armele și evaluările pentru a lansa lovituri asupra infrastructurii strategice de producție militară și energie a Rusiei, cu un accent secundar pe instalațiile rusești de lansare și stocare a rachetelor și dronelor.

Un aspect al acestei campanii ucrainene care nu primește aceeași atenție precum atacurile spectaculoase asupra rafinăriilor de petrol rusești sau a aerodromurilor strategice este planificarea și operațiunile prealabile de penetrare a spațiului aerian rusesc Această acțiune este extraordinar de complexă, având în vedere densitatea senzorilor și a sistemelor de apărare aeriană, antirachetă și antidronă.

În opinia agențiilor de informații ucrainene, operațiunile de atac la distanță ale Ucrainei au contribuit la fel de mult la suferințele economice ale Rusiei ca și regimul de sancțiuni internaționale în vigoare aproape de la începutul invaziei la scară largă din februarie 2022. 

Nu trebuie să se presupună însă că aceste atacuri ar fi o soluție magică pentru Ucraina. Sunt un efort militar extraordinar de important, însă sunt insuficiente singure pentru a-l sili pe Putin să vină la masa negocierilor sau pentru a câștiga războiul. 

Un ultim aspect al campaniei de atacuri pe termen lung este caracterul său adaptiv. Ucrainenii descriu o spirală de feedback atac-contraatac drept acțiune strategică continuă și rapidă.

Potrivit ucrainenilor, noile tehnici de atac și penetrare care funcționează o săptămână pot fi depășite în doar o săptămână sau două de adaptările Rusiei.

Ce înseamnă avantajele asimetrice ale Rusiei pentru Ucraina

„Fiecare dintre aceste avantaje este un motiv de îngrijorare pentru Ucraina”, notează Ryan. Acest fapt naște alte întrebări: „Ce factori instituționali au îngăduit Rusiei să acumuleze aceste avantaje? A fost cumva erodat spiritul de improvizație al Ucrainei din 2022–2023 de birocrația excesivă?”

Ryan încheie argumentul cu două întrebări pentru reflecție mai profundă: „Cum se face că aceste avantaje asimetrice nu au fost de ajuns pentru ca Rusia să obțină victoria? Și cum de reușește Ucraina să reziste?”

În ceea ce privește Ucraina, Ryan susține că, pentru o lungă perioadă, țara a fost mai degrabă un „consumator decât un autor de strategii”. În prezent, Ucrainei îi lipsește o „teorie evidentă a victoriei sau o teorie a succesului”, dincolo de a continua ceea ce face deja:

- efectuarea de atacuri la distanță în interiorul Rusiei pentru a maximiza perturbarea mașinăriei de război;

- extinderea cooperării în domeniul apărării cu Europa,

- păstrarea nivelului actual al relațiilor cu Statele Unite.

Această „teorie a succesului” s-ar putea să nu fie suficientă pentru a sili Rusia să renunțe la război.

În ceea ce privește Rusia, strategia sa pare a fi continuarea războiului fără un scop politic clar definit. În același timp, scopul maximalist de a subjuga complet Ucraina rămâne irealizabil.

Paradoxal, cea mai avantajoasă opțiune pentru Rusia ar fi înghețarea războiului și redirecționarea resurselor către pregătirea unei viitoare confruntări cu NATO. Însă Kremlinul preferă să mențină situația „în suspensie”, evitând șocul intern care ar rezulta din reintegrarea în societate a sute de mii de veterani și inevitabila destabilizare socială pe care ar aduce-o aceasta.

Ryan notează că totuși acest cumul de avantaje asimetrice nu rezolvă dilema strategică fundamentală a Rusiei: o justificare clară pentru continuarea războiului, o cale viabilă pentru atingerea obiectivelor inițiale și o cale de ieșire politică acceptabilă.

Între timp, Ucraina nu are de ales decât să rămână pe panta actuală, chiar dacă asta nu  în oferă vreo garanție că Kremlinul va ajunge într-un punct în care se va vedea constrâns să pună capăt războiului.