Video Secretul marii comori de sub un deal legendar: „Cămări gigantice de aur și argint, cu porți care se deschid de Paști”
0Credințele populare oferă Dealului Orlea o aură de mister. Ar fi fost locul unei mari cetăți dacice, dar și al comorilor lui Decebal. O legendă locală stranie vorbește despre „cămările” subterane pline cu aur și argint, ce ies la iveală aici, de Paște.
La poalele Dealului Orlea, învecinat orașului Hațeg (județul Hunedoara) se unesc patru râuri care coboară din munți: râul Strei, cu izvoarele în Munții Șureanu, Râul Mare din Retezat și râurile Galbina și Sibișel, care au izvoarele în Munții Poiana Ruscă.
Tot aici, în secolul al XVI-lea, ar fi fost descoperită „comoara lui Decebal”, un tezaur uriaș de monede și piese de aur antice, inclusiv cel puțin o brățară spiralică de aur, menționat în documentele medievale.
Locul comorii de pe valea Streiului a fost indicat de primele hărți ale Transilvaniei, realizate la sfârșitul secolului al XVI-lea.
În secolul al XIX-lea, alte tezaure antice au fost descoperite la poalele dealului (video Adevărul), în zona satului Subcetate și a gării acestuia, în timpul lucrărilor la calea ferată a cărbunelui Simeria - Petroșani.
Legende păstrate de secole
O cetate medievală înființată pe deal, câteva ruine antice de la poalele lui și „tronul străbunilor” - un bolovan cu formă ciudată ascuns în pădurea care îl acoperă au stârnit fantezia localnicilor, dar și interesul oamenilor de știință.
Unii istorici au identificat dealul ca fiind locul unei mari cetăți dacice, posibil chiar „Sarmizegetusa” - informa colonelul Constantin Zagoriț, la începutul secolului XX. Însă credințele populare i-au atribuit Dealului Orlea un rol mult mai important. În adâncurile sale, potrivit legendei, au rămas ascunse comori prețioase, în încăperi care se deschid în ziua de Paște, arată mărturiile vremii.
„Acest pisc se numește Orlea, din care cauză unii pretind că acest turn l-ar fi ridicat Orole, regele Dacilor, care a trăit pe la 180 înainte de Christos. Tocmai sub acestu pisc, se împreună cele trei râuri ce spală Valea Hațegului și fac apoi propriul Sargentu (n.r. Strei). Poporul fantazează că în interiorul acestui pisc sunt niște celarie (n.r. cămări) gigantice pline de aur și argint, că porțile prin care poţi intra în aceste catacombe sunt în apă și se deschid numai în ziua de Paști, când bate întâiul în toacă, și că atunci apa se ferește din calea lor. Se poate, ca aceasta se stea în legătură și să fie o corupțiune din tradițiunea istorică despre ascunderea tezaurelor lui Decebal, pentru că și acesta se presupune ca s-a întâmplat tot aici, în albia Apei Mari (n.r. Râul Mare)”, arăta istoricul Aron Densușianu, în revista Familia, din 1866.
Febra comorilor din Ardeal
Legendele comorilor de la Orlea au circulat sub diferite variante și au atras numeroși oameni de știință. Iulian Marțian (1867 - 1937), unul dintre savanții începutului de secol XX, s-a numărat printre cei care au cercetat acest ținut și au scris pe larg despre ele.
„Puține sunt satele din Ardeal în care nu există vreo tradiție despre vreo comoară ascunsă în cutare ruină de cetate ori în cutare gorgan (n.r. culme). În nopțile lungi de iarnă, la zarea focului binefăcător, povestesc bătrânii ce se spune - din moși, din strămoși - despre fel de fel de comori, care de care mai bogată și conținând scule mai prețioase. Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate și dacă întâmplător se găsește un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năprasnică. Altele, iarăși, stau sub afurisenie, și cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până la a șaptea viță”, scria Iulian Marțian, în 1921.
Savantul relata despre indiciile pe care localnicii le luau în considerare pentru descoperirea comorilor. Unele dintre credințele despre semnele comorilor sunt larg răspândite în ținuturile de pe valea Streiului.
„Când se apropie primăvara cu indiciile cele mai îndoielnice ale flăcărilor albastre, care se ridică din comorile ascunse, mulți oameni veghează în tovărășie nopțile senine din preajma Sângeorzului de-a rândul și când se arată mult dorita flacără, aleargă la fața locului și împlântă semne în pământ. O fi răspândită și în alte țări această superstiție, dar se pare că Ardealul este patria ei, căci nu există aici ruină de cetate ori stațiune preistorică a cărei suprafață să nu fie răscolită prin săpături după comori”, scria Iulian Marțian.
Locul arată cu totul diferit
De-a lungul timpului, Dealul Orlea și împrejurimile sale au fost și ele răscolite de căutătorii de comori. Unii au relatat că știu foarte bine locurile unde sunt vestigii antice valoroase, care încă nu au fost descoperite de arheologi. Alții s-au mulțumit să scotocească la întâmplare prin pădurile care acoperă dealul și colinele din jurul său.
Însă priveliștea zonei s-a schimbat odată cu lucrările de infrastructură și amenajările hidrotehnice.
În a doua parte a secolului al XIX-lea a fost construită calea ferată Simeria - Petroșani, care trece prin Subcetate, iar în primii ani ai secolului XX calea ferată Caransebeș - Hațeg, care se unea cu „drumul de fier al cărbunelui” tot la Subcetate.
Mai multe șosele traversează locul unde pe hărțile din secolele trecute era conturat „Drumului lui Traian”, un drum antic care pornea de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, orașul roman aflat la 20 de kilometri distanță de Subcetate.
Și tot sub dealul Orlea începând din anii ‘90 au avut loc mari amenajări hidroenergetice, care au dus la înființarea unui lac de lacului de acumulare Bucium - Orlea (Subcetate), devenit cu timpul o oază a păsărilor sălbatice.
Se încarcă comentariile...
