Misterul celei mai vechi biserici din România. Urmele de lup descoperite pe pardoseala romană VIDEO
0Biserica medievală din Sântamaria Orlea păstrează numeroase mistere. Este considerată de unii istorici cea mai veche din România și a păstrat câteva vestigii prețioase.
Ridicată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, potrivit unor istorici, biserica medievală din satul Sântamaria Orlea (video) se numără printre cele mai vechi lăcașuri de cult din România. Picturile ei murale, realizate în stil bizantin, datează de la începutul anilor 1300 şi sunt și ele cele mai vechi din ţară, potrivit specialiştilor.
Biserica din Sântamaria Orlea, veche de peste șapte secole
Biserica din Sântamaria Orlea a fost construită în stil romanic târziu, între anii 1270 şi 1280, potrivit unor istorici, iar în imediata ei vecinătate ar fi fost o abație benedictine. Călugării ar fi închinat biserica Sfintei Maria, iar pentru că așezământul se află în apropierea dealului Orlea, satul Sântamaria Orlea a primit numele bisericii și a dealului din vecinătate.
Numele bisericii este însă mai legat al familiei cneziale Cândea (Kendeffy), cea care ar fi sprijint ridicarea și îngrijirea edificiului în secolele trecute. În apropiere de biserică localnicii povestesc că încă pot fi văzute rămășițele unor vechi chilii, însă locul care atrage cel mai mult atenția turiștilor este Castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea.
„Ctitoria bisericii trebuie astfel atribuită acestei familii, pe care o vom mai întâlni de altfel în legătură cu ruina de biserică de sub Cetatea Colţei. Familia Kendeffy a stăpânit de fapt, din vechime, satul Sântămărie. Cel mai vechi document care ne vorbeşte despre acest sat datează din 1363”, informa istoricul Virgil Vătăşianu, în volumul „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara” (1930)
De-a lungul existenţei sale a servit drept loc de rugăciune comunităţilor de catolici, ortodocşi şi calvini reformaţi din Ţara Haţegului. În prezent, aparține cultului reformat, însă credincioșii reformați din sat mai pot fi numărați pe degete, spune Nicu, omul care are în grijă biserica.
Urma de lup din biserica medievala
Administratorul lăcașului de cult, care este și un ghid al turiștilor care ajung în satul din Țara Hațegului, povestește că în anii ’80, înainte de a fi restaurată, biserica ajunsese în prag de ruinare.
„Unii localnici au ajuns să își țină animalele în ruinele acestei biserici unicat. O transformaseră în grajd. Lucram în Armată, iar împreună cu militarii unității din zonă am lucrat la curățarea și restaurarea ei. În 1985 am reparat podul și acoperișul lăcașului, mobilierul şi băncile originale au fost spălate şi curăţate, la fel şi podelele din piatră romană, murdărite de animale, iar oamenii care nu aveau ce căuta în ea şi intrau doar pentru a face distrugeri nu au mai fost lăsaţi înăuntru”, povestește Nicu.
Atunci au fost scoase din nou la iveală, comorile uitate ale bisericii: picturile vechi de șapte secole, dar și pardoseala de cărămizi romane, care au păstrat „ștampila” zidarilor antici. Pe una dintre aceste cărămizi, vizibilă în biserică, se vede o urma lăsată de un lup.
„Este probabil semnul distinctiv al legiunii romane care a lucrat la cărămizile antice, ajunse mai târziu în biserică”, spune ghidul bisericii.
Mai multe monumente romane au fost zidite în pereții bisericii medievale, iar altele pot fi văzute în interiorul ei, alături de vestigii ale familiei Kendeffy.
Biserica medievală se află în apropiere de Drumul lui Traian, de circa 20 de kilometri, care pornea din Ulpia Traiana Sarmizegetusa și ajungea în valea Streiului, la Subcetate – locul unde ar fi existat în trecut o așezare dacică.
Țara Hațegului, locul unde se află așezarea, cuprindea cele mai prețioase rămășițe ale epocii romane din România, însă numeroase monumente prețioase s-au pierdut de-a lungul timpului. Unele au fost distruse, ori folosite la construcția altor edificii, altele au fost colecționate de familiile nobiliare și transportate în afara țării, ca piese de muzeu.
Se încarcă comentariile...
