Satul plin de secrete din Ținutul Pădurenilor: „Simbolurile noastre vechi seamănă cu ale celților” VIDEO
0Poienița Voinii, unul dintre cele mai vechi sate din Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, este cunoscut datorită artistului de folclor Drăgan Muntean, însă localnicii îl înfățișează ca pe un loc cu totul ieșit din comun prin istoria sa.
Satul Poienița Voinii din Hunedoara (video) se numără printre cele mai vechi așezări din Ținutul Pădurenilor, însă unii dintre locuitorii ei cred că rădăcinile acestei comunități încep din vremea celților.
„Această zonă a pădurenilor este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi zone etno-folclorice. Cântecele noastre, cum este cel al morții, o cântare doinită a bradului, sunt foarte asemănătoare cu cele vechi celtice, la fel și simbolurile folosite în trecut de pădurenii autentici, acele motive geometrice pe care le vedem pe costumele populare, înainte de a apărea zorzoanele și motivele florale”, spune Sorin Muntean, un localnic din satul Poienița Voinii din Hunedoara, preocupat de trecutul așezării.
Vestigii istorice de peste două milenii
Cele mai vechi vestigii antice descoperite în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara datează din secolele II - I î.Hr., fiind asociate epocii lui Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.). Regele get este amintit de istorici ca fiind cel cara a supus şi distrus mai multe triburi stabilite în spaţiul carpatic, reușind să îi alunge pe celţii care ocupaseră ţinuturi întinse din actualul teritoriu al Transilvaniei.
Artefactele de epocă dacică au fost identificate pe Valea Cernei – pe vetrele satelor din jurul lacului Cinciș în timp ce la Ghelari, Teliuc și Alun, în vecinătatea satului Poienița Voinii din Hunedoara au fost identificate rămășițe ale unor exploatări miniere antice.
Cea mai prețioasă comoară dacică din Ținutul Pădurenilor a fost descoperită la marginea satului Cerbăl. Tezaurul din locul numit „Dosul Pârlit” a fost scos la iveală de localnici în anul 1874, în timpul lucrărilor la drumul Govâjdia – Dobra, care traversa mai multe sate din Munții Poiana Ruscă.
Într-un vas de bronz, ascuns într-o oală de lut au fost depuse o fibulă de argint, două fibule cu scut rombic, un lanţ fragmentar de argint, două coliere, o spirală de braţ din argint cu capete stilizate în forma unui șarpe, alte trei brățări de aur și argint, şapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și şase pandantivi (în formă de cui sau cal, dar și 491 monede romane, de asemenea din argint, emise între anii II - I î.Hr.
Pe baza datării monedelor, arheologii au stabilit că tezaurul a fost îngropat aici la mijlocul secolului I î. Hr., într-o epocă în care teritoriul ar fi fost stăpânit de regele dac Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) .
Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, locuit de daci în epoca romană
După războaiele daco-romane de la începutul secolului al II-lea, în Munții Poiana Ruscă au continuat să trăiască populații băștinașe ale Daciei, ocupate cu creșterea animalelor și cu exploatarea resurselor naturale: zăcămintele de fier și de marmură.
Ținutul „rustic”, toponimul care dă numele masivului aflat în împrejurimile centrului urban locuit de coloniști romani, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a devenit unul dintre districtele miniere importante ale Daciei Romane.
Aici au fost descoperite cariere minere antice, necropole dacice ale minerilor, rămăşiţe ale unor cuptoare de reducţie a fierului şi ale unor galerii antice, dar şi o inscripţie faimoasă, care arăta importanţa aşezărilor miniere: „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”.
Portul pădurenilor și al vecinilor lor din țara Hațegului era asemănător cu al dacilor, arăta etnograful Romulus Vuia, care a cercetat Ținutul Pădurenilor timp de aproape jumătate de secol.
Gluga era unul dintre obiectele vestimentare care îi apropiau.
„Ca toate piesele ce sunt legate de o anumită utilitate şi gluga – ca şi cojocul, şuba înfundată, brâul împletit cu beţe, opincile – poate avea o vechime considerabilă. Cu toată prudenţa şi rezerva faţă de comparaţiile îndrăzneţe, mai ales într-un răstimp atât de mare, totuşi nu putem să nu constatăm marea asemănare între îmbrăcămintea dacilor de pe Columna lui Traian şi portul actual al glugii din Ţara Haţegului”, arăta etnograful Romulus Vuia.
Poienița Voinii din Hunedoara, atestată din secolul al XIV-lea
Poienița Voinii din Hunedoara a fost atestată documentar din secolul al XIV-lea, ca posesie a familiei mamei lui Ioan de Hunedoara, Elisbeta Morzsinai (Morzsina / Margina / Murşina).
„Despre Poienița Voinii știm, pe baza unui document din anul 1380, că aparținea familiei de cneji români din Demsuș, purtând ca nobili numele de Dompsos, apoi de Morsina. Munții noștri erau plini, ca de altfel și astăzi, de asemenea poienițe nelocuite, dar care aveau foarte mare importanță economică pentru populațiile din satele de la marginea masivului muntos. În câte o poiana din acestea se înjghebează un mic cătun care poate deveni sat, dar poate să se și mute în altă poiană”, arătau cercetătorii interbelici în Anuarul arhivei de folclor (1938).
Legenda Corvinilor, relatată de cărturarii acelor vremuri şi înfăţişată în frescele de secol XV din Castelul Corvinilor spune că Elisabeta ar fi fost din zona Hunedoarei, din fostul sat Cinciș, din apropiere, ajuns în anii ’60 sub apele lacului de acumulare Cinciș – Cerna.
„Legenda spune că regele Sigismund de Luxemburg, în trecere prin Transilvania, s-ar fi îndrăgostit de o româncă din părţile Hunedoarei, pe care, la despărţire, a dăruit-o cu un inel, ca semn de recunoaştere pentru copilul cel avea să se nască din dragostea lor şi pe care mama trebuia să-l trimită, când va fi mare, la curtea regală. Astfel se putu prezenta tînărul loan, mai târziu, la curtea regală, unde fu recunoscut mulţumită inelului, luat sub protecţia regelui şi dăruit cu moşii întinse”, scria istoricul Camil Mureşanu.
Brânza din Ținutul Pădurenilor, râvnită de împăratul Franz Joseph
În secolele următoare, documentele despre Ținutul Pădurenilor din Hunedoara sunt tot mai numeroase. Dezvoltarea exploatărilor miniere duce la înființarea a noi așezări, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, regiunea din Munții Poiana Ruscă era considerată suprapopulată pentru o zonă de munte neprielnică agriculturii.
Oamenii din Poienița Voinii și din satele învecinate ale pădurenilor Ruda, Ghelari, Cernișoara, Vălari, Alun, Bunila și altele munceau în minele de fier, carierele de piatră și de marmură și exploatările forestiere care împânzeau ținutul.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, o rețea de funiculare traversa aceste locuri, legând Uzinele de Fier ale Hunedoarei, minele Ghelariului și satul Vadu Dobrii, aflat la peste 40 de kilometri în linie dreaptă de Hunedoara.
Atunci, comunitățile din ținutul izolat al Hunedoarei, cu sate înghesuite pe culmi greu accesibile ori înșiruite în văi adânci, toate înconjurate de centuri vaste de păduri au început să își dezvăluie lumii cultura arhaică și original, diferită de cea a regiunilor învecinate. Produsele locale l-ar fi impresionat chiar și pe împăratul habsburg Franz Joseph care a călătorit în Transilvania.
„Se spune că însuși împăratul Franz Joseph al Austriei s-a minunat de tradițiile pădurenilor și mai ales de sortimentul de brânză care se găsea aici. Ar fi trimis după această brânză deosebită, frământată, a cărei calitate era dată de solul bogat în minerale pe care pășteau iarba oile și vitele localnicilor, dar și de modul de preparare. Cașul se punea în putini, unde se lăsa la dospit, apoi după un timp știut de localnici, se frământa cu mâna și se punea un păs, un fel de capac peste care se așezau pietre, care presa brânza pentru a scoate apa și aerul din ea. I se îndepărta crusta și se punea apoi în apă și sare. Bunicul meu făcea o astfel de brânză”, își amintește Sorin Muntean.
Drăgan Muntean, simbolul satului din Ținutul Pădurenilor
În Poienița Voinii, aflată la vreo 25 de kilometri de Hunedoara, locuiesc câteva zeci de oameni, majoritatea vârstnici.
„Mulți săteni au lucrat în minele de fier de la Ghelari, la cariera de marmură din satul Alun, la combinatul siderurgic din Hunedoara. În același timp, creșteau animale și lucrau pământurile. Moșii noștri arau aproape toate dealurile din jurul Poieniței Voinii, pe care în vremea secerișului se legănau grânele. Acum pe ele crește feriga, au mai rămas pajiști ori au fost lăsate să se împădurească”, spune Miron Rădoane, din Poienița Voinii.
Satul din Ținutul Pădurenilor a rămas un reper al Hunedoarei, ca fiind locul natal al lui Drăgan Muntean (1965 - 2002), unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai folclorului românesc din ultimele decenii. Casa din Poienița Voinii unde a copilărit interpretul a fost transformată într-un muzeu al pădurenilor, deschis vizitatorilor.
Se încarcă comentariile...
