Video Satul dispărut de pe muntele de cupru și plumb. Omul care îl ținea în viață a murit la 94 de ani VIDEO
0Cătunul Copileț, alăturat satului Muncelu Mic - unde au funcționat minele de cupru și plumb din Ținutul Pădurenilor - a rămas complet pustiu, odată cu moartea ultimului său locatar, Petru Teleu.
Petru Teleu, ultimul locuitor al cătunului Copileț, aflat la marginea satului Muncelu Mic, din Ținutul Pădurenilor, a murit în această săptămână, iar odată cu dispariția lui, așezarea a rămas neînsuflețită de oameni (video).
Petru Teleu a însuflețit locul din ținutul cuprului și al plumbului
Bătrânul, fost miner și crescător de animale, urma să împlinească, peste câteva zile, 94 de ani.
De mai mult de un deceniu, Petru Teleu locuia singur în cătunul din Munții Poiana Ruscă, înființat la circa doi kilometri de Muncelu Mic. Era adesea vizitat de rudele sale, care aveau grijă de el, iar localnicii îl cunoșteau bine și îl apreciau pentru felul său de a fi.
„Mai erau vrea șase case în Copileț. Copiii lui veneau și îi aduceau mâncare, iar părintele îl mai ajuta și el. Când era în putere ținea vaci și muncea. Trăia însă greu, până nu demult nu avea apă acolo. Abia de vreun an – doi, s-a făcut un robinet în apropiere de casa lui, tras pentru o stână, și lua apă de acolo”, spune Cătălina, o vârstnică din satul Muncelu Mic, apropiată a lui moș Teleu.
Un pâlc de case părăsite, înconjurate de pădure și pajiști a rămas din cătunul Copileț. Oamenii de aici au trăit greu, spune Emilian, fiul vârstnicul.
„Prin anii ’70, a fost tras curentul la mina de la Muncelu Mic, stâlpii au ajuns până la câteva sute de metri de casa tatălui meu, dar nu mai mult. Am învățat la lumina lămpii, iar tata trăia tot așa, până în urmă cu câțiva ani, prin ajutorul unui preot și al altor oameni, i-a fost adus un mic panou solar acasă”, a relatat fiul acestuia.
Moș Teleu, așa cum era numit de localnici, nu a vrut să își părăsească gospodăria pentru nimic în lume, deși casele din împrejurimile acesteia s-au împuținat și au rămas pustii în ultimele decenii.
Minele din Muncelu mic, înființate în Evul Mediu
În vale, câteva guri de mină zidite de la sfârșitul anilor ’90, aduc aminte de minele din Muncelu Mic. Clădirile din jurul lor au fost puse la pământ și înghițite de pădure. În Muncelu Mic, au fost descoperite rămășițele unor mine de cupru și plumb, de epocă medievală.
În anii ´60, autoritățile comuniste au deschis noi exploatări miniere de cupru, zinc, plumb, aur şi argint, iar în următoarele două decenii, întreprinderea minieră a ajuns la aproape 1.000 de angajați. Pe dealurile care înconjoară perimetrul fostei mine centrale – din care au rămas câteva dărâmături – a fost înființată o colonie muncitorească, formată din clădiri de locuit, o cantină, o popicărie, un dispensar, un cinematograf, o şcoală, o grădiniță şi câteva magazine.
Alte mine metalice au fost deschise în satele din împrejurimi Boia Bârzii și Bătrâna și, mai departe, tot în Ținutul Pădurenilor, la Vadu Dobrii. Cele mai importante mine de fier funcționau la Teliuc și Ghelari și asigurau o parte din materia primă necesară oțelăriilor din Combinatul siderurgic Hunedoara.
Munca în minele metalice era extrem de riscantă, mai ales la începutul exploatării. „Mulți dintre foștii mineri au murit de tineri, îmbolnăvindu-se de boli pulmonare. Se perfora roca, la început fără apă, astfel că oamenii inhalau imediat praful din mină”, povestește un localnic.
Colonie muncitorească în Muncelu Mic
Minele din Muncelu Mic au fost închise la sfârșitul anilor ´90, iar aşezările de pe crestele munţilor s-au depopulat.
„Am lucrat în mină până la închiderea ei, din 1997, și am rămas aici, chiar dacă mă puteam întoarce în Moldova. Alții au plecat unde au văzut cu ochii, imediat după închiderea exploatării. Munții din jurul satului au rămas împânziți de guri de mină, dar pădurea a cuprins totul, de la drumuri, la rămășițele minelor, astfel încât e greu să vă imaginați ce forfotă era aici, acum trei decenii”, relata Vasile, un fost miner, din Muncelu mic.
În ultimele două decenii, unele dintre clădirile din fosta colonie muncitorească din Muncelu Mic au fost lăsate să se ruineze. Altele au fost transformate în locuințe sociale, locuite mai ales de văduvele și urmașii foștilor mineri.
„Ne-am mutat aici din zona Moldovei, eu dintr-un sat din Iași, iar soțul meu, de pe lângă Piatra Neamț. El s-a angajat ca miner la Muncelu Mic și a lucrat aici peste 24 de ani. S-a îmbolnăvit apoi și a murit. Eu unde să mă mai duc?”, spune Nuța, o locatară din clădirea fostei colonii muncitorești.
Mai puțin de 100 de oameni trăiesc în satul Muncelu Mic. Unii se ocupă cu creșterea animalelor.
Locurile de muncă din zonă sunt puține, însă câțiva dintre vârstnici mai beneficiază de pensii de pe urma muncii în mina Muncelu Mic. Din sat, sunt circa 25 de kilometri până la Deva, pe șoseaua care coboară prin pădure, și vreo 20 până la Hunedoara, pe un drum care, însă, este nepracticabil cu autoturismele.
Se încarcă comentariile...
