Video Viața în satele din România ascunse în munți. „Suntem feriți de viscol, dar am rămas numai bătrâni” VIDEO
0Două dintre cele mai pitorești sate din România se înșiruie de-a lungul unor văi adânci, în Munții Poiana Ruscă. În Cernișoara Florese și Runcu Mare au rămas câteva zeci de oameni.
Ninsorile au făcut ca drumurile spre cele mai multe sate izolate din Hunedoara, aflate pe culmile din Munții Poiana Ruscă, să fie aproape inaccesibile.
Vremea schimbătoare, viscolul și înghețul au transformat călătoriile în adevărate aventuri, unele încheiate dramatic pentru mulți șoferi, rămași cu mașinile blocate în zăpadă.
Deși au fost acoperite cu zăpezi, câteva sate izolate din Ținutul Pădurenilor au rămas ferite de urmările viscolului.
Satul Cernișoara Florese, un loc pitoresc
Aflat la 35 de kilometri de Hunedoara, satul Cernișoara Florese, din comuna Bunila (video), se înșiruie de-a lungul văii Cernișoarei (Vălărița) pe aproape cinci kilometri, înconjurat de dealuri abrupte și pădure.
De la capătul lui, un drum de 10 kilometri urcă prin pădure spre Vadu Dobrii, însă iarna nu poate fi folosit. În urmă cu doi ani, drumul din Cernișoara Florese a fost modernizat, iar cei vreo 70 – 80 de oameni care trăiesc aici au mai ieșit din izolare.
„Drumul este mai bun, iar iernile sunt mai blânde. Abia acum, în luna februarie, a nins mai mult și a dat gerul, dar față de greutățile pe care le înduram în trecut, nu ne plângem. Atunci lucram la mina Ghelari, iar autobuzele deseori nu mai puteau urca cu muncitorii. Acum, avem drum, însă au rămas aproape numai bătrâni în sat”, spune Aron, unul dintre sătenii din Cernișoara Florese.
În Cernișoara Florese, câteva familii mai cresc animale, iar pensiile foștilor mineri de la Ghelari și Teliuc și angajați din Combinatul Siderurgic Hunedoara contribuie și ele la veniturile localnicilor. O școală de clasele I- IV funcționa, în trecut, în sat, iar copiii de aici plecau apoi să învețe școala gimnazială din Toplița, aflată la circa 10 kilometri.
„Erau trei curse de autobuz, pe zi, spre Hunedoara”, își amintește o localnică. Puține case vechi din sat și-a schimbat, cu timpul înfățișarea.
Satul Runcu Mare, ferit de viscol
Aflat și el la aproape 40 de kilometri de Hunedoara, satul Runcu Mare, din comuna Lelese (video) oferă o priveliște asemănătoare satului Cernișoara Florese.
Și aici, gospodăriile localnicilor se înșiruie de-a lungul pârâului Runc și a unui drum – asfaltat și el – de peste cinci kilometri. De la capătul satului, un drum forestier, inaccesibil după ninsori, urcă aproape zece kilometri până la Vadu Dobrii, în Munții Poiana Ruscă.
Runcu Mare a rămas și el ferit de viscole și de nămeți, însă distanța față de Hunedoara i-a făcut pe unii localnici să se retragă pe timpul iernii în locuințele din oraș.
„Mai sunt vreo 20 de case locuite, însă în unele mai stau câte un bătrân sau câte o văduvă, pe care îi mai vizitează copiii, care locuiesc la oraș. Drumul este mai bun ca în anii trecuți, însă tot ne este greu să rămânem aici peste iarnă”, spune Ioan, unul dintre localnicii din Runcu Mare.
Localnicii din satu Runcu Mare se ocupau, în special cu munca în pădure și, în trecut, cu bocșeritul (producerea cărbunelui prin arderea buștenilor), unii creșteau animale sau lucrau în minele de fier și în carierele de talc, dolomită și marmură din împrejurimi.
De ce sunt puține sate în văile din Munții Poiana Ruscă
Cele mai multe dintre satele pădurenilor din Hunedoara au fost înființate pe culmi însorite, deoarece văile înguste, adânci și umede, înconjurate de versanți abrupți și împăduriți nu erau prielnice pentru așezările omenești.
Văile ofereau puține suprafețe care puteau fi cultivate și chiar pentru construcții, erau expuse inundațiilor și erau ferite de lumina soarelui, astfel că în afara porumbului, oamenii nu puteau cultiva alte cereale.
Satele Vălari și Cernișoara Florese de pe valea Cernișoarei și Runcu Mare, de pe valea Runcului se numere printre puținele așezări din Ținutul Pădurenilor înființate în văile de la poalele munților Poiana Ruscă.
„Puținele sate din văi au suferit consecințele reliefului acestui ținut. Văile extrem de înguste nu permit forma adunată a satelor. Locuințele sunt înșirate pe fundul văii, de-a lungul apei, la o distanță considerabilă una de alta. Fundul îngust al vîii nu lasă uneori mai mult loc decât pentru clădiri și o mică ogradă în jurul lor. Numai pe locuri unde valea se lărgește pyțin se găsește câte un petec de pământ semănat cu porumb sau lăsat ca fânețe, căci în dreapta și în stânga se ridică precum niște pereți cele două versante împădurite”, arăta etnologul Romulus Vuia, într-o lucrare din 1924, dedicată satelor din Hunedoara.
Localnicii foloseau pentru arături terenurile aflate deasupra satelor, pe culmi, și tot aici țineau animale, iar cu timpul unii s-au stabilit în așezările din deal. Industria dezvoltată în jurul Hunedoarei a atras, însă, tot mai mulți localnici, care cu timpul au renunțat la creșterea animalelor și cultivarea pământului.
Se încarcă comentariile...
