Satele unice din România, ascunse în munţi, unde oamenii păstreză o legătură vie cu traiul dacilor VIDEO
0
În Munţii Orăştiei, înconjurate de păduri, de drumuri şi vestigii dacice, se află câteva dintre cele mai arhaice sate din România.
Platoul Luncanilor, o regiune distinctă în Munţii Orăştiei, se întinde pe mai mult de 10.000 de hectare şi este ocupat în cea mai mare parte de păşuni, păduri şi fâneţe.
Pe culmile sale, care ating 1.000 de metri altitudine au rămas câteva dintre cele mai arhaice sate din România. Aşezările vechi de secole mai au fiecare câteva zeci de locuitori, cei mai mulţi vârstnici, care se ocupă, în general, cu creşterea animalelor.
Cătunele Urşici, Cioclovina, Târsa, Prihodişte şi Alunu sunt risipite pe culmile munţilor, înconjurate de crânguri şi de stâni, cu case vechi clădite departe de drum, în mijlocul petecelorde terenuri agricole şi al livezilor. Curentul electric, reţeaua de apă şi asfaltul nu au ajuns încă în toate cătunele, dar localnicii se pot mândri cu frumuseţea locurilor în care au fost sortiţi să trăiască.
Târsa. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Doar localnicii din Târsa se pot bucura de drumuri asfaltate complet, în timp ce în restul satelor se află la capătul unor drumuri de pământ care urcă abrupt prin păduri, şi pe care noroaiele toamnei şi zăpada iernii le fac inaccesibile. Satul Luncani, aflat în vale, este centrul Platoului Luncanilor. De aici pornesc cele mai multe drumuri spre aşezările izolate, unele folosite încă din vremea dacilor, potrivit istoricilor.
Retezatul, reper pentru localnici
Când primele zăpezi albesc custurile Retezatului, masivul aflat la 40 – 50 de kilometri distanţă, dar vizibil din satele Luncaniului şi luat ca reper de către localnici, oamenii încep pregătirile pentru iarnă.
Retezatul, văzut din Ursici. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Oile sunt luate de la stânile din munţi şi coborâte în văi, iar grajdurile şi fânul sunt pregătite pentru animale, pentru că în această zonă iernile sunt uneori foarte grele. Anul trecut, zăpada viscolită a ajuns în unele locuri la peste un metru, iar pe drumul spre Boşorod nu s-a mai putut circula. Am putut coborî mai lesne spre Costeşti, pe drumul Judeţean”, spune Ioan, un localnic din Târsa.
Oamenii s-au obişnuit cu izolarea adusă odată cu sosirea toamnei, deşi în aceste zile încă se mai pot bucura de soare. Localnicii din Târsa sunt şi mai norocoşi: două şosele spectaculoase, construite în ultimii ani, coboară spre Boşorod şi Costeşti, pe trasee care în trecut erau aproape imposibil de parcurs cu autoturismul.
Drumuri de plai ale dacilor
Drumurile din Târsa acum şosele moderne, au o istorie aparte. Se suprapun peste rămăşiţele unei rute antice, folosite de daci între zona Târsei şi a cetăţii Blidaru.
Spre Târsa. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Două drumuri coboară de pe platoul Târsei, unul pe Pietroasa, în Valea Grădiştii, atingând cetăţile Blidaru şi Costeşti, al doilea pe Merişor, în Valea Luncanilor, orientat spre bazinul Streiului. Drumul pe Pietroasa a constituit de-a lungul timpului o arteră mult străbătută de populaţia din Luncani spre târgul din Orăştie, spre morile şi pivele din Costeşti. Cu privire la acest drum, care ducea la cetatea dacică Blidaru, facem apel la cercetările arheologice. C. Daicoviciu a semnalat urmele gospodăriilor antice urmele gospodăriilor antice risipite pe toată întinderea Târsei. Drumul prin pădurea Muncenilor şi poienile Merişorului porneşte de pe platoul Târsei sau vârful Săcuiului şi ajunge în Valea Luncanilor, la Gura Stupării, în marginea Boşorodului. Trcatorul a trasat pe aici un drum nou, pe unele porţiuni chiar pe drumul vechi, ştergându-i urmele. Pe alocuri ele mai sunt vizibile”, arăta cercetătoarea Lucia Apolzan.
Târsa. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Satele de pe tărâmul dacilor
De altfel, ceea ce distinge aşezările din Munţii Orăştiei este legătura strânsă cu trecutul. Platoul Luncanilor a păstrat nenumărate vestigii ale aşezărilor dacice, din vremea în care aşezările din munţi erau mai intens locuite decât în prezent.
„Urme ale cetăţilor şi aşezărilor dacice sunt răspândite pe întreaga platformă. La Alunu, casele stau şi astăzi la poalele cetăţii dacice de la Piatra Roşie (823 metri), adesea chiar pe locul unde acum 2.000 de ani erau aşezările dacilor. În satul Târsa s-au găsit urmele unui castru roman şi ale aşezărilor civile dacice. În satul Prihodişte este semnalat fortul de la Lupoaia. Valul cu palisadă de la Cioclovina – Ponorici se înscrie ca urmă strategică a dacilor. În imediata apropiere a luncanilor, în directă legătură cu Târsa, stau urmele marilor cetăţi dacice, Blidaru la 703 metri, Costeşti la 561 metri, iar în amonte cetatea lui Decebal de la Sarmizgetusa. O serie de alte cetăţi şi forturi de apărare înconjoară din toate părţile Sarmizegetusa Regia”, informa cercetătoarea Lucia Apolzan.
Despre Poiana Omului, un vechi loc de întâlnire al ciobanilor care însoţeau turmele de oi din Munţii Orăştiei şi din ţinuturile învecinate, se spune că aici regele Decebal şi-ar fi găsit sfârşitul, în timp ce era urmărit de romani.
În satele – crânguri s-au păstrat tradiţii care se pierd în negura timpului . Localnicii din Ursici, Târsa şi Cioclovina îşi îngroapau morţii în curte, la drum, împodobindu-le crucile cu flori şi ciucuri de lână, iar la naştere, le aşteptau pruncilor ursitoarele, chemate să prezică firul vieţii fiecăruia.
În Urşici, cătunul izolat, locuit de câteva familii, sunt amintite sărbători vechi dedicate animalelor sălbatice. Una dintre acestea este Ziua ursului, un animal despre care se crede că poate anunţa schimbarea vremii. Sărbătoarea celebrată în 1 august era dedicată împerecherii urşilor şi se mai numea Macaveiul Urşilor, Nunta Urşilor sau Împuiatul Urşilor.
Mai puteţi citi şi:
Descoperire uimitoare în Sarmizegetusa Regia. „Nu existau asemenea porţi în Antichitate” VIDEO
Se încarcă comentariile...
