Povestea lui Ștefan Tripșa, oțelarul legendar din România comunistă: „A muncit continuu 200 de ore” VIDEO
0Un oțelar s-a numărat printre cei mai faimoși oameni din istoria recentă a Hunedoarei. Ștefan Tripșa a devenit un personaj legendar la sfârșitul anilor ’50 și și-a păstrat acest statut în următoarele decenii.
Ștefan Tripșa (1933 - 2010) a fost ani în șir eroul principal al reportajelor despre Combinatul siderurgic Hunedoara, colosul industrial aflat într-o puternică expansiune în primele decenii de comunism și într-un declin abrupt după 1990.
Combinatul din Hunedoara mai are în prezent circa 600 de angajați, față de peste 20.000 de oameni câți lucrau aici în anii ’80.
Cuptorul care l-a făcut faimos pe Ștefan Tripșa
Oțelarul născut în satul Bărăbanț (Alba) s-a angajat în Combinatul siderurgic Hunedoara în 1949, la vârsta de 16 ani, imediat după ce terminase cele trei clase ale unei școli profesionale din oraș.
Câțiva ani mai târziu a avansat ca maistru topitor, iar în 23 august 1959, la un deceniu de la primii săi pași în Oțelăria Siemens Martin din Hunedoara, a devenit cel mai tânăr Erou al muncii socialiste din România, titlu de recunoaștere acordat de oficialitățile comuniste celor care au contribuit decisiv la realizările industriale din România.
De atunci, timp de trei decenii Ștefan Tripșa a fost considerat un reper al siderurgiei din Hunedoara. S-a pensionat la începutul anilor ’80, însă în următorii ani, a continuat să lucreze în combinat, chiar în Oțelăria pe care a inaugurat-o în 1958 și pentru care a primit titlul onorific și Steaua de aur a României.
Muncea continuu în Oțelărie
În vara anului 1958, Ștefan Tripșa avea 25 de ani și era prim-topitor în Oțelăria Siemens Martin Hunedoara, unde urma să fie pus în funcțiune un nou cuptor, al doilea al vechii oțelării, cu o capacitate de producție de aproape 200 de tone. Tânărul, povesteau apropiații săi, devenise nedespărțit de locul său de muncă.
„Ștefan Tripșa, zile multe și multe nopți, peste 200 de ore nu a părăsit Oțelăria. În permanență a fost aici. A muncit continuu. De unde avea omul acesta atâta putere?”, se întrebau ziariștii de la Uzina Noastră, în 1959.
O inovație la care a muncit mai multe zile i-a adus atunci, titlul de Erou al muncii socialiste, își amintea Ștefan Tripșa, într-un interviu din revista Flacăra, publicat în 1976
„Timp de patru zile şi patru nopţi, la rând, cu ani în urmă, noi, o mână de oameni, am stat aici, pe platformă, la sudarea vetrei Cuptorului numărul 1. Dormeam cu rândul, care pe unde apucam, iar cînd ne trezeam, o luam de la capăt. Era un experiment, o invenţie de-a mea, şi trebuia neapărat să o verificăm. Reparam vatra cuptorului la cald. După 4 zile, la ora 12 a început încărcarea. La ora 0:45, când şarja era evacuată, am controlat de mai multe ori vatra, metru cu metru. Rezultatul întrecea toate aşteptările. Nu ştiu cum şi cine a adus câteva sticle de bere. Pentru prima dată vedeam aşa ceva în oţelărie. Era o linişte extraordinară. Experimentul s-a extins, apoi, la toate cuptoarele. Am făcut vetre şi la alte cuptoare din ţară, apoi chiar şi în străinătate. A fost invenţia mea, dar meritul nu a fost numai al meu”, relata Ștefan Tripșa.
În anii următori, eroul muncii socialiste a fost trimis de regimul comunist în China, URSS, Turcia și Grecia pentru a-și împărtăți experiențele. În România era privit ca o adevărată vedetă.
„Nu există locuitor al Hunedoarei care să nu-l cunoască, personal sau din vedere, pe Eroul Muncii Socialiste, Ştefan Tripşa. Ştefan Tripşa - povestesc oţelarii - izbuteşte să cunoască calităţile oţelului din ochi, fără să mai aştepte rezultatul probelor trimise la laborator, sau e în stare, stând la fereastra casei sale, să descifreze în fumul coşurilor dacă, la oţelărie, cuptoarele funcţionează bine sau defectuos”, relatau autorii unui reportaj, publicat în revista „Flacăra”, în 1960.
De la începutul anilor ’60, Ștefan Tripșa devenise sursă de inspirație pentru autorii de filme și romane, iar oaspeții de seamă ai Hunedoarei erau invitați să îl cunoască la locul de muncă – oțelăria pe care o considera a doua sa casă.
Ștefan Tripșa, întâlnire cu Florin Piersic
Printre ei s-a aflat și Florin Piersic, care l-a cunoscut pe Ștefan Tripşa, în 1960, când la Hunedoara aveau loc filmările la producţia cinematografică „Aproape de Soare”, în care actorul juca rolul unui oțelar venit în Hunedoara.
„Când am ajuns în prima parte a oţelăriei, tocmai se pregătea o echipă de şapte inşi. La care eu mi-am pus jos bagajul şi am spus: ”Nu pot să muncesc şi eu cu dumneavoastră?. Dom’le, dumneata ştii unde eşti? ”Da”. ”Păi, aici sunt flăcări, e o nebunie!” ”Da’ mie-mi place. Mai ales că o să joc rolul unui oţelar”. ”Bine, atunci hai să vezi!” E adevărat că n-am pus mâna pe lopată, n-am dat la cărbuni, dar i-am văzut pe ei la muncă şi nu mi-a venit să cred! După care Tripşa m-a luat şi m-a dus pe un deal, unde era Clubul Corvinul şi toată echipa de filmare”, relata Florin Piersic.
La premiera filmului „Aproape de soare”, Ștefan Tripșa i-a oferit lui Florin Piersic o diplomă de Oţelar 3. „Şi atunci mi-a zis Tripşa: Florine, dacă te ţâpă ăştia afară din teatru vreodată, vii la noi, la Hunedoara, şi te facem oţelar, că munceşti ca un bou! Eşti harnic, eşti vesel… da’ ăştia nu cred că te ţâpă!”, relata Florin Piersic.
Despre Ștefan Tripșa, presa vremii relata, anecdotic, că „mânca oțel pe pâine”, iar foştii apropiaţi știau că fusese trimis în China, condusă de Mao Zedong, pentru a-i pregăti pe oţelarii asiatici în tainele producerii oțelului de calitate. Ieșit la pensie la începutul anilor ’80, după 34 de ani de muncă în Combinatul siderurgic Hunedoara, Tripșa nu a putut rămâne departe de oțelărie. S-a întors în scurt timp, la vechiul său loc de muncă.
„La pensie am ieşit, aşa e, c-am zis să mă bucur şi eu de legile statului. Dar cine putea sta acasă? Tot la două zile mergeam la uzină, că mă chemau tovarăşii să le mai dau alor tineri o mână de ajutor. Şi-acum, de pe data de 10 septembrie, m-am întors să lucru: când te rupi de muncă, de colectiv, te cam duci la vale. Nu mai ai decât să aştepţi polul celălalt. Nu-i de mine: eu m-am întors la primul meu pol, la oţelăria Siemens Martin I, unde mi-am început munca în 1949”, relata Ștefan Tripșa, într-un interviu în revista Femeia (1983).
Declinul combinatului siderurgic Hunedoara
În anii următorii, semnele declinului economic au devenit tot mai vizibile în Hunedoara. În anii ’90, a început prăbuşirea combinatului, care a adus disponibilizări masive, demolări ale numeroaselor sale clădiri şi uzine şi jafurile nenumărate asupra patrimoniului său.
Combinatul siderurgic Hunedoara a fost privatizat în anul 2003, după un șir de restructurări început la mijlocul anilor ’90, care au dus la reducerea, în etape, a numărului de salariați, de la aproape 20.000, în 1991, la circa 2.500 în anul 2004, când uzinele au fost preluate de actualul grup ArcelorMittal.
Între timp, începând din anii ’90, numeroase capacități de producție considerate neviabile, printre care oțelăriile Siemens Martin, Cocseria, Aglomeratorul și furnalele au fost închise, dezafectate și demolate.
La două decenii de la privatizarea și vânzarea de către statul român a combinatului siderurgic din Hunedoara, și de la marile demolări din combinat, o mică parte din fostul colos industrial a supraviețuit (video).
Combinatul ArcelorMittal Hunedoara mai are circa 600 de angajați și produce circa 200.000 de tone de oțel brut anual, față de peste trei milioane de tone anual cât producea în anii ’70.
Se încarcă comentariile...
