PORTRET ADEVĂRUL DE SEARĂ: Paul Domnariu este pasionat de limba franceză
0Atunci când vine vorba de francofonie, băiatul este atras în mod special de pronunţie, fiind fascinat de accentul locuitorilor din Franţa.
Profil
Născut. 24.10.1994, Deva
Studii. Elev clasa a IX-a la Grupul Şcolar de Arte şi Meserii „Ion Mincu” din Deva
Familie. Un frate mai mare
De la expresii uzuale folosite de tineri până la reţetele de gătit căutate pe Google, toate sunt lucruri deseori împrumutate de la francezi. Cea de a doua limbă de circulaţie internaţională l-a atras pe Paul de la primul contact. Este fascinat de pronunţie, accentul francezilor catalogându-l drept „ceva aparte, nemaîntâlnit”. „Nu e o limbă deloc dificilă, dacă vrei, poţi să o înveţi cu uşurinţă. Nimic nu este imposibil, mai ales că este înrudită cu limba română”, a declarat Paul.
Deşi înscris la un liceu de arte şi meserii, tânărul speră ca într-o zi să vorbească franceza în ţara-mamă, pe care până acum nu a văzut-o decât în fotografii. Până atunci, nu pierde nicio ocazie să participe la activităţile organizate de catedra de limba franceză din liceu.
„Statele francofone” este ultima sa lucrare pe care a adus-o, la începutul acestei săptămâni, în atenţia colegilor de şcoală. Acţiunea a fost pusă la punct de profesoarele Anca Marcu şi Monica Mihuleţ, iar la finalul activităţii Paul a fost răsplătit, alături de ceilalţi copii, cu o diplomă francofonă. „Faptul că România se numără printre statele cu cel mai mare număr de francofoni din Europa Centrală şi de Est şi că limba franceză este una dintre cele şase limbi oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite ar trebui să fie un imbold pentru fiecare dintre noi pentru a cunoaşte mai multe despre aceasta, fie că e vorba de elemente de lingvistică sau de cultură şi civilizaţie”, a adăugat Paul.
Departe de părinţi
Elevul nu a fost întotdeauna aşa cum îl ştiu colegii în prezent. Crescut în mediul rural, Paul şi fratele său, Alexandru, au terminat şcoala generală în comuna Dobra. Acum, că învaţă la oraş, este conştient de multiplele oportunităţi, însă la fel de realist şi referitor la pericolele unei vieţi libertine. „Sper ca într-o zi să ajung la facultate. Am ales să urmez un profil de construcţii pentru că în viaţă e bine să ai şi o meserie, o calificare care să te ajute la greu”, a precizat elevul.
Pe de altă parte, dacă mediul urban îl priveşte ca pe o rampă de lansare, condamnă faptul că tinerii din ziua de azi au prea mult timp liber la dispoziţie şi pot ajunge pe drumuri greşite, să consume etnobotanice, alcool sau să-şi petreacă fiecare noapte în diferite cluburi. Faptul că de aproape trei ani locuieşte departe de părinţi, plecaţi la muncă în Italia, l-a maturizat înainte de vreme. „Dacă iei viaţa în piept de mic copil, înveţi să te descurci pe cont propriu mult mai bine decât dacă te-ar ajuta alţii”, a conchis Paul. Pe lângă limba franceză, tânărul ştie să converseze şi în italiană, întrucât profită de fiecare vacanţă de vară petrecută în peninsulă, alături de părinţi.
Întrebări şi răspunsuri
Ce apreciezi la viaţa trăită la ţară, comparativ cu cea de la oraş?
Natura, aerul mereu curat, liniştea şi frumuseţea locurilor neatinse de om.
Care ar fi ordinea limbilor pe care le cunoşti în funcţie de gradul cu care poţi conversa?
Cred că italiana, franceza şi apoi engleza. Faptul că merg în fiecare an în Italia şi-a pus amprenta asupra mea.
Unde ţi-ar plăcea să locuieşti: în Franţa sau în Italia?
Încă nu pot răspunde la această întrebare, pentru că încă nu am văzut Franţa pe viu. Sper ca într-o zi să reuşesc să fac şi acest lucru.
Ce-i place
„Îmi place să fac sport, să urmăresc documentarele de pe Discovery Channel şi Animal Planet şi să ies în oraş cu prietenii”, a spus Paul.
Ce nu-i place
„Nu îmi place când plouă, pentru că pur şi simplu nu ai ce face decât să stai închis în casă, nu poţi fi deloc activ”, a adăugat elevul.