Lista completă a cuvintelor de origine geto-dacă. Ce explicaţii există pentru cele mai notorii arhaisme din DEX
0
Circa 160 de cuvinte din limba română provin din fondul geto-dacic, potrivit unor lingvişti, însă dovezi cu privire la limba şi alfabetul proprii ale dacilor şi la scrierile atribuite acestora sunt contestate. Printre cele mai ciudate cuvinte atribuite vorbirii strămoşilor noştri se numără termenii rîmfă, sîmvea, dezgauc sau zîrnă.
Lingvişti şi filologi renumiţi ca Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau George Pruteanu au oferit unele răspunsuri privind cuvintele din limba română care şi-ar putea avea originiea în limba vorbită de populaţiile autohotone în urmă cu două milenii. Rădăcina „geto-dacă” a fost explicată fie prin indicarea cuvintelor arhaice ce nu îşi au originea în niciuna din limbile cu care limba română avea legătură, fie printre cele regăsite în limba albaneză, având un corespondent de origine indo-europeană în albaneză.
Oamenii de ştiinţă au identificat peste 160 de termeni despre care susţin că ar putea proveni din limba vorbită de geto-daci. Unele sunt folosite frecvent în vorbirea curentă, în timp ce altele au devenit, cu timpul, aproape necunoscute. Unele dintre cuvinte nu se mai află în dicţionar: rîmfă, sîmvea, dezgauc, zîrnă.
Cuvinte mai puţin folosite
Printre cele mai puţin înţelese cuvinte cu origini arhaice din limba română se numără:
Abeş: cuvânt folosit în vorbire ca afirmaţie. (dexonline.ro). Înseamnă „pre lege, pe cinste, pe credinţă”, afirma Bogdan Petriceicu Haşdeu, în volumul Etymologicum Magnum Romaniae.
Buiestru: trap mărunt al calului, care îngăduie călăreţului să nu salte în şa; mers special al unor animale, cînd calcă cu picioarele de pe aceeaşi parte deodată. (dexonline.ro)
Culbec: moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. (dexonline.ro)
Gordin: soi autohton de viţă-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. (dexonline.ro)
Ghiob: vas de lemn pentru păstrat brînză, putină. (dexonline.ro)
Hojma: continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic. (dexonline.ro)
Munună: coroană de flori purtată pe cap de fete. (dexonline.ro)
Mosoc: câine mare ciobănesc. (dexonline.ro)
Năsărâmbă: boroboaţă, farsă, festă, ghiduşie, glumă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, şotie, ştrengărie, trăsnaie (dexonline.ro).
Cuvintele „dace”
Lista cuvintelor a căror origine a fost atribuită limbii vorbite de daci cuprinde următorii termeni:
A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură,
D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.
F: fărîmă.
G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.
H: hojma.
I: iazmă, iele.
Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
J: jilţ.
L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.
N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.
O: ortoman.
P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.
R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză.
S: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.
T: tare, traistă, tulei,
Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.
V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol,
Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru, zîrnă.
Potrivit istoricilor, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar din vremea lor s-au păstrat aproape 80 de denumiri dace de plante.
Vă recomandăm şi:
Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate. Unele dintre ele sunt legate de prezenţa animalelor fabuloase încrustate în artefactul antic din bronz: grifoni cu capete de lup şi cozi de leu, înfăţişări extrem de rare în arta popoarelor din Antichitate.
Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat vizita la Sarmizegetusa Regia la începutul anilor ’80. În aşteptarea lui, vechea capitală a Daciei din Munţii Orăştiei urma să treacă printr-una dintre cele mai mari transformări: a fost „împodobită“ cu blocuri şi discuri din beton şi prefabricate. Lucrările au lăsat urme adânci.
Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.
O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.
Se încarcă comentariile...
