Video Râurile devastate de industria din comunism. „Saturate de cianuri, fenol și produse petroliere” VIDEO
0Marile centre industriale care au funcționat în anii de comunism au lăsat o amprentă nefastă asupra râurilor din județul Hunedoara, iar revenirea la starea lor naturală necesită un timp îndelungat.
Peste două milioane de euro sunt investite în Hunedoara, din fonduri europene accesate de municipalitate, pentru reabilitarea albiei și malurilor râului Cerna, în Centrul vechi din Hunedoara.
Lucrările au început recent și cuprind un sector de circa 600 de metri al râului care traversează Hunedoara (video), despărțind zona industrială de cartierele municipiului. Pe lângă aspectul aspectul estetic și rolul turistic al investiției, lucrările vor rezolva parțial și problema poluării istorice a râului Cerna.
Râul Cerna din Hunedoara este una dintre puținele ape curgătoare incluse în astfel de astfel de investiții.
Poluare istorică pe râuri din Hunedoara
În Hunedoara, mai multe râuri au fost afectate în trecut de poluarea industrială. Începând din anii ’50, odată cu expansiunea centrelor metalurgice și miniere din județul Hunedoara, sectoare de până la câteva zeci de kilometri din apele curgătoare au devenit neviabile pentru fauna piscicolă din cauza deversărilor.
Despre râul Cerna din Hunedoara, specialiștii în gospodărirea apelor afirmau în anii ’80 că nu va mai avea vreodată șanse de a reveni la starea sa naturală.
„N-o să mai vedem niciodată Cerna aşa cum era Cerna înainte de anii ‘60... Este un fapt obiectiv: ce industrie era pe atunci şi ce industrie avem astăzi? Numiţi-o fatalitate sau cum vreți, realitatea ultimilor 20-30 de ani a arătat, nu numai la noi, că binomul industrializare-poluare e greu de desfăcut”, afirma hidrologul Constantin Teodoraşcu, în revista România Pitorească (1982).
În primele decenii de comunism, râul Cerna din Hunedoara (negru – în slavonă) fusese devastat de deversările substanțelor poluante provenite din Combinatul Siderurgic Hunedoara. Tone de uleiuri și țunder evacuate de la laminoarele din Hunedoara ajungeau în apă, împreună cu apele uzate din uzine, cu suspensiile provenite de la minereul de fier și cu apele folosite la stingerea umedă a cocsului.
„Undele sale nu mai pot fi folosite pentru îmbăiat, spălat sau adăpat, fiind saturate cu cianuri, fenoli, suspensii, produse petroliere etc.”, afirma inginerul.
Au fost construite stații de epurare, iar volumul apelor uzate și al deversărilor de ape murdare în râul Cerna s-a redus începând din anii ’80.
Jiul, înnegrit de cărbune și deșeuri chimice
Și alte râuri din județul Hunedoara au rămas fără faună acvatică din cauza poluării industriale. Începând din Uricani și până la Petroșani, unde cele două brațe ale Jiului se unesc, intrând în Defileul Jiului, râul Jiu aduna cantități uriașe de reziduuri provenite de la uzinele miniere și fabricile din Valea Jiului. Uzina textilă „Vâscoza” din Lupeni se număra printre marii poluatori ai apelor Jiului.
„Apa Jiului avea un grad foarte ridicat de poluare fiind canalul colector al tuturor reziduurilor și nu erau puține (Viscoza, preparația de cărbune, tot felul de alți agenți economici). Aerul, de asemenea, era suprasaturat de noxe, fum de cărbune din diferite surse (coșuri industriale, centralele de bloc, până și locomotiva cu aburi care făcea manevre prin centrul vechi, toate poluau. Funinginea era a toate stăpână, prima zăpadă fiind albă doar atunci când se așternea, acoperindu-se,ulterior cu o pătură neagră. Atunci ni se părea ceva firesc”, relata Iosif Bodo, un localnic din Lupeni.
Regimul comunist nu a ținut cont de modul în care industria locală afecta mediul înconjurător și sănătatea oamenilor.
„Îmi amintesc că, fiind copil și jucându-mă pe malul Jiului, prindeam mici pești din acea apă super-poluată. Atunci mi se părea firesc să-i găsesc acolo (doar peștii trăiesc in apă, nu...?) gândeam atunci. Am realizat mai târziu ce înseamnă forța naturii si ce lecție despre supraviețuire primeam acolo, direct, la prima mana, fără a trebui să merg in vreun safari ori în vreo destinație exotică”, îți amintește Adrian, un alt localnic din Lupeni.
În anii ’80, în râul Jiu ajungeau anual 162.000 de tone de suspensii, respectiv două – trei procente din cantitatea de cărbune extrasă din minele din Valea Jiului. Între localitățile Petrila și Lupeni, funcționau în trecut filtre aduse din Anglia, menite să rețină suspensiile de cărbune, însă s0au deteriorat cu timpul.
„Se încearcă acum, de către o echipă de cercetători din Valea Jiului, o nouă metodă de limpezire a apelor şi reţinere a suspensiilor de cărbune. Rezultatele obţinute în staţia-pilot de la Coroieşti sunt mai mult decît satisfăcătoare. Metoda, aflată în curs de finalizare şi brevetare, pare să asigure reţinerea unor cantităţi de peste 160 mii tone pe an suspensii, ceea ce ar duce la îmbunătăţirea apelor Jiului de 36 de ori în secţiunea Iscroni şi de 90 de ori în secţiunea Livezeni, comparativ cu situaţia din anul 1979”, arăta hidrologul Constantin Teodoraşcu, în 1980.
Reducerea activității industriale din Valea Jiului a redus, în ultimii ani, poluarea apelor, râul Jiu pare să fi revenit la viață, cel puțin pe sectorul apropiat de izvoarele Jiului de Vest, la Uricani.
Râuri poluate de coloșii industriali
În nordul județului Hunedoara, râul Crișul Alb se transforma începând din zona uzinelor metalurgice de la Crișcior dintr-o apă cristalină, într-una lipsită de viață.
„Este poluat cu ioni de metale proveniţi de la întreprinderea minieră Barza (zinc - cam 70 de kilograme pe zi, cupru, plumb, mangan şi fier, pentru care nu există încă o tehnologie de reţinere economiceşte rentabilă”, arăta inginerul, în 1980.
Râul Mureș, principalul colector al cursurilor de apă din județ, era poluat cu produse petroliere pe distanțe mari în județele Hunedoara și Alba și cu pulberile ptovenite de la termocentrala Mintia. Râul Geoagiu, afluent al Mureșului, aduce cu el reziduuri miniere de cupru și zinc, provenite de la izvoarele din vechile mine ale Metaliferilor. Râul Orăștie, alt afluent al Mureșului, era poluat cu deșeurile provenite de la marile complexe de creștere a animalelor din zona Orăștiei și de la uzina textilă Vidra.
Râul Strei (video), cel mai important afluent al Mureșului din Hunedoara, traversa una dintre cele mai poluante centre industriale din România, zona combinatului metalurgic „Victoria” din Călan.
Împrejurimile marilor uzine au fost acoperite de funingine, cenușă și praf de cărbune,, după punerea în funcţiune, în anii ’80, a celui de-al treilea furnal, a fabricii de aglomerat şi a cocseriei.
„Streiul este râul a cărui situaţie s-a înrăutăţit cel mai accentuat datorită noului combinat siderurgic de la Călan. Ar fi poate cazul cel mai flagrant de încălcare a legii şi normelor în vigoare privind protecţia calităţii apelor: două noi furnale de 1.000 de metri cubi fiecare au intrat în funcţiune fără a avea asigurate instalaţiile de epurare, al căror cost nu reprezintă nici unu la sută din valoarea investiţiei, şi poate tocmai de aceea ele sunt considerate lucrări minore. Cât de majore sunt însă efectele rele o demonstrează şi faptul că, prezentând un grad tot mai redus de securitate, priza de apă care asigura alimentarea celor două oraşe amintite va trebui mutată în următorii doi ani în zona Haţegului”, informa revista România pitorească, în 1980.
În anii următori, captarea apelor necesare alimentării mai multor orașe din Hunedoara a fost mutată în Țara Hațegului, unde râul Bărbat, izvorât din Retezat, a păstrat una dintre cele mai bune ape din România.
Metalurgia și mineritul au intrat în declin, iar numeroase uzine și mine au fost închise după 1990. Reducerea activităților industriale a diminuat impactul pe acestea îl aveau asupra apelor.
Se încarcă comentariile...
