FOTO Oraşele Hunedoarei în ilustrate rare. Cum s-au schimbat în anii 1900
0O serie de ilustrate rare prezintă oraşele din zona Hunedoarei, în cea mai romantică perioadă a lor, primii ani din secolul XX. Comunităţile din Deva, Hunedoara, Orăştie, Haţeg, Brad, Simeria şi Petroşani se aflau în plină dezvoltare, în oraşe aflate la începutul modernizării.
Începutul secolului XX înseamnă pentru cele mai multe dintre oraşele hunedorene o perioadă importantă pentru dezvoltarea lor. Şi-au mărit suprafeţele şi au fost dotate cu electricitate, iluminat public, reţele de apă, pavaje.
La începutul secolului XX, oraşul Deva, aşezat pe malul Mureşului avea rolul de capitală a comitatului şi apoi a judeţului Hunedoara. Orăşelul cochet, cu o populaţie între 7.000 şi 8.000 de locuitori se afla în prin proces de modernizare şi extindere. Nu avea industrie grea, dar producea dantelă pentru export, în Întreprinderea pentru promovarea industriei casnice, conserve în fabrica „Transilvania” şi maşini agricole.
„Prima stradă care s-a pavat, la 13 octombrie 1900, se numea strada Apei. Începe şi numerotarea străzilor conform regulilor în vigoare, cu numere cu soţ pe o parte şi cu numere fără soţ pe partea opusă. În 1902 se continuă pavarea străzilor cum ar fi cele care coincid cu străzile Aurel Vlaicu, Călugăreni şi strada Hunedoarei. La Deva, iluminatul oraşului a început în 1902, cu 206 becuri din care 200 cu 16 amperi şi şase cu 12 amperi. La sfârşitul anului 1903, Deva avea 18 străzi iluminate”, se arată în Monografia judeţului Hunedoara, editată de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu”.
Oraşul Uzinelor de fier
Hunedoara avea în primii ani ai secolului XX peste 4.500 de locuitori. Oraşul se dezvolta în jurul Castelului Corvinilor şi a întreprinderilor metalurgice, iar în centrul vechi avea loc unul dintre cele mai importante târguri din zonă. În urmă cu 114 ani în zona Hunedoarei a fost dată în folosinţă una dintre cele mai vechi căi ferate industriale, construită pentru a transporta muncitorii şi minereul de fier extras din zăcămintele aflate în Munţii Poiana Ruscăi. Exploatările de fier din Hunedoara erau considerate la acea vreme un vârf al industriei din această parte a Europei.
Orăştie a fost în primii ani din secolul trecut unul dintre cele mai importante oraşe din Transilvania. „Începutul secolului XX a adus schimbări în peisajul orăştian, prin construirea Uzinei electrice comunale. În 1900, Orăştie devenea primul oraş electrificat din comitatul Hunedoara, cu 10 străzi electrificate. În 1911 s-a dat în folosinţă reţeaua telefonică Deva-Orăştie. Alături de industrie oraşul avea în subordine terenuri cultivabile, păşuni, vii şi păduri”, se arată în Monografia judeţului Hunedoara, editată de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu”. Orăştie avea aproape 7.000 de locuitori.
Haţeg avea o populaţie de 3.000 de locuitori în anii 1900 – 1910, era o aşezare rustică, în care au fost construite mai multe edificii publice şi patru biserici care reprezentau patru confesiuni diferite. Avea străzile pavate şi era bine îngrijit.
La începutul anilor 1900, Simeria, un orăşel cu 2.500 de locuitori la acea vreme, se putea mândri cu noua gară dată în folosinţă şi cu mai multe investiţii în industria transporturilor feroviare: gara triaj, clubul mecanicilor, căminul impiegaţilor de mişcare şi Spitalul Căilor Ferate.
Petroşaniul şi Bradul se aflau de asemenea în anii 1900 într-o perioadă prielnică pentru dezvoltarea lor. Petroşani fusese legat de prima magistrală de cale ferată din Transilvania, prin linia ferată Simeria – Petroşani şi realiza investiţii importante în minerit. Brad, un oraş al meşteşugarilor, minerilor şi târgoveţilor, era conectat la reţeaua de transporturi prin linia ferată Arad – Brad şi prin şoseaua Deva – Brad – Abrud, dată în folosinţă în acei ani.
Vă recomandăm şi:
Statuile şi frescele vechi, care decorează mai multe locuri din Hunedoara şi din Valea Jiului, arată cum trecutul industrial al celor două regiuni şi-a lăsat amprenta asupra prezentului.
Hunedoara şi-a căpătat faima în lume datorită Castelului Corvinilor şi a Uzinelor de fier transformate în combinat siderurgic. De-alungul istoriei ultimelor două secole, brandurile oraşului au fost puncte de reper pentru viaţa comunităţii, iar hunedorenii s-au identificat cu ele.
În anii în care vechile uzine de fier ale Hunedoarei se transformau în combinat siderurgic, zeci de oamenii îşi găseau sfârşitul brutal în cele mai teribile accidente de muncă din istoria colosului industrial.
În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.
Printre cei peste 10.000 de oameni care lucrau în anii 1950 în combinatul din Hunedoara şi în fabricile din împrejurimile acestuia s-au infiltrat şi informatori ai unor servicii străine, potrivit unor documente păstrate până în prezent.
O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, a fost păstrată în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.
Se încarcă comentariile...
