Fostă glorie a metalurgiei, salvată de turism. Castelul medieval îi aduce sute de mii de vizitatori VIDEO
0Neglijat în trecut, când Hunedoara devenise un mare centru al metalurgiei din România, Castelul Corvinilor din Hunedoara a ajuns să susțină o parte din economia orașului, în timp ce vechile uzine s-au dezintegrat treptat.
Declinul accentuat al industriei grele după 1990 a afectat profund economia Hunedoarei, iar mii de oameni au părăsit orașul, dezamăgiți, în timp uzinele și minele orașului, care le asigurau locurile de muncă, se prăbușeau una după alta.
Spre deosebire de alte foste centre muncitorești, economia Hunedoarei a beneficiat de un „colac de salvare”, neglijat decenii în șir, dar și de puțin „ajutor divin”.
Castelul Corvinilor, sufocat de industria metalurgică
În anii ’90, înainte de primele privatizări, restructurări și disponibilizări colective din minerit și siderurgie, Hunedoara mai avea peste 80.000 de locuitori.
Cei mai mulți dintre salariați munceau în combinatul siderurgic Hunedoara, la Întreprinderea de Construcții Siderurgice (ICSH) și în minele de fier și uzinele din jurul acestora, în localitățile învecinate Teliuc și Ghelari.
Centrul vechi al Hunedoarei devenise atunci un loc de tranzit pentru mii de navetiști care intrau zilnic pe porțile combinatului sau așteptau cursele speciale de autobuz către uzinele din Zlaști, Teliuc și Ghelari.
Acoperit de funingine și praf industrial și înconjurat de cele mai poluante uzine ale Hunedoarei (furnalele și cocseria), Castelul Corvinilor din Hunedoara căpătase un aspect cenușiu-roșiatic care îl făcea tot mai greu de distins în peisajul industrial sufocant din jurul său.
„Castelul a fost înconjurat pe trei laturi de halele combinatului, de turnuri de beton de răcire, de cuptoare şi rânduri de coşuri de fum falnice care aruncau fum usturător, maroniu-roşcat. Culoarea era dată de dioxidul de azot, un gaz toxic care formează acid nitric la contactul cu ploaia. Pe măsură ce fumul se răspândea, cerul devenea roz ca şi cum ar fi întotdeauna apusul soarelui. De-a lungul celei de-a patra laturi a castelului, un funicular zgomotos transporta coşuri uriaşe de minereu de fier direct în cuptoare, de la o mină îndepărtată. A fost ca şi când am cădea într-un fel de coşmar industrial distopic sau în decorul unui film post-apocaliptic”, relata, pe blogul său de călătorie, Peter de Graaf, un fotograf neo-zeelandez care vizitase Hunedoara la începutul anilor ’90.
În anii ’80, Castelul Corvinilor primea anual circa 80.000 de turiști, mulți dintre ei fiind elevi, aflați în excursii ori trimiși în taberele școlare din județul Hunedoara.
Pentru unii oaspeți străini, vizitarea castelului era o experiență interesantă, însă imaginea de ansamblu a orașului se înfățișa mohorâtă, la fel ca a altor orașe mono-industriale.
„În acele vremuri, după ce v-aţi plătit taxa de intrare la castel de 1.000 de lei, adică aproximativ un dolar neozeelandez (n.r. circa 2,7 lei în prezent), puteaţi merge oriunde aţi fi dorit. Nu era prea mult de văzut în privinţa mobilierului, dar erau curţi, metereze, săli mari şi - cel mai bun dintre toate - uşi încuiate care se deschideau scârţâind cu o apăsare fermă, dezvăluind un labirint de pasaje întunecate şi scări răsucite. Din anumite motive, am decis să dorm în noaptea aceea sub stele - nu că aş putea vedea vreuna prin ceaţa azotată - pe un deal cu iarbă de lângă castel. Poate că nu aveam mulţi bani sau poate că nu îmi plăceau şansele mele de a găsi un hotel în Hunedoara. Toată noaptea cuptoarele au mugit şi au gemut şi au aruncat o strălucire de foc peste oraş. Era ca o viziune medievală a iadului”, povestea Peter de Graaf.
Castelul Corvinilor, renăscut ca destinație turistică
După 1990, uzinele metalurgice, fabricile, instalațiile de funicular și calea ferată minieră au dispărut treptat de lângă Castelul Corvinilor, iar „cerul purpuriu al Hunedoarei” (o expresie adesea folosită în comunism) s-a limpezit.
Terenurile virane, împânzite de ruine industriale, le-au luat locul, însă în anii 2000, castelul medieval rămăsese neglijat.
Cei mai mulți localnici se plângeau de pierderea locurilor de muncă și doar câțiva cereau autorităților locale și statului român să își întoarcă atenția asupra monumentului istoric cu acoperișuri putrede, prin care se scurgeau apele pluviale.
Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost curățat în ultimii ani de cenușa care l-a cuprins vreme de peste un secol, acoperișurile monumentului istoric au fost reparate, străzile din împrejurimi au fot modernizate, iar din 2019 a intrat într-un amplu proces de de restaurare, finanțat cu fonduri europene (video).
Numărul turiștilor a crescut de la an la an, la Castelul Corvinilor din Hunedoara, iar împrejurimile monumentului au fot împânzite de hoteluri, pensiuni, restaurante și alte localuri.
În ultimii ani peste 400.000 de vizitatori au ajuns la Castelul Corvinilor din Hunedoara, iar fără monumentul istoric, Hunedoara ar fi fost lipsită anual de valul de turiști, dar și de câteva milioane de euro aduse anual la bugetul local al municipiului, din taxele de vizitare.
Mănăstirea Prislop atrage mii de pelerini
Alături de Castelul Corvinilor, turismul în Hunedoara a primit un „ajutor divin” dinspre Mănăstirea Prislop (video), aflată la circa 20 de kilometri de oraș.
De la sfârșitul anilor 2.000, așezământul monahal din țara Hațegului a primit tot mai mulți pelerini, iar mulți dintre ei s-au oprit în Hunedoara, în drumul lor spre locul de veci al călugărului Arsenie Boca.
Mii de oameni vizitează săptămânal Mănăstirea Prislop din Hunedoara, iar numărul lor crește în perioada verii și a sărbătorilor.
Lacul Cinciș din Hunedoara (video) și satele din Ținutul Pădurenilor, traversate de șosele de munte care pornesc din centrul vechi al Hunedoarei, au dat și ele un imbold turismului în fostul oraș muncitoresc din vestul României.
Se încarcă comentariile...
