Video Craterul gigant rămas în urma celei mai mari mine de fier din România. Povestea locului interzis VIDEO
0
Cea mai mare mină de fier din România comunistă a funcţionat la Ghelari, iar în urma ei au rămas o mulţime de ruine, zeci de kilometri de tuneluri şi galerii subterane şi un crater uriaş.
Zăcămintele de fier din ţinutul Hunedoarei au fost exploatate încă din Antichitate, iar cea mai mare mină de fier din România secolului XX a funcţionat la Ghelari, un sat din Ţinutul Pădurenilor, aflat la circa 15 kilometri de Hunedoara.
GALERIE FOTO CU FOSTA MINĂ GHELARI
Din carierele şi galeriile subterane întinse pe zeci de kilometri au fost extrase limonita, care conţinea 36 – 41 la sută fier şi era folosită în principal pentru fabricarea fontei, şi siderita, care conţinea 45 – 47 la sută fier şi era utilizată producerea oţelului.
Minereurile provenite din exploatările de la Ghelari şi Teliuc erau „înghiţite” de combinatul siderurgic de la Hunedoara, unde erau prelucrate. În judeţ, a treia mină de fier importantă a funcţionat în timpul regimului comunist la Muncelu Mic, iar o altă exploatare a fost înfiinţată la Vadu Dobrii. Toate s-au închis până la mijlocul anilor 2000, din cauza epuizării zăcămintelor şi a pierderilor pe care le produceau. Mii de oameni au ieşit atunci, din rândul foştilor mineri.
Mina Ghelari. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Locul care oferă cea mai spectaculoasă privelişte din zona minieră este cariera Lucaci. Un deal în jurul căruia au fost înşirate fostele colonii muncitoreşti, casele, blocurile şi bisericile satului Ghelari a fost scobit şi transformat cu timpul într-un crater uriaş, întins pe mai mult de 10 hectare şi adânc de peste 100 de metri, mărginit de versanţii abrupţi din rocă roşiatică, cu un conţinut bogat de metal.
Accesul în zona fostei cariere miniere este oprit. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În unele zone ale vechi cariere se văd urmele alunecărilor de teren şi ale lăsării acestuia, ca urmare, cel mai probabil, a suprării unor galerii.
Cariera Lucaci a fost înfiinţată în jurul anului 1863, iar cu timpul în jurul ei s-a dezvoltat mina centrală a Ghelariului. De aici, zeci de kilometri de galerii miniere formează un imens labirint subteran care trece pe sub sat şi se ramifică spre Teliuc şi Govâjdia. Unul dintre tunelurile folosite pentru transportul minereului de fier a fost înfiinţat la începutul anilor 1900 pentru a lega Ghelariul de Govâjdia, de unde continua calea ferată minieră a Uzinelor de Fier din Hunedoara. Un alt tunel, lung de peste şase kilometri, a fost construit în perioada 1962 – 1966 şi conecta Ghelariul şi Teliucul. O reţea de funiculare se întindea, ca o pânză de păianjen, deasupra vechiului centru minier şi a craterului său uriaş.
Construcţie minieră din vecghea carieră. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În prezent, cariera de fier oferă o privelişte cu totul diferită, după ce construcţiile miniere din interiorul ei s-au ruinat, iar natura şi sălbăticiunile au pus stăpânire pe ea. Accesul în zonă este oprit, din cauza riscurilor pe care le prezintă pentru siguranţa celor care se aventurează în el.
O carieră asemănătoare a funcţionat şi la Teliuc, însă după închiderea minei, la mijlocul anilor 2000, a fost inundată iar în locul ei s-a format un lac imens, adânc de aproape 100 de metri
Cariera Ghelari. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Cum s-a încheiat povestea minei Ghelari
La Ghelari, minereul de fier a fost extras şi prelucrat de peste două milenii, însă exploatarea a funcţionat la capacitate maximă în primele decenii de comunism. Până în anii 1950, minele şi exploatările forestiere din Ţinutul Pădurenilor au reprezentat principala sursă de materii prime a Uzinelor de fier din Hunedoara. Zona s-a dezvoltat forţat, iar blocurile de locuinţe muncitoreşti au apărut pe dealuri, lângă casele pitoreşti ale localnicilor.
Mina Ghelari, în urmă cu un secol. Ilustrată de arhivă
Din anii ´50, când combinatul aflat în expansiune importa minereu de la Krivoi Rog (fosta URSS), exploatările din zonă şi-au păstrat importanţa pentru industria locală. În anii 1960 – 1970, minele de la Ghelari şi din împrejurimi aveau aproape 4.000 de angajaţi, cărora li se alăturau muncitorii de la minele din Teliuc şi Vadu Dobrii, carierele de talc şi dolomită din Lelese, fabrica din Zlaşti, cariera de marmură de la Alun, exploatările forestiere. Declinul industrial a cuprins zona în ultimii ani ai regimului comunist, iar după 1990, s-au închis treptat toate unităţile industriale din Ţinutul Pădurenilor.
În 1990, la Ghelari mai munceau în minerit peste 1.500 de oameni. În septembrie 2005, ultimii 100 de mineri au părăsit, pentru totdeauna, exploatarea. Mina Centrală din Ghelari s-a închis în 21 septembrie 2005. Mina Vest - în 1995, iar mina Est - în 2000.
Mina Ghelari. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
