Cele mai brutale sacrificii umane pe care triburile antice le închinau zeilor. Soarta războinicilor ajunşi în mâinile geţilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sacrificii umane.
Sacrificii umane.

Prizonierii de război ai triburilor antice care au stăpânit ţinuturi din jurul Mării Negre erau adesea sacrificaţi prin ritualuri sângeroase, însă jertfele umane amintite de istorici nu îi vizau doar pe aceştia.

Sacrificiile umane au făcut parte din suita de ceremonialuri prin care numeroase populaţii din Antichitate căutau buăvoinţa zeilor. Sciţii, geţii şi celţii au rămas în istorie pentru jertfele aduse.

Sciţii – prizonierii de război înjunghiaţi şi jupuiţi
Sciţii au ocupat teritorii în Dacia până în secolul II î.Hr., susţin unii istorici. Au venit dinspre răsărit, atraşi de bogăţia ţinuturilor, şi au pătruns în Dobrogea, Moldova şi Transilvania. Istoricii susţin că adesea sciţii sacrificau prizonierii în onoarea unor zeităţi ale războiului. Cei mai viteji dintre bărbaţii capturaţi erau stropiţi cu vin şi apoi înjunghiaţi, iar sângele lor era lăsat să se scurgă într-un vas care era apoi turnat pe altarul închinat zeului. „Umărul drept al tuturor celor jertfiţi este tăiat cu mână cu tot, fiind apoi aruncat în aer. Mâna rămâne acolo unde a căzut, iar trupul zace în altă parte”, afirma Herodot. Uneori sângele era amestecat cu vin şi băut de războinici. Trupul victimelor sacrificate era transformat în trofee. „De pe leşul vrăjmaşilor, mulţi jupoaie pielea mâinii drepte, cu unghii cu tot, şi fac din ea un înveliş pentru tobă. Mulţi jupoaie întreg trupul duşmanului şi întinzându-i pielea pe bucăţi de lemn o poartă pe caii lor”, informa autorul antic. Cu timpul, în urma contactelor cu populaţiile paşnice, ritualurile sângeroase ale sciţilor au dispărut.

Tracii – soţiile sacrificate pe altarul bărbaţilor morţi
Şi tracii de la sud de Dunăre obişnuiau să sacrifice prizonierii de război unor zeităţi ale războiului. Zeul Marte era împăcat prin sacrificii umane. Jertfele umane nu lipseau însă nici de la înmormântări, când una dintre soţiile defunctului era aleasă să îşi urmeze bărbatul în moarte, fiind jertfită pe rug. „Femeia scotită să primească cinstirea este lăudată de bărbaţi şi de femei. Apoi este înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce asfel o foarte mare ocară”, informa Herodot. Arheologii au găsit de-a lungul timpului numeroase dovezi că tracii recurgeau la sacrificare aunor copii.

Geţii – războinicii trimişi lui Zamolxis
Geţii îşi sacrificau semenii zeităţii Zamolxis, ritualul sângeros de trimitere a solului. „Câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi ca zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţă”, informa Herodot. Potrivit unor istorici, geţii sacrificau adesea prizonieri şi în cadrul ritualurilor de înmormântare a războinicilor cazuţi în luptă. Geţii „plânseră morţii şi arseră pe ruguri, după ce jertfiră pentru ei, potrivit legii strămoşeşti, o mulţime de prizonieri, bărbaţi şi femei, apoi organizară ceremonii funebre şi înecară în Istru copii de ţâţă şi cocoşi, scufundându-i în apele fluviului”, scria Leon Diaconul, (Istoria, IX, 6).

Celţii – jertfe umane prin foc
Celţii au stăpânit în urmă cu 2.300 de ani ţinuturi din actuala Transilvania, iar rămăşiţe ale civilizaţiei lor au fost atestate de descoperiri arheologice. Preoţii lor se numeau druizi şi erau consideraţi personaje sacre şi misterioase, cu un statut privilegiat. Druizii oficiau cultul şi jertfele publice închinate divinităţilor: „Alţii au nişte momâi uriaşe, ale căror mădulare, împletite din nuiele, le umplu cu oameni vii; după ce le dau foc, cei dinăuntru pier cuprinşi de flăcări. Jertfirea celor care au fost prinşi furând sau tâlhărind sau făptuind alte fărădelegi, o socotesc mai plăcută zeilor nemuritori, dar dacă nu se află destui din aceştia, ajung să jertfească chiar şi nevinovaţi”, scria Cezar, în lucrarea „De bello gallico”. Celţii erau vânători de capete, crezând că sufletul locuieşte în cap. Ţeasta celui învins era considerată cel mai mare trofeu al unei bătălii. Războinicii care aveau colecţii de capete se bucurau de prestigiu, iar unii îşi decorau şeile cailor şi uşile caselor lor cu capetele retezate ale duşmanilor.

Taurii – străinii şi naufragiaţii erau aruncaţi în mare
Herodot oferea detalii şi despre modul în care taurii, un trib care ocupa ţinuturi în nordul Mării Negre, îi jertfeau pe străini zeităţii lor. „Taurii jertfesc Fecioarei pe străinii naufragiaţi şi pe elenii care le cad în mână în largul mării. Sacrificiul îl fac precum urmează: după ce isprăvesc ritualurile de începere a jertfei, îi izbesc cu o măciucă în cap. Unii spun că trupurile le prăvălesc în jos de pe o stâncă, templele fiind pe o margine de prăpastie, iar capetele le înfig în pari, alţii, de aceeaşi părere în privinţa capetelor, spun totuşi că trupurile sunt îngropate în pământ. Cât despre duşmanii pe care-i prind, iată ce le fac: după ce le taie capetele, le duc acasă, le înfig într-o ţeapă lungă de lemn ridicându-se cât mai sus deasupra casei, cel mai adesea deasupra hornului. Ei spun că în felul acesta capetele cocoţate veghează casa. Ei trăiesc din tâlhăria pe mare şi din prăzile de război”, scria Herodot.  


Vă recomandăm să citiţi şi:

Secretele celor 30 de triburi din Dacia: ce ascundeau războaiele dintre buri şi romani, cine au fost dacii liberi şi ce nume ciudate aveau strămoşii noştri

10 lucruri puţin ştiute despre Decebal, ultimul rege al Daciei. De ce era renumit drept cel mai temut duşman al Romei Antice

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Hunedoara

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite