Video Dac răpus în timp ce săpa o galerie subterană. Povestea marii descoperiri din Hunedoara VIDEO

În Hunedoara au fost descoperite rămășițele unor așezărilor miniere dacice și romane, dar și ale unui miner din Antichitate și a trusei sale de scule, care a fost răpus în timp ce săpa o galerie.

Mina antică romană. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Cele mai vechi mine de fier din România au funcționat în Hunedoara. Dacii și romanii au exploatat zăcămintele bogate din Munții Poiana Ruscă, aflate în apropierea Hunedoarei. Urmele lor s-au pierdut cu timpul, pentru că, în general, exploatările se făceau în carieră, însă vestigii ale mineritului antic împânzesc împrejurimile Hunedoarei.

În secolul al XIX-lea, lucrătorii minei de fier din Teliuc au făcut o descoperire rară. Într-o galerie abandonată din vechime au găsit rămășițele unui miner mort din Antichitate, când tavanul galeriei pe care o săpa s-a prăbușit peste el.

Alături, a fost descoperită și „trusa” de scule pe care acesta o folosea pentru a sfredeli muntele: o daltă de miner de vreo zece centimetri, o daltă de foraj de vreo 27 de centimetri, un pic folosit la despicarea stâncii și o sapă de fier.

„În total, patru unelte au fost găsite într-un puț de mină îngust, al cărui fost muncitor a fost probabil victima unei prăbușiri de mină. Până și oasele minerului zăceau acolo printre unelte, deoarece prăbușirea minei a îngropat trupul sărmanului la acea vreme. Era un tânăr, dar, judecând după oase, trebuie să fi fost un individ prost hrănit”, arăta arheologul Teglaș Gabor, într-o lucrare publicată în 1895.

Tânărul putea proveni din populația iliră ori autohtonă folosită de romani la muncile grele din minerit.

Alte unelte antice folosite de mineri au fost descoperite în zona minieră Ghelari (video) din vecinătatea Hunedoarei.

Tot aici a fost descoperită o inscripție care arăta importanţa aşezărilor miniere din jurul Hunedoarei, în epoca romană. Inscripția „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”, dispărută în secolul al XIX-lea, după ce fusese expusă la muzeul din Alba Iulia.

Mine antice în Hunedoara

Marile zăcăminte de fier din Munții Poiana Ruscă au fost exploatate cu mult timp înainte de cucerirea romană, arătau istoricii.

„Munții Poiana Ruscă au zăcăminte importante de minereu de fier, care trebuie să fi atras atenția omului de aci încă din epoca fierului. Se găsesc urme de extracție a fierului care ar putea să fie de dinainte de cucerirea romană. Romanii au exploatat intens fierul aci. Se constată aceasta nu numai după urmele de minerit, de cuptoare, după grămezile de reziduuri, dar și după inscripția descoperită aci care numește pe doi conductores ferrariarum”, arăta academicianul David Prodan.

Așezări dacice și romane, pe care arheologii le-au pus în legătură cu resursele importante de fier din zona Hunedoarei au fost cercetate de-a lungul timpului la Hunedoara (pe Dealul Sînpetru, deasupra Castelului Corvinilor), și în localitățile învecinate Teliuc, Ghelari, Cinciș, Govâjdia, Arănieș – unde tradiția fierului a continuat și în Evul Mediu și, mai târziu, până în zilele noastre.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, omul de știință Teglaș Gabor, unul dintre pionierii arheologiei din Transilvania, a identificat în munții din vecinătatea Hunedoarei vestigii ale unor așezări antice, înființate pentru exploatarea fierului din zona Teliuc – Ghelari.

Istoricul a descoperit la Govâjdia (video) urmele unei presupuse cetăți dacice, iar la Teliuc și Ghelari rămășițe ale unei colonii miniere înființată de romani. Așezările erau conectate la drumurile care coborau pe valea Cernei spre centrul provinciei.

„Putem dovedi cu mai multe date că minereurile bogate de fier din regiunea Hunedoarei erau deja cunoscute înainte de romani. Am arătat existența drumului roman care duce de la Piski Dedaks (n.r. Simeria), chiar de lângă gară, pe care l-am urmărit pe la poalele dealurilor Sântandreiului, pe valea Cernei și a castrului de sub zidurile castelului din Hunedoara, construit la acea vreme doar pentru siguranța mineritului. Pe lângă acestea, putem dovedi cu dovezi și mai apropiate și mai directe că a existat o industrie minieră plină de viață în regiunea Hunedoarei, cu mult timp în urmă. O astfel de dovadă o reprezintă colonia minieră și uzina de topire din Teliuc”, arăta Teglaș Gabor, în lucrarea publicată în 1895.

Cetatea dacică din Hunedoara

Înainte de cucerirea romană, pe Dealul Sânpetru din Hunedoara (video) se afla o cetate dacică, pe care unii arheologi au identificat-o ca fiind Singidava, amintită în Antichitate de geograful grec Ptolemeu.

„Culmea acestui deal a fost nivelată artificial, realizându-se o platformă ovală cu axa longitudinală de peste 300 de metri. Această platformă, situată la o înălţime de 318 metri, mărginită de prăpăstii abrupte, era un punct strategic ideal, desăvârşit”, arăta arheologul Tiberiu Mariș.

Cetatea din Hunedoara a fost ridicată în jurul secolului al doilea î.Hr., era fortificată cu ziduri de piatră şi avea structuri din lemn, iar în împrejurimi au fost descoperite urmele unor locuinţe şi încăperi în care erau ţinute proviziile.

În apropierea ei, în grădina Castelului Corvinilor, arheologii au descoperit o necropolă dacică stranie.

Cimitirul cuprindea peste 30 de morminte, unele în stare bună de conservare, în care se aflau rămăşiţele a peste 50 de morţi, majoritatea copii, cu vârste mai mici de 7 ani. Aproape jumătate dintre defuncţi nu împliniseră un an, afirmau arheologii.

Topitorii antice pe valea Cernei din Hunedoara

La poalele Dealului Sânpetru (video) au fost descoperite rămășițele unor topitorii antice rudimentare, distruse însă însă în secolul al XIX-lea, de constructorii drumului care străbate defileul Cernei, ieșind la Teliuc.

Din Teliucu Inferior, două șosele urcă în prezent spre satul Ghelari din Hunedoara: una se strecoară pe valea Runcului din Hunedoara, prin Govâjdia, iar cealaltă urcă pe Dealul Gruni, pe creste. Anticii foloseau drumul de pe culmi pentru a ajunge la marile zăcăminte de fier de la Ghelari.

„Pe Dealu Gruni, pe care se poate ajunge la muntele de fier din Ghelari, am găsit așezări cu cărămidă de tip roman, dar mai ales țigle și un topor de piatră. Trebuie să presupunem că traficul principal nu era pe valea îngustă a pârâului Runc, ci pe această creastă de munte (așa-numitul Dealu Gruni). În general, romanii au ocolit cu atenție aceste văi înguste și și-au adaptat drumurile spre așezările lor miniere prin locuri luminoase”, arăta Teglaș Gabor.

Istoricul nu a putut aprecia dimensiunea și populația pe care le aveau în Antichitate coloniile miniere romane din împrejurimile Hunedoarei.

„Populația minieră în sine a trebuit să se mulțumească a locui în cabane simple, din bușteni, deoarece nu am găsit nicio urmă de construcție mai solidă a unei colonii de muncitori. Nici în fundația acestei colonii nu erau respectate regulile mai stricte ale construcției romane, fiind folosită zidărie mai simplă și mai rudimentară, pentru că nu prea avem zidărie și fundații solide din piatră”, arăta Teglaș Gabor.

Tot pe valea Cernei din Huendoara, în locul vechilor sate Cinciș și Cerna de la poalele Dealului Gruni, acum înghițite de apele Lacului Cinciș (video), au fost descoeprite numeroase vestigii romane și o necropolă antică, cu morminte în care erau depuse bucăți de fier, lângă rămășițele umane.

În vremea romanilor, minele din ținutul Hunedoarei produceau fierul necesar pentru nevoile armatei romane și ale orașelor Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Apulum.

Sarmizegetusa Regia, capitala fierului

În epoca dacică, exploatări miniere de fier au funcționat și în munții din jurul Sarmizegetusei Regia (video).

Miile de piese antice de fier descoperite de-a lungul timpului arătau că la sfârşitul secolului I, potrivit istoricilor, capitala dacilor era unul dintre marile centre de prelucrare a fierului din Europa.

„Sarmizegetusa Regia este printre puţinele situri antice pentru care pot fi documentate, prin prisma pieselor, toate etapele acestei activităţi, de la transformarea turtelor de fier în lingouri, până la realizarea obiectelor finite. Turtele din fier (lupele) erau materia primă a atelierelor de făurărie. Ele erau obţinute în cuptoare de redus minereul. Cel mai probabil, reducerea se făcea în apropierea locurilor de exploatare a minereului, specialiştii indicând zone mai apropiate de capitala dacică, precum Muntele Bătrâna, Valea Tâmpului, sau ceva mai îndepărtate, precum Teliuc şi Ghelari”, arătau autorii lucrării „Când viaţa cotidiană antică devine patrimoniu UNESCO - Incursiuni dacice în spaţiul virtual”.

În capitala dacilor și în vecinătatea ei, susțin arheologii, au funcționat unele dintre cele mai mari ateliere antice de reducere a minereului de fier și de prelucrare a fierului descoperite în sud-estul Europei.

Cele mai vechi unelte de fier descoperite în zona Sarmizegetusei Regia datează din a doua jumătate a secolului al doilea î.Hr., perioadă din care, potrivit oamenilor de știință, fierul a început să fie întrebuințat masiv pe teritoriul Daciei. Din totalul lor, o cantitate impresionantă o reprezentau uneltele folosite de fierari.

„Din marile ateliere ale Sarmizegetusei au intrat în patrimoniul muzeelor naționale: desfundătoarea de foale, apărători de la gura foalelor, nicovale, baroase de mari dimensiuni, ciocane, clești, tăietoare cu sau fără coadă, dălți, dornuri, punctatoare, pile, toate în mai multe variante. Pentru apucarea unor piese masive sau cu grosimi mijlocii erau utilizați clești având o lungime ce depășea uneori un metru și gura puternică, ușor curbată”, arăta arheologul Ioan Glodariu.

Potrivit oamenilor de știință, în atelierele de la Sarmizegetusa Regia mai erau prelucrate plumbul, bronzul, dar și metalele prețioase, folosite la confecționarea unor bijuterii.