Cea mai veche mină de cărbune, înviată pentru turişti. Şansa ultimelor clădiri rămase în picioare VIDEO
0
După mai multe planuri eşuate care vizau transformarea unor clădiri istorice miniere în atracţii turistice, autorităţile fac o nouă încercare cu Ansamblul istoric al Minei Petrila.
Judeţul Hunedoara este împânzit de clădiri istorice miniere, scose din uz, însă demersurile pe care autorităţile le-au făcut în ultimii ani pentru salvarea şi folosirea lor în scop turistic au eşuat.
VIDEO - MINA PETRILA DUPĂ ÎNCHIDERE
O nouă încercare vizează Ansamblul istoric al minei Petrila.
Consiliul Judeţean Hunedoara va finaliza în următoarele zile - potrivit administratorului public al judeţului, Costel Avram - achiziţia a cinci clădiri istorice de patrimoniu ale fostei mine Petrila din Valea Jiului şi a terenului de peste 16 hectare pe care acestea au fost edificate.
Exploatarea minieră şi-a încetat activitatea la sfârşitul anului 2015, iar cea mai mare parte a fostelor sale secţii au fost demolate. În schimb, clădirea compresoarelor vechi şi fostele ateliere mecanice, puţul nou cu schip, puţul central (turnul şi hala), aflate în proprietatea Societăţii Naţionale de Închideri Mine – Valea Jiului, au fost clasate ca monumente istorice în cadrul „Ansamblului istoric Mina Petrila”, iar demolarea lor a fost oprită.
Mina Petrila, la cinci ani de la închidere, în 2021. ADEVĂRUL
Consiliul Judeţean Hunedoara şi societatea de stat din Valea Jiului au ajuns la un acord de achiziţie a terenului fostei mine, a clădirilor istorice şi a altor imobile din incinta fostei exploatări pentru suma de 1,5 milioane de lei. Monumentele vor fi reabilitate şi vor primi destinaţii culturale, iar terenurile vor fi reintroduse în circuitul economic, cu ajutorul finanţărilor europene, susţine Costel Avram.
Primul lucru pe care autorităţile îl vor face în privinţa Ansamblului Istoric Mina Petrila va fi asigurarea pazei adecvate a acestuia, pentru că în ultimii ani hoţii au produs numeroase distrugeri, potrivit administratorului public al judeţului Hunedoara. De asemenea, sunt necesare intervenţii de urgenţă pentru repararea vechilor clădiri.
În Valea Jiului, transformarea clădirilor miniere de patrimoniu în obiective turistice a fost privită de autorităţi ca o oportunitate de a dezvolta turismul, însă de-a lungul timpului, planurile care au vizat monumentele au eşuat.
Minele Dâlja şi Aninoasa nu au mai devenit destinaţii turistice
Prima mină propusă pentru a deveni muzeu a fost Dâlja (Petroşani), închisă în 1998, la un an după ce o explozie în subteranele ei a ucis 19 oameni. Muncipalitatea din Petroşani anunţa că ruinele minei Dâlja vor fi transformate într-o atracţie turistică, alături de cartierul învecinat Colonie, din Petroşani – clasificat în acei ani ca ansamblu istoric.
Autorităţile propuneau ca oaspeţii zonei să poată fi cazaţi în câteva din pavilioanele de epocă din cartier, clădiri ce urmau să fie reamenajate, şi apoi să poată trăi experienţa de a fi miner în galeriile conservate ale minei vechi de peste un secol şi jumătate. Turiştii urmau să intre în şut şi să scoată cărbune din subteran. Proiectul a fost abandonat, iar clădirile vechii mine au fost demolate.
În 2006 a fost închisă definitiv mina din Aninoasa, înfiinţată în jurul anului 1880. Din nou, autorităţile locale au propus transformarea exploatării într-un muzeu, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. În jurul fostei intrări în subteran, construcţiile miniere dezafectate aşteaptă şi în prezent prăbuşirea sau o nouă utilitate. Un puţ cu schip s-a păstrat însă şi la Aninoasa şi aminteşte de istoricul minier al aşezării.
În Aninoasa, autorităţile locale propuneau păstrarea uneia dintre galerii miniere care să poată fi vizitată cu un trenuleţ minier şi a altor câteva clădiri de epocă. Planurile nu au mai fost realizate, iar în anii următori zeci de clădiri ale fostei minei de aur şi a uzinelor sale, lăsate fără supraveghere adecvată, au fost devastate de hoţi şi de scormonitori după fier vechi şi materiale de construcţii.
Istoricul Minei Petrila
Mina Petrila a fost deschisă în 1859, fiind cea mai veche din Valea Jiului. Prima concesiune de teren minier pe teritoriul Petrilei a fost înregistrată în 30 decembrie 1858 de compania Max, Egon, Fürst sub denumirea de Concesiunea Maximilian, cu o suprafaţă de 135.349 metri pătraţi.
Mina Petrila, după închiderea din 2015. ADEVĂRUL
În primul deceniu, cărbunele din perimetrul minier a fost exploatat la suprafaţă. În 1869, la Petrila a început săparea unui puţ vertical, care ajungea în galeria Deak, aflată la 36,6 metri adâncime, folosit la început în scop de aeraj minier, apoi amenajat ca puţ de transport al minei Deak. Lungimea galeriilor orizontale pornite din galeria de coastă măsurau 312 metri liniari, în anul 1872, potrivit istoricului minei, prezentat de Societatea Naţională de Închideri Mine – Valea Jiului.
În acea perioadă au început lucrările la primele 20 de locuinţe muncitoreşti din Petrila, iar puţul de extracţie a fost adâncit cu încă 123 metri şi dotat cu o maşină de extracţie modernă.
În decembrie 1918, minele de cărbune din Valea Jiului au trecut în administrarea statului român, iar după Al Doilea Război Mondial, pentru circa un deceniu, au fost administrate de societatea mixtă româno-sovietică Sovrom cărbune. În jurul anului 1948 au fost finalizate lucrările la noul complex de extracţie - Puţul Centru -, cu una dintre cele mai moderne instalaţii din Europa.
Puţul Centru al Minei Petrila a fost construit începând din 1943. De partea electricã s-au ocupat cei de la Siemens Berlin, iar partea mecanicã a fost asiguratã de firma Demag. Monteurul-şef era germanul Iosif Drexler, care în 1944 a fost luat prizonier şi închis într-un lagăr. Lucrarea a fost continuată de către Laurenţiu Somolik, iar punerea în funcţiune şi primele curse au avut loc pe 16 august 1945. Al doilea puţ din mina Petrila a fost construit în perioada 1970 – 1975.
În ultimele decenii, industria minieră s-a aflat într-un declin prelungit, iar la sfârşitul anului 2015, mina Petrila a fost închisă definitiv.
Se încarcă comentariile...
