Colonia, primul cartier din Valea Jiului. Cum arată acum locul comparat de Iorga cu oraşele bogate ale Americii VIDEO
0
Colonia, unul dintre cele mai vechi cartiere muncitoreşti din Valea Jiului, are o istorie aparte. Câteva monumente amintesc de importanţa zonei istorice.
Localităţile din Valea Jiului au început să se dezvolte în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, odată cu construcţia căii ferate a cărbunelui, Simeria – Petroşani.
GALERIE FOTO CU COLONIA DIN PETROŞANI
Magistrala în lungime de aproape 80 de kilometri a fost inaugurată în 28 august 1870, fiind una dintre cele 14 linii ferate din Ardeal construite în perioada 1867 – 1873, prima reţea feroviară a regiunii, care însuma peste 1.150 de kilometri.
FOTO Calea ferată a cărbunelui, veche de 150 de ani. Povestea „dracului de foc” din Valea Jiului
Peste 3.000 de oameni au muncit timp de trei ani la construcţia „drumului de fier” care străbătea Valea Streiului şi Ţara Haţegului şi ţinutul momârlanilor până în centrul bazinului carbonifer aflat atunci la graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească.
Odată cu înfiinţarea căii ferate a început construcţia unuia dintre cele mai vechi cartiere muncitoreşti din Valea Jiului: „colonia” Petroşaniului.
Colonia din Petroşani. ADEVĂRUL
„Cele mai multe dintre casele şi pavilioanele de locuinţe datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, atunci când au fost construite pentru familiile muncitorilor care lucrau la calea ferată, la clădirile staţiei feroviare şi la depoul Petroşaniului. Sute de oameni erau găzduiţi aici, dar cu timpul numărul lor s-a tot împuţinat, iar casele unde locuiau şi-au tot schimbat proprietarii. Acum, mai sunt câteva familii de ceferişti în zonă”, spune Maria (72 de ani), o localnică din cartierul „Colonie”.
Turnul de apă. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Biserica vizitată de Iorga
Cea mai veche clădire din „Colonie” datează din jurul anului 1800. O bisericuţă de lemn aşezată în apropiere de liniile ferate şi de gara Petroşaniului este mândria localnicilor din vechiul cartier. „Biserica noastă a fost vizitată de Nicolae Iorga, la începutul secolului trecut”, spune crâsnicul lăcaşului, arătând o fotografie veche a bisericii, înrămată pe un perete al acesteia. Nicolae Iorga a călătorit cu trenul cărbunelui la Petroşani şi a descris localitatea cu 8.000 de locuitori la acea vreme în cartea „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, publicată în 1906.
„Din clădirile cele mari şi multe ale gării te afli în mijlocul unei aşezări omeneşti cum sunt acelea din America de Nord, prin locurile unde o mare bogăţie a ieşit la iveală chemând la sine pe doritorii de câştig răpede şi pe muncitorii care primesc munca cea mai grea pentru plata cea mai mare. Biserică a catolicilor, biserică nouă, mare, a românilor ortodoxi, veche bisericuţă de lemn de pe la 1800, biserică unită cu zugrăveli de Smigelschi (n.r. Octavian Smigelschi, pictor român de biserici), şcoli unde zburătăcesc copii de târg, sporovăind ungureşte. Niciun mare oficiu public, căci Petroşanii nu sunt un oraş, ci numai un ”nagy kozseg”, o comună mare. Nici parc, nici sală de teatru, nici bibliotecă populară”, scria Nicolae Iorga.
În cartier. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Miezul târguşorului, adăuga istoricul, îl reprezenta o stradă largă în care tina se tot subţiază cu apă. „De o parte şi de alta, prăvălii proaste scot la uşi mărfuri ieftine şi rele. Femei legate la cap, lucrători în haine de oraş, secui cu pălării înalte şi cu fireturi albastre pe scurteica neagră, toate hainele şi feţele din lume se văd prin colţuri, pe când mulţimea cea mare a locuitorilor lucrează chinuită în pământ la cărbunele negru care umple de duhoare aerul umed. Şi în acest iad negru al „Petrozsenylor”, îl mai vezi mergând pe căluţul împovărat de desagi, privind cu ochi mari liniştiţi la acest mare zbucium urât, care lui i se pare zadarmic, la această pripită despoiere a firii de toate darurile şi frumuseţile ei”, arăta Nicolae Iorga.
Biserica. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Monumentele Coloniei
Localnicii se puteau mândri atunci cu noile construcţii miniere şi feroviare. Printre acestea din urmă, aflate la marginea cartierului Colonie din zona staţiei CFR, se aflau gara, depoul şi turnul de apă. Gara Petroşaniului a fost dată în folosinţă în urmă cu un secol şi jumătate.
Clădirea de călători şi o anexă a acesteia au fost renovate în ultimii ani, însă mai multe construcţii feroviare din vecinătatea lor au rămas în pragul ruinării. Turnul de apă, un monument înalt de peste 30 de metri, vechi şi el de peste un secol, se numără printre puţinele construcţii de acest fel din România.
„Copiii se joacă în preajma lui şi ne temem că s-ar putea prăbuşi bucăţi din acoperişul lui sau chiar cărămizi. Este foarte degradat, dar nimeni nu face nimic pentru el”, spune o localnică.
În apropiere, vechiul depou adăposteşte câteva locomotive ruginite, adevărate vestigii istorice, lăsate de izbelişte.
Stradă. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„În trecut, fostul şef al depoului avea grijă de fiecare dintre locomotivele de epocă aflate aici. Spunea că sunt locomotivele care puteau funcţiona cu cărbune şi chiar cu lemne sunt bunuri strategice şi trebuie menţinute în starea în care pot fi folosite la nevoie”, spune Ioan, un fost ceferist din Colonie.
Localnicii din fostul cartier al ceferiştilor îşi amintesc că în trecut aici funcţiona o baie comunală, un cazinou, iar uliţele erau traversate de căi ferate miniere pe care localnicilor le era adusă, în faţa caselor, raţia de cărbune de la „Pe deasupra cartierului, circulau funicularele cu cărbune de la Petrila şi Dâlja, iar întreaga zonă din împrejurimi, mărginită de calea ferată, era împânzită de construcţii miniere şi feroviare”, povesteşte un alt localnic, fost angajat la Mina Dâlja, închisă la sfârşitul anilor ´90.
Municipiul Petroşani
Decăderea Coloniei
Colonia din Petroşani a fost declasificată între timp ca ansamblu istoric, deşi autorităţile anunţau în anii închiderii minei Dâlja că o vor transforma într-o atracţie turistică alături de viitoarea „mină muzeu” din vecinătate. Planurile nu au mai fost realizate, iar soarta cartierului este deplânsă de unii dintre localnici. Multe dintre străzile sale au rămas înfundate în noroaie, la fel ca şi cele din cartierele alăturate. Pe uliţele lăturalnice, haitele de maidanezi umblă în voie, iar oamenii îi avertizează pe străini să le evite.
Gara Petroşaniului. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Iarna, pentru că trotuarele nu sunt curăţate de zăpadă, toată lumea circulă aici pe străzi, cu copii printre maşini. Odată ce zăpada se topeşte, ne umplem de noroi”, spune una dintre locatare. Mai multe clădiri industriale din zona gării au rămas şi ele abandonate şi sunt lăsate să se distrugă. Unii dintre localnici au avut însă grijă de gospodăriile şi de casele lor vechi şi le-au dat un aer pitoresc.
Vă recomandăm să citiţi şi:
VIDEO Secretele viaductelor gemene ale căii ferate Deva-Brad, „uriaşii de beton şi oţel“ din munţi
Se încarcă comentariile...
