Armata de copii din România a anilor ´50. Cum funcţionau brigăzile de „muncă şi apărare a patriei”
0
Primii ani ai regimului comunism au adus schimbări majore în componenţa forţelor de apărare ale României, iar una dintre cele mai neobişnuite a fost instrucţia militară pe care regimul a impus-o tinerilor de la cele mai fragede vârste.
Documentele desecretizate, păstrate în arhivele Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), arătau cum funcţiona apărarea militară a României în primii ani după Al Doilea Război Mondial.
Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare
La începutul anilor ´50, peste 500.000 de români făceau parte din forţele armate ale ţării, aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale şi a Ministerului Afacerilor Interne.
Instrucţia premilitară îi viza însă şi pe tineri, de la cele mai fragede vârste. Sute de mii de adolescenţi erau obligaţi să participe la programele de instrucţie premilitară impuse în şcolile şi liceele din România. Exerciţiile, la care luau parte atât băieţii cât şi fetele, erau obligatorii, iar scopul lor declarat de regimul comunist era să creeze o generaţie puternică, menită să vină în ajutor partidului, la nevoie. Evenimentele sportive aveau menirea de a contribui la pregătirea militară a tinerilor.
„F. G. M. A. sunt iniţialele care înseamnă Fiţi gata pentru Muncă şi Apărare. Complexul F.G.M.A. este pentru tineri până la vârsta de 15 ani şi G.M.A. pentru cei cu vârste de la 15 ani în sus. De unde au venit şi ce înseamnă aceste complexe? Cam ca toate lucrurile noi care s-au adus la noi în ultimul timp şi ele sunt semănătoare unora de origine rusească. Au fost introduse cu scopul de a stimula tineretul să muncească mai mult şi să fie pregătit din punct de vedere premilitar. Complexul F.G.M.A. începe cu instrucţia de gimnastică a trunchiului, a membrelor, de echilibru şi se termină cu sărituri în lungime, înălţime, înot, schi etc. Tânărul care poate să treacă limitele fixate pentru toate aceste probe primeşte o insignă de bronz şi o diplomă în care sunt trecute performanţele sale. Acestea îi dau dreptul să cumpere la preţuri reduse efecte sportive de la magazinele de specialitate deschise în acest scop”, se arată într-o notă secretă din anul 1955, păstrată în arhivele digitalizate ale CIA.
Cei care făceau parte din efectivele G.M.A. treceau prin antrenamente mai solicitante. „Aceste probe constau în alegări de 100 de metri, marş, sărituri în lungime peste garduri şi, în special, trecerea unui gard de 1,5 metri înălţime, apoi mersul târâş câţiva metri şi aruncarea a trei grenade. Cei care trec probele au dreptul să primească insigne de bronz, argint sau aur, în funcţie de performanţe”, informa autorul notei secrete. „În multe cazuri, însă, când responsabilii sportivi nu pot să mobilizeze tineretul, îi fac trecuţi şi, într-o zi, tânărul primeşte insigna şi diploma fără să fi făcut ceva”, informa raportul din 1955, păstrat în arhivele digitalizate ale CIA.
Un spion sovietic conducea Ministerul Apărării
Din 1947 până în 1955, forţele armate ale României s-au aflat în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, condus de Emil Bodnăraş 1904 – 1976), un ofiţer de spionaj sovietic.
Secretele „armatei chiaburilor”. Viaţa soldaţilor români în detaşamentele de muncă din comunism
Cum erau împiedicaţi românii să fugă din ţară în comunism. Cele mai dure măsuri dispuse la graniţa cu Iugoslavia
În anii interbelici, Bodnăraş fusese ofiţer de artilerie, însă a dezertat în URSS. Deşi fusese condamnat la 10 ani de închisoare, s-a întors în ţară în 1940, cu misiuni încredinţate de GRU (spionajul militar sovietic). A fost arestat la scurt timp şi în următorii doi ani şi jumătate a trecut prin mai multe închisori, unde a legat relaţii cu alţi viitori lideri comunişti şi chiar a obţinut cetăţenia URSS.
În primii ani după Al Doilea Război Mondial, regimul comunist a început să mărească numărul forţelor armate din România. A creat noi unităţi şi a dotat armata cu echipamente militare noi. România anilor ‘50 rămăsese însă un producător modest de arme mici şi de artilerie, informau rapoartele CIA. Cele câteva uzine din ţară fabricau pistoale, puşti, carabine, mitraliere uşoare şi pistoale automate. Cantitatea de arme fabricată în România era suficientă pentru a satisface nevoile Armatei române, dar ţara a rămas dependentă de sursele externe de artilerie grea şi de armament greu, informa un alt raport al CIA din 1954.
Peste 500.000 de români, gata de luptă
La sfârşitul anului 1953, Forţele armate din România numărau peste 500.000 de oameni, arăta un raport al CIA, din 1955. Circa 240.000 de soldaţi făceau parte din forţele terestre, de marină şi aviatice, aflate sub comanda Ministerului Apărării Naţionale. 55.000 de oameni erau angajaţi în trupele de grăniceri, aflate sub comanda Ministerului de Interne (M.A.I.), 60.000 de români făceau parte din trupele de Securitate (în subordinea M.A.I.), 10.000 erau angajaţi în brigăzile de pompieri (M.A.I.), 40.000 de oameni în Miliţie (M.A.I.), iar peste 100.000 de tineri făceau parte din detaşamentele Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aflată în subordinea Ministerului Construcţiilor. Tinerii trimişi în detaşamentele de muncă erau cei care nu prezentau încredere pentru regimul comunist şi nu aveau origine socială „sănătoasă”, provenind din familii de deţinuţi politic, de ofiţeri şi subofiţeri care au luptat împotriva URSS, de chiaburi, preoţi, doctori, profesori, cadre universitare, dar şi studenţi care trebuiau oprimaţi.
Forţele paramilitare ale României
În unităţile paramilitare, care nu erau în subordinea directă a M.A.I sau M.A.P.N., erau încorporate la începutul anilor ´50: trupele Corpului de pază (circa 40.000 de oameni), antrenate pentru lupte de gherilă, Corpul pădurarilor (circa 3.000 de oameni) aflat în subordinea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, agenţii Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, al căror număr era necunoscut.
Numărul tinerilor înscrişi în organizaţiile „G.M.A.” era de circa 1.250.000, la sfârşitul anului 1953, arăta un raport al spionajului american, în 1955.
Timp de peste un deceniu, după Al Doilea Război Mondial, trupe ale Armatei Roşii au staţionat în România. La începutul anilor ´50, peste 30.000 de soldaţi sovietici se mai aflau în ţară, potrivit unor rapoarte ale CIA. Cea mai mare concentraţie de trupe sovietice era înregistrată în jurul Capitalei, însă mii de ostaşi sovietici se aflau şi în unităţile militare din marile oraşe ale ţării. Treptat, de la mijlocul anilor ´50, ostaşii sovietici au fost retraşi, ultimele trupe părăsind ţara în 1958.
Se încarcă comentariile...
