Universitatea din Galaţi, casă pentru mii de refugiaţi. „Cu durere-n suflet am lăsat toată munca de-o viaţă şi-am plecat”
0
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi a devenit cel mai mare centru din sud-estul ţării pentru cazarea refugiaţilor ucraineni. Este locul unde s-au adunat sute de poveşti, mii de lacrimi, îmbrăţişări şi mesaje de recunoştinţă. Studenţi, profesori şi voluntari s-au mobilizat exemplar şi au oferit o lecţie de umanitate şi solidaritate.
De la declanşarea războiului în Ucraina, Universitatea „Dunărea de Jos” a fost prima instituţie din Galaţi care a venit în sprijinul refugiaţilor, devenind astfel casă temporară şi cel mai mare mare centru de cazare din regiunea sud-est a ţării.
Bilanţul de până acum este mai mult decât grăitor: 16 zile, 3.027 refugiaţi, 33.610 porţii (masă caldă), 12.530 porţii mic dejun, sute de voluntari şi mii de oameni cu suflet mare. Deşi acestea sunt doar cifre, ele ascund povestea unor suflete fugite din calea războiului şi adăpostite în complexul studenţesc din cadrul Universităţii.
Pe lângă cazare şi masă caldă, refugiaţii au parte de îngrijire medicală şi consiliere psihologică. Sute de voluntari au adus pături, haine groase, conserve, apă, jucării, dar şi medicamente.
„Efortul uman şi material este imens. De trei săptămâni suntem într-o situaţie pe care nu am preconizat-o. Am încercat de la bun început să oferim un adăpost pentru sufletele greu încercate de acest război din ţară vecină. Ne-am organizat cât de bine am putut, am avut sprijinul comunităţii gălăţene şi nu numai.
De asemenea partenerii noştri ne-au sprijinit necontenit şi le suntem extrem de recunoscători. Până în acest moment avem peste 33.000 de porţii de masă caldă şi 12.000 de porţii de mic dejun oferite, mii de produse de igienă personală”, afirmă dr. Alexandru Nechifor, prorectorul Universităţii „Dunărea de Jos” şi cel care s-a implicat zi şi noapte pentru ca refugiaţilor să nu le lipsească nimic.
Sursa FOTO: Universitatea Dunărea de Jos Galaţi
„Sunt tancuri peste tot, e groaznic”
Poveştile refugiaţilor sunt tulburătoare. Speriaţi, cu lacrimi în ochi, câteva bagaje, copii în braţe, oamenii au lăsat totul în urma lor şi au fugit din calea războiului. Durerea este imensă, iar unii nici măcar nu mai au puterea să mai plângă.
„Cu teamă şi durere în suflet am lăsat casa, animalele, toată munca de o viaţă şi am plecat. Vrem să ajungem la Tecuci, acolo ne întâlnim cu alte rude şi plecăm spre Bulgaria, la nişte prieteni. Acum mai mult ca oricând trebuie să fim uniţi şi să ne rugăm pentru poporul ucrainean”, spune Ivan Molotkov, care vine dintr-un sat de lângă Odessa.
sursa: UDJ Galaţi
Natalia preda limba română la Universitatea din Izmail. Exploziile au făcut-o să-şi lase munca de o viaţă şi să plece. „Este groaznic să rămâi acolo. În oraş se aud exploziile, împuşcături peste tot, chiar nu departe de Ismail. Oamenii sunt chemaţi să se adăpostească, însă nu prea au unde. Eu am închis casa, animalele se vor hrăni singure, am lăsat totul şi am venit în România”, povesteşte Natalia Ursu, profesoară de limba română din Ismail.
Cei mai mulţi refugiaţi ucraineni sunt în tranzit la Galaţi. Ei se cazează două-trei zile în cămine, apoi pleacă mai departe către alte ţări. „Sunt tancuri peste tot, este groaznic. Unii au rămas acolo deoarece nu aveau unde să se ducă. Este o durere de nedescris, nu mai avem nici putere să plângem. Eu voi rămâne două zile în căminul din Galaţi, iar apoi voi merge la soţul meu, care lucrează în Norvegia”, spune Olena, o tânără mămică cu un copil în braţe.
sursa: UDJ Galaţi
„Am adunat în această perioadă sute de poveşti, mii de lacrimi, îmbrăţişări şi mesaje de recunoştinţă.Pe cât posibil am încercat să creăm şi momente prin care să îi destindem, de la evenimente de 1 martie, la organizarea de activităţi pentru copii. Suntem alături de aceşti oameni din umanitate şi din dorinţa de a le oferi o mână de ajutor”, adaugă prorectorul Alexandru Nechifor.
Refugiaţii au au ajuns la Galaţi pe la Isaccea (la graniţa cu Ucraina), alţii pe la Giurgiuleşti (la graniţa cu Republica Moldova).
Vă recomandăm să mai citiţi:
Se încarcă comentariile...
