Profesoara care şi-a transformat casa în şcoală. „Învăţarea este emoţie, este mentorat şi să ai pe cineva alături”
0
În sufrageria Cristinei Dudan, profesoară de biologie la Colegiul Naţional „Radu Negru“ din Făgăraş, se vizionează filme şi se fac observaţii la microscop, iar baia a fost transformată în laboratorul în care se realizează experimente la chimie.
Cristina Dudan (34 de ani), profesoară de Biologie la Colegiul Naţional „Radu Negru“ din Făgăraş, spune că i-a plăcut dintotdeauna să înveţe, aşa că viaţa la catedră o împlineşte până peste poate. În copilărie, când venea de la şcoală, nu se schimba, nu mânca, ci se apuca imediat de teme. A prins drag de biologie încă din clasa a V-a, datorită unei profesoare care preda cu pasiune şi care a învăţat-o să lucreze cu microscopul.
„Mi-a plăcut lecţia despre celulă şi pot spune că m-a fascinat să lucrez cu microscopul. Le spun şi elevilor mei că lecţia despre celulă este singura pe care mi-o amintesc din gimnaziu“, spune amuzată profesoara. A absolvit Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Ecologie şi Protecţia Mediului din Sibiu, iar apoi s-a stabilit cu familia în comuna Lisa, din judeţul Braşov, unde soţul său, preot, a primit parohia.
Şi-a dorit mereu să trăiască la ţară şi să predea într-o şcoală din mediul rural, însă recunoaşte că i-a fost greu, mai ales că a fost nevoită să susţină cursuri la şapte şcoli în decursul celor nouă ani de profesorat. La un moment dat, preda la trei şcoli, una în Lisa şi două în Făgăraş, şi abia în 2018 s-a titularizat la Colegiul Naţional „Radu Negru“.
Scheletul din portbagaj
Pentru că nu avea materiale didactice, profesoara le-a împrumutat pe cele de la o şcoală din Lisa, care fusese închisă. „Dacă eram la sistemul locomotor şi aveam nevoie să explic oasele, scheletul stătea câteva săptămâni în portbagaj“, povesteşte Cristina Dudan.
Mai mult, pentru că şi-a dat seama că elevii aveau nevoie de o relaţie mai apropiată cu dascălii, a început să-i invite la ea acasă, unde sufrageria s-a transformat în sală de cinema şi de repetat colinde. Pentru că dorea să fie în continuare aproape şi de copiii din Lisa, a obţinut o finanţare prin Fondul Ştiinţescu şi a cumpărat un microscop şi un telescop. Elevii fac observaţii la microscop în sufrageria profesoarei şi învaţă să identifice păsările, iar baia o folosesc pe post de laborator, în care fac experimente la chimie.
FOTO proiectulmerito.ro
Cursurile din casa profesoarei Dudan au devenit atât de populare, încât la ele participă şi copii din satele învecinate, dar şi din Făgăraş, Sibiu şi Braşov. Drept urmare, profesoara de biologie şi soţul ei au hotărât să facă unele modificări pentru a-şi adapta casa nevoilor didactice. „Acum avem casa în renovare ca să putem lucra mai bine cu copiii după pandemie. Am mutat un dormitor într-o parte mai îndepărtată a casei, iar acolo o să facem biblioteca, astfel încât copiii să aibă acces la cărţi.“ Pe lângă studiul la biologie, intenţionează să creeze şi un club de istorie şi unul de lectură.
Neuroni din plastilină şi mulaje din aluat
Cristina Dudan foloseşte foarte mult activităţile practice în tot ceea ce predă şi astfel le captează atenţia copiilor. De pildă, pentru a le explica pe înţelesul lor cum funcţionează ochii, urechile şi sistemul digestiv, fac împreună machete şi modelează neuroni din plastilină. De asemenea, foloseşte tehnica desenului pentru ca elevii să înţeleagă mai bine ceea ce li se predă.
„E mult mai simplu să înţelegi ce este ficatul dacă îl vezi şi virtual, în 3D. Copiii pot vedea astfel şi ce este în interiorul unui vas de sânge mult mai bine decât în realitate. Facem disecţii doar acolo unde consider că nu este prea mult pentru vârsta lor“, punctează profesoara.
FOTO proiectulmerito.ro
De altfel, când este vorba de reprezentarea organismului uman, elevii Cristinei Dudan au dovedit că imaginaţia nu are limite. Au făcut mulaje din plastilină şi din aluat reprezentând secţiuni ale pielii, au pus la cale un experiment prin care au recreat sistemul respirator cu baloane, paie şi sticle din plastic, au construit un Alfabet Braille la lecţia despre simţul tactil şi au simulat drumul undelor sonore prin ureche cu o improvizaţie din pâlnii, tuburi şi un bol cu apă.
Un experiment cu licheni
Ieşirile în natură sunt ceva obişnuit pentru elevii Cristinei Dudan. Pe teren, au studiat păsări, au făcut experimente chimice, au învăţat să recunoască galaxii şi constelaţii cu ajutorul telescopului, să folosească un detector de lilieci şi să recunoască diferenţele dintre peşteri. De asemenea, au făcut împreună un studiu al poluării şi au organizat o tabără de cercetare la ieşirea din oraşul Făgăraş, unde au studiat păsări, lilieci şi au prins fluturi. Şi pentru ca toate concluziile observaţiilor să nu se piardă, elevii le vor consemna într-o revistă.
FOTO proiectulmerito.ro
„Lichenii sunt un indicator pentru aer curat. Am mers efectiv prin oraş cu elevii şi am estimat procentul de acoperire cu licheni. I-am împărţit pe echipe şi fiecare se ocupa de mai multe străzi. Copiii şi-au dat apoi seama că cele mai poluate zone sunt cele din centrul oraşului şi cele unde sunt amplasate fabricile.“
Provocarea prin care elevii au renunţat la alimentele cu zahăr
La lecţia despre sistemul digestiv de la clasa a VI-a, profesoara Cristina Dudan le-a arătat elevilor, cu ajutorul unui clip, care sunt efectele nocive ale zahărului asupra creierului. Le-a explicat atunci de ce zahărul acţionează ca un drog şi le creează stări de agitaţie.
Aşa a venit şi provocarea: cine reuşeşte să nu cumpere absolut nimic de la magazinul de lângă şcoală timp de o săptămână primeşte un punct la testul de biologie. Nu încurajează pârâtul între elevi, dar atunci i-a rugat să se supravegheze unii pe alţii şi să-i spună cine încalcă înţelegerea. Surpriza a fost că toţi elevii au dus provocarea la bun sfârşit, iar cei mai încântaţi au fost părinţii.
„Am demonstrat atunci că excesul de zahăr creează dependenţă şi agitaţie. Erau elevi care ar fi făcut orice pentru o bucăţică de dulce. Abia după ce nu şi-au mai luat doza, şi-au dat seama că erau dependenţi.“ Această mică reuşită a convins-o pe profesoară să treacă la următorul nivel: fără alimente din comerţ până la terminarea semestrului, pentru o notă de 10 la biologie.
O regulă de bază a jocului a fost descalificarea acelor elevi care râd de mâncarea celorlalţi. Cine intra în şcoală la acel moment avea parte de o imagine pe care nu o vezi în nicio unitate de învăţământ. În pauze, copiii mişunau pe holuri cu caserole cu paste, omletă sau piept de pui, iar elevii de la alte clase i-au cerut profesoarei să le lanseze şi lor aceeaşi provocare.
„Învăţarea se produce prin ceea ce vezi la profesorul tău şi prin ceea ce simţi că îţi transmite. Cred că elevii au nevoie de mai mult decât de o informaţie, au nevoie de un om care să le fie alături. Învăţarea este emoţie, este mentorat şi să ai pe cineva alături, care să te sprijine şi să te ajute să creşti şi emoţional“, conchide Cristina Dudan.
Se încarcă comentariile...
