Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Povestea singurului român care a fost propus să devină rege al Bulgariei. Era născut dintr-un mariaj controversat dintre doi duşmani de moarte

Publicat: 17.01.2019 06:30

Ultima actualizare: 03.08.2022 20:05

Beizadeua Emanoil şi Palatul Conachi unde a văzut lumina zilei FOTOCOLAJ

Boierul moldovean Emanoil Conachi Vogoride avea strămoşi paterni cu rădăcini bulgăreşti şi era fiul celui mai înverşunat duşman al Unirii Principatelor Române. În 1877 a pierdut „concursul de rege” în faţa prinţului Alexandru Battenberg de Hesse (nepotul ţarului Rusiei), iar în 1887 în faţa lui Ferdinand Saxa-Coburg Gotha.

Povestea candidaturii boierului româno-fanariot Emanoil Conachi Vogoride (1847-1935) la tronul Bulgariei este fără îndoială fascinată. Beizadeaua Emanoil (sau Emanuel, după alte surse) provenea dintr-o familie extrem de bogată, care stăpânea întinse domenii în Moldova, însă avea şi o ramură balcanică: strămoşii lui dinspre tată erau din Bulgaria (zona Târnovo), fiind timp de două generaţii „turcizaţi” prin mutarea lor în celebrul cartier Fanar al Istanbului.

Chiar dacă a fost primul român (spunem român pentru că s-a născut în apropiere de Tecuci, iar mama lui se trăgea dintr-o foarte veche familie de boieri moldoveni) Emanoil Conachi Vogoride nu a fost primul din neamul amintit care a râvnit la tronul Bulgariei, dar cu siguranţă că a fost primul care a fost propus să fie rege ca urmare a unor înţelegeri diplomatice internaţionale.

Şi tatăl lui, de altfel celebru, caimacamul anti-unionist Nicolae Vogoride a făcut unele uneltiri şi a „uns” ceva dregători otomani în speranţa că va fi ajutat pentru a căpăta tronul (în vremea când era bei de Samos), însă în vreme ce acesta doar „a încercat marea cu degetul”, numele beizadele Emanoil a fost rostit oficial pe la mai toate cancelariile puterilor Europei. Şi nu o sigură dată, ci în două momente distincte foarte importante ale istoriei ţării de la sud de Dunăre.

Controversatele afaceri matrimoniale ale neamului Vogoride

Emanoil Conachi Vogoride (1847-1935) era cel mai mare din cei trei copii ai Cocuţei Conachi (fiica logofătului moldovean Costache Conachi) şi a lui Nicolae Vogoride (caimacam fanariot al Moldovei).

Asocierea dintre cele două familii a fost considerată destul de scadaloasă la vremea respectivă, chiar dacă aranjamentele matrimoniale în scop politic sau economic erau de căpătâi pe atunci. Cei din neamul Vogoride nu erau deloc simpatizaţi din ţările române, căci atitudinea lor, deseori subversivă, a stârnit dese scandaluri (cel mai notoriu a fost, fără îndoială, cel legat de alegerile divanelor din perioada Unirii Principatelor, când Vogoride a fost parte activă în fraudarea votului în favoarea anti-unioniştilor).

Trebuie spus că Vogorizii au pătruns în spaţiul românesc pe filiera Înaltei Porţi, cumpărând domnia şi sporindu-şi averile prin tot felul de „combinaţii”, care porneau de la mită şi şantaj şi ajungeau până la căsătorii aranjate cu progeniturile celor mai bogaţi boieri moldoveni.

De altfel, lui Nicolae Vogoride i se spunea „veneticul” sau, „turcescul ginere” (ultima era sintagma favorită a revoluţionarului paşoptist ardelean Eftimie Murgu, care a folosit-o în mai multe discursuri). Nicolae era fiul lui Ştefanachi Vogoride, şi el fost caimacam al Moldovei, în timpul Eteriei, care după ce şi-a măritat fata cu Vodă Mihail Sturdza, şi-a pricopsit şi pe fiul său Nicolae, însurându-l cu Cocuţa Conachi, posesoarea unei zestre imense, poate cea mai mare din Moldova acelor vremuri.

Mariajul este cu atât mai ciudat cu cât Cocuţa Conachi era o militantă a independenţei principatelor române faţă de Imperiul Otoman (fiind ulterior unul dintre personajele centrale ale Unirii de la 1859), iar Nicolae Vogoride era „omul turcilor”, anti-unionist, uneltitor de meserie şi profitor de vocaţie. Practic, cei doi soţi erau la un moment dat duşmani de moarte, Cocuţa fiind cea care a dezvăluit uneltirile soţului ei pentru a bloca Unirea Principatelor.

Prin această nuntă, Vogoride avea să-şi lege numele de Galaţi şi Tecuci, căci petrecerea s-a ţinut la conacul din Ţigăneşti (Tecuci) al socrului mic, logofătul Costache Conachi. La nuntă (în toamna lui 1846) a venit însuşi domnitorul Mihail Sturdza, iar impozantul complex imobiliar avea să rămână al celor doi miri, unde s-a şi născut Emanoil, protagonistul acestui material.

Beizadeaua franţuzită

În afară de Emanoil, care a purtat acelaşi prenume ca şi străbunicul său matern, cei doi soţi au mai avut două fete. Ce mai mare, Maria (1851-1931), a fost soţia contelui grec Petros de Romas (proprietar al moşiei Viziru, din judeţul Brăila), iar cea mică, Lucia (1855-1938), a fost măritată întâi cu boierul Nicolae Rosetti-Roznovanu şi apoi cu politicianul conservator Dimitrie Greceanu.

Citește și: Disputa între amant şi soţul încornorat, „sămânţa“ uneia dintre cele mai mari fraude electorale din istoria României

În esenţă, Emanoil Conachi Vogoride nu va rămâne în istoria României cu multe lucruri, căci n-a fost prea ataşat de locurile naşterii. Şi-a dus traiul mai mult la Paris (loc unde avea să şi moară, în 1935, la venerabila vârstă de 88 de ani), vânzând pe rând proprietăţile din ţara natală. Chiar şi conacul de la Ţigăneşti, care-i fusese loc de naştere şi prima casă de după căsătorie, avea să fie înstrăinat către politicianul liberal Tache Anastasiu.

La un moment dat, chiar a avut câteva tentative de a face politică (chiar a ajuns în Parlament în 1871 şi 1875, ca deputat de Tecuci; pe atunci nu se organizau alegeri propriu-zise, ci parlamentarii erau desemnaţi din rândul boierimii), însă s-a remarcat mai curând prin absenţă, căci casa lui adevărată era capitala Franţei, iar când se afla în ţară locuia la Iaşi.

Paradoxal însă, Emanoil Conachi Vogoride a fost foarte aproape să cunoască gloria într-o ţară cu care, de fapt, nu avea nicio legătură în afara unei îndepărtate ramuri din arborele genealogic. Mai exact, roata istoriei l-a adus în postura să râvnească la o înscăunare pe tronul Bulgariei în anul 1878, când după Tratatul de la Berlin, Bulgaria a devenit principat autonom sub controlul Imperiului Otoman.

Vogoride s-a numărat printre pretendenţii oficiali la tron (mizând pe originea bulgărească a neamului său) însă ţarul Rusiei l-a recomandat pe nepotul său Alexandru drept candidat pentru noul tron, iar Marea Adunare Naţională l-a ales drept Prinţ al Bulgariei (aprilie 1879).

În acelaşi an în care pierde alegerile pentru postul de parlamentar de Tecuci (1887), Emanoil Conachi Vogoride va mai avea şi o tentativă de a accede pe tronul Bulgariei, după plecarea de la domnie a Prinţului Alexandru, însă tot fără succes. Bulgarii, care-l forţaseră pe despotul Alexandru să abdice, în urma unei revoluţii, au preferat un alt rege de import, respectiv pe Ferdinand Saxa-Coburg Gotha.

Moare singur, la Paris

Dezamăgit de insuccesele în politică, după 1887, Emanoil Conachi Vogoride s-a refugiat către o viaţă privată de lux în străinătate. A fost căsătorit de două ori. Prima dată, cu Olga, fiica lui Grigore Sturdza, cunoscut în epoca şi sub numele, „Beizadea viţel”, pentru că preocupat fiind de condiţia sa fizică, ridicând zilnic, pe post de haltere, un viţel destul de greu.

Mai are un mariaj, cu contesa Sophie de Puysegur, văduva unui conte german, dar nici din această căsătorie nu va avea copii. Sfârşitul vieţii (1935) îl va găsi în singurătate la Paris. Odată cu el se stinge practic şi linia de sânge Vogoride-Conachi.