Cum s-a pricopsit Academia Română cu un palat aristocratic de 30 de milioane de euro a cărui întreţinere costă o avere

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este vorba de palatul de la Ţigăneşti al poetului-boier Costache Conache, ce a fost recâştigat de Academia Română după şapte ani de procese cu ArcelorMittal. Ansamblul de clădiri, clasificat ca monument istoric, înghite pentru întreţinere aproape un sfert de milion de euro pe an şi are nevoie şi de lucrări urgente de conservare şi de restaurare.

La numai şapte kilometri de oraşul Tecuci, pe drumul european E85, se află o adevărată minunăţie arhitectonică, mult prea puţin cunoscută publicului larg (în ultimii 80 de ani a fost accesibilă doar cu aprobări speciale de la activul PCR, apoi de la ArcelorMittal):  palatul de la Ţigăneşti, edificiu construit de poetul-boier Costache Conache şi stăpânit apoi de un domnitor al Moldovei şi de un prefect de judeţ.

Ansamblul de clădiri este literalmente impresionat. Se află pe un teren de 4,5 hectare, parţial amenajat ca parc (dar cea mai mare parte lăsat de obelişte şi folosit ca păşune pentru animalele sătenilor) şi are o suprafaţă construită imensă: peste 12.900 de metri pătraţi, adică este mai mare decât un stadion de fotbal cu tot cu teren şi cu tribune.

Este estimat la 30 de milioane de euro, adică dublu faţă de preţul cu care a fost vândut combinatul siderurgic de la Galaţi, în patrimoniul căruia se afla în momentul privatizării.

Palat domnesc, apoi cuibuşor de nebunii pentru comunişti

A ajuns în proprietatea Academiei Române în anul 1900, mulţumită lui Tache Atanasiu, cunoscut ca prefect al Tecuciului, care l-a donat prin testament, cerând la schimb ca acolo să fie înfiinţată o şcoală de agricultură care să aducă prosperitate în zonă.

De altfel, Academia Română a îndeplinit dorinţa donatorului, iar până în 1947 (când totul a fost confiscat fără titlu de către stat) acolo a funcţionat, prin Fundaţia „Dimitrie Tache Atanasiu”, o şcoală care a furnizat zonei Moldovei câteva sute de specialişti în tehnologia agrară.

Trebuie menţionat că Atanasiu avea palatul din anul 1888, când îl cumpărare, cu tot cu moşia Ţigăneşti de la beizadeaua Emanoil Vogoride, fiul fostului domnitor moldovean Nicolae Vogoride (fiul lui Ştefan Vogoride, fostul pârcălab de Galaţi) şi al Ecaterinei Cocuţa Conachi (fiica lui Costache Conachi, cel care a construit imensul palat în stil neoclasic).

conacul costache conache tiganesti galati

Fotografie a palatului din perioada interbelică FOTO colecţia muzeului din Tecuci

De-a lungul timpului, palatul de la Ţigăneşti a cunoscut mai multe modificări. Astfel, Nicolae Vogoride reface una dintre aripi şi amenajează acolo o sală a tronului (pe care avea să-l ocupe pentru o destul de scurtă vreme), iar Academia Română construieşte două noi aripi, în 1912, şi reface faţada.

Şi în 1940 se face renovări importante, după ce clădirea este avariată de un cutremur, iar după 1971  - an în care palatul este transferat de la Întreprinderea Agricolă de Stat Tecuci (care-l preluase de la Academie) către combinatul siderurgic de la Galaţi - se fac numeroase modificări, care mai mult strică aspectul general.

conacul costache conache tiganesti galati

Palatul Ţigăneşti. „Renovare” cu balustrăzi de inox a unei clădiri de patrimoniu FOTO DCPC Galaţi

Este montată o copertină hidoasă din tablă la intrare, se construiesc o serie de terenuri de sport şi o piscină pentru „clasa muncitoare” (de fapt pentru activişti şi şefi, căci palatul este transformat într-un soi de cuibuşor de nebunii pentru potentaţii vremurilor), un restaurant şi multe altele.

Întors la Academie, greu de întreţinut

În 2016, palatul a fost recâştigat de Academia Română, după cinci ani de procese cu ArcelorMittal (denumirea actuală a combinatului siderurgic de la Galaţi). Procesul a fost extrem de complicat deoarece palatul fusese inclus în patrimoniul combinatului la privatizarea acestuia către miliardarul indian Lakshmi N. Mittal.

Mai mult decât atât, noua administraţie a combinatului a decis să externalizeze toate clădirile de protocol (palatul Ţigăneşti, hotelul Sidex şi încă vreo câteva obiective), înfiinţând o firmă nouă, cu denumirea de Dunasi SA Galaţi, care a şi intrat în faliment la un moment dat, complicând şi mai mult totul.

conacul costache conache tiganesti galati

Palatul Ţigăneşti, vedere frontală FOTO C Crângan

După şapte ani de procese, pe 16 martie 2016, Tribunalul Galaţi a decis să retrocedeze clădirile şi terenul către Academia Română, proprietarul de drept al acestora. Chiar dacă sentinţa a fost atacată de ArcelorMittal (următorul termen fiind stabilit la jumătatea lunii decembrie), este evident că prea multe nu se mai pot schimba şi că Academia s-a pricopsit cu un palat uriaş, cu care nu ştie ce va face.

Ansamblu de clădiri, clasificat ca monument istoric,  înghite pentru întreţinere aproape un sfert de milion de euro pe an şi are nevoie şi de lucrări urgente de conservare şi de restaurare.

Deja se speculează că nişte magnaţi ai imobiliarelor ar cam vrea să pună mâna pe somptuoasa clădire (rămâne de văzut şi la ce preţ), aşa că visul donatorului Tache Atanasiu, ca acolo să fie laboratorul de agronomi ai Moldovei, nu are prea multe şanse să renască.

Despre Costache Conachi, primul proprietar al palatului Ţigăneşti

Povestea lui Costache Conachi (1777-1849; născut şi decedat la Ţigăneşti) este, ea însăşi, cel puţin la fel de interesantă precum cea  palatului în care poetul-boier a locuit cea mai mare parte a vieţii.

Cu toate că autorul „Arhondologiei Moldovei” (1892), paharnicul Constantin Sion, scria că „neamul Konaki” era de origine grecească, dar vechi în Moldova şi „încuscrit” cu mari familii, reputatul istoric Paul Păltănea l-a contrazis fără ezitare, susţinând că neamul Conachi „coboară dintr-un neam vechi de răzeşi” vasluieni (mai exact din satul Ştiboreni).

image

Fotografia lui Costache Conachi pe volumul său de poezii FOTO Costel Crângan

Vorbitor al cel puţin şase limbi, Costache Conachi a fost considerat „cel mai bun inginer hotarnic din Moldova”, iar apoi a intrat în istoria literaturii drept „cel dintâi veritabil poet al nostru de epocă modernă”.

Evident, fiind inteligent şi bogat, a avut şi ranguri foarte înalte în Moldova: mare logofăt (un fel de prim-ministru), de două ori mare postelnic (secretarul domnesc pentru relaţii externe) şi agă (şef) al Poliţiei din Iaşi.

A lucrat la redactarea Regulamentului Organic - prima Constituţie (a primit, pentru asta, Ordinul Vladimir, din partea ţarului) şi este autorul unui proiect de reformă a învăţământului.

Vă mai recomandăm şi:

Cuibuşorul de nebunii al aristocraţiei româneşti. Povestea palatului de la ţară care a găzduit regi, miniştri şi magnaţi

Cum a fost cucerit Bucureştiul de nemţi, în 1916, fără să se tragă un foc de armă. Poveste despre laşitate şi lăcomie

Trista poveste a doctoriţei geniale care a revoluţionat oftalmologia. A fost medicul Casei Regale, iar moartea ei prematură a stârnit un imens scandal

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite