Matematica vizuală. Reţeta de predare a unei învăţătoare din Bucureşti
0
Coziana Zaharia, învăţătoare la o şcoală din Bucureşti, foloseşte dansul şi teatrul pentru a-şi energiza şi dezinhiba elevii. Materia preferată a copiilor este matematica, datorită faptului că o învaţă prin joacă şi vizualizare. Se distrează de minune şi la orele de limba română, unde despărţirea cuvintelor în silabe o fac pe ritmul muzicii. AUTOR Valentin TRUFAŞU
Coziana Zaharia (44 de ani), învăţătoare la Şcoala Gimnazială „Ionel Teodoreanu“ din Bucureşti, are o experienţă la catedră de 23 de ani şi a fost desemnată profesor Merito în 2019.
Nu a fost un drum pe care l-a ales cu mare greutate, având în vedere că familia ei este plină de dascăli. Bunicul din partea tatălui a fost învăţător, mama ei, la fel, tatăl său a predat fizică şi chimie, iar unchiul şi mătuşa au fost profesori de istorie şi matematică. Aşadar, decizia de a fi învăţătoare a fost una firească.
„Toată copilăria mi-am petrecut-o pe sub băncile claselor unde predau părinţii mei. Acum, după ce am ales acest drum, sunt împlinită că pot să las ceva în urma mea“, spune învăţătoarea. A absolvit Liceul Pedagogic din Bucureşti, a urmat apoi cursurile Facultăţii de Psihologie şi Sociologie şi are un masterat în Management Educaţional.
GALERIE FOTO CU COZIANA ZAHARIA
De 16 ani, Coziana Zaharia a adoptat alternativa educaţională de predare „Step by step“ şi, pe lângă orele de curs, face cu copiii şi acvitităţi artistice. Elevii ei participă la concursuri de teatru, la competiţii de dans pentru profesionişti. Pentru micuţi, dansul a devenit o rutină printre celelalte lucruri pe care le fac zilnic. „Este un mod de a trăi frumos şi fericit alături de 25 de copii, împreună cu care clădeşti lucruri minunate, care au însemnătate şi sens şi care ne aduc bucurie şi împlinire fiecăruia dintre noi“, îşi descrie învăţătoarea metodele de predare.
Întâlniri terapeutice
Înainte de începerea orelor, în intervalul 8.00-10.00, are loc întâlnirea de dimineaţă, pe care o descrie drept o trezire a minţii şi a corpului. „Este o întâlnire terapeutică, o modalitate de a vorbi fiecare dintre noi şi de a ne aşeza pe scaunul celui care are nevoie de sprijin din partea noastră, care are nevoie de apreciere atunci când realizează ceva. Când se aşază pe scaunul autorului, cum îl numim noi, se dezinhibează. Sunt copii care vin abătuţi câteodată pentru că au avut o problemă de relaţionare sau se simt vinovaţi pentru că n-au recunoscut o greşeală pe care au făcut-o. Cu timpul, aşezându-se pe acel scaun, copiii învaţă că vor găsi sprijin din partea colegilor“, explică Coziana Zaharia.
În clasa ei nu există critică, iar greşelile sunt văzute ca o formă de progres. După întâlnirea de dimineaţă, copiii se energizează prin dans, creându-şi astfel starea de care au nevoie pentru se apuca de învăţat. Fiecare elev din clasă îşi stabileşte zilnic un obiectiv de realizat şi exersează tehnici teatrale. „Mişcarea browniană, când copii trec unul pe lângă altul, ca la metrou, este o mişcare teatrală, dar, apropo de scop, fiecare copil ţine cont de culoarul colegilor şi nu se intersectează cu ei. Asta îi ajută şi în viaţă, pentru că au un plan şi-l duc la capăt fără să deranjeze sau să incomodeze pe nimeni.“
Cum i-a făcut pe copii să se îndrăgostească de matematică
Copiii sunt învăţaţi să lucreze în echipă şi îşi prezintă singuri proiectele după ce le termină. Chiar dacă poate părea greu de crezut, materia lor preferată este matematica, asta pentru că o învaţă prin joacă sau prin muzică, numărând cifrele prin bătăi de picior, aşa cum se ţine ritmul. De pildă, 7 înmulţit cu 5 nu înseamnă calcule în gând, ci paşi făcuţi prin sala de clasă. Tehnica merge la anumiţi copii, în timp ce cu alţii foloseşte metoda calendarului. Elevii trebuie să spună diverse cifre dintr-un calendar pentru că, în cazul lor, funcţionează ceea ce se numeşte matematica vizuală. Unii dintre copii fac calcule acum mişcându-şi capul în direcţia unde erau scrise numerele pe calendar şi imaginându-şi cifrele.
„Când au început să se ridice mâinile în clasă, am realizat că au o memorie vizuală extraordinară. Copiii mi-au cerut apoi operaţii şi mai dificile, aşa că eu i-am rugat să-mi spună cu ochii închişi numerele existente pe calendar în ordine inversă. Mi le-au spus pe toate şi a fost fabulos“, a fost revelaţia învăţătoarei când a aplicat matematica vizuală la clasă.
Despărţirea în silabe, pe ritmuri de muzică
La întâlnirea de dimineaţă, copiii exersează şi ritmurile din muzică. Învăţătoarea bate un ritm cu piciorul, iar elevii îl redau apoi în grup. Tehnica a mers de minune la limba română, când au ajuns la despărţirea în silabe. Aşa au învăţat să identifice rapid numărul de consoane şi vocale dintr-un cuvânt, despărţindu-l pe ritmuri de muzică şi exersând totodată şi la matematică. „Este important să le dai copiilor modalităţi diverse de învăţare, nu trebuie uniformizaţi, iar la un moment dat vor găsi o tehnică în care să se regăsească“, subliniază Coziana Zaharia.
Părinţii predau lecţii de educaţie financiară
Un alt aspect important pentru învăţătoarea Zaharia este ca relaţia cu elevii şi părinţii să nu se încheie la finalul orelor de curs. Asta înseamnă timp alocat ori de câte ori au nevoie, iar aceştia ştiu că se pot baza pe ea pentru sprijin şi motivaţie. Când preia un copil la vârsta de 6 ani, îi oferă nu numai experienţa ei la catedră şi sprijin, ci o întreagă comunitate. Reuşeşte acest lucru prin implicarea părinţilor în procesul educaţional, ceea ce îi ajută pe elevi să se dezvolte armonios şi să-şi găsească o cale.
De asemenea, are grijă ca oamenii care trec prin clasă să lase ceva în urmă, fie că e vorba de părinţi sau de invitaţi, de la care copiii au învăţat exerciţii de mobilitate oculară sau de citire rapidă. Părinţii vin în sala de clasă şi le dau informaţii copiilor despre educaţia financiară şi origami, iar o mămică însărcinată le-a povestit despre experienţa pe care o trăieşte şi i-a lăsat să asculte bătăile inimii fătului. În acest fel, părinţii se simt valorizaţi, unii chiar pentru prima dată în viaţă, şi lucrează pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de comunicare.
Tehnici de predare croite pe tipul de inteligenţă al fiecărui elev
Coziana Zaharia a învăţat că oamenii au mai multe tipuri de inteligenţă, dar că una este dominantă şi îşi propune să o depisteze pe a fiecărui copil. Când un elev se blochează la un lucru care pentru alţii este uşor, caută o soluţie potrivită pentru a-l scoate din impas. Coziana Zaharia îşi încurajează copiii să se bucure pentru reuşitele colegilor, să se aplece asupra celuilalt, dar nu ca să-l critice, ci ca să-l asculte şi să-l ajute să progreseze.
„Consider că este datoria mea de dascăl să ajut copilul să înţeleagă că poate. Nici eu nu sunt bună la anumite lucruri, dar mă pricep la altele şi ştiu care sunt atuurile mele. Fiecare copil sclipeşte pe o anumită zonă şi eu caut să o identific, iar ca să fac asta, e necesar să explorez. Asta înseamnă să merg pe toate laturile dezvoltării lui“, explică dascălul.
Se prezintă în faţa copiilor cu propriile vulnerabilităţi şi îi învaţă astfel să fie autentici şi să spună când nu se simt bine sau nu ştiu un lucru.
Ca să-şi motiveze elevii, a inventat un sistem de aprecieri: „Bravo!“ înseamnă un 4, „Felicitări!“ reprezintă un 5 spre 6, „Excelent!“ este între 7 şi 8, „Excepţional!“ e aproape 10, iar „Lucrările wow!“ primesc un 10 cu plus. „Nu este o vânătoare de note la clasă. Dacă ai luat «foarte bine» nu ţi-l trec în catalog. Copiii nu pot fi evaluaţi ad hoc într-un anumit moment. E ca şi cum ai cunoaşte o persoană de un minut şi îţi permiţi să spui cum este. Evaluarea unui elev este un întreg proces şi folosesc acum un sistem de aprecieri ca să-i valorizez“, descrie Coziana Zaharia sistemul său de notare, prin care îi motivează pe copii să înveţe din ce în ce mai bine.
AUTOR VALENTIN TRUFAŞU
Pe aceeaşi temă:
Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“
Un sistem de predare ieşit din tipare: mitologia greacă şi arta, folosite ca instrumente de învăţare
Se încarcă comentariile...
