EXCLUSIV Călăul soţilor Ceauşescu: "Ştiam înainte de proces că vor fi executaţi "

Laurenţiu Ştefănescu a fost în plutonul de execuţie al cuplului de dictatori. "Jos comunismul", „Jos dictatorul", „Am învins, victorie" sunt cuvintele care se auzeau pretutindeni pe 25 decembrie 1989. În acest timp, la Târgovişte, soţii Ceauşescu erau executaţi.

CITEŞTE AICI POVEŞTILE IMPRESIONANTE ALE EROILOR REVOLUŢIEI DIN TIMIŞOARA

CITEŞTE ŞI:

DECEMBRIE '89. Fostul şef al Securităţii Timiş: „Viaţa mea e distrusă 100 la sută”
EXCLUSIV Romeo Bălan, procurorul generalilor: „Chiţac şi Stănculescu merită să facă puşcărie şi la 90 de ani”
Adjuncţii Securităţii din perioada 1989 au ajuns prosperi oameni de afaceri
Revoluţionari morţi, criminali graţiaţi. Toţi cei care au fost judecaţi în "Lotul Timişoara" sunt liberi


Laurenţiu Ştefănescu, unul dintre cei patru militari care au fost în plutonul de execuţie al soţilor Ceauşescu, a acceptat să stea de vorbă cu noi despre evenimentele din 25 decembrie 1989. Laurenţiu este buzoian, dar trăieşte de mai mulţi ani la Sibiu.

Stănculescu era autoritatea supremă
Laurenţiu Ştefănescu îşi aminteşte totul acum, după 20 de ani, ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

"Eram subofiţer la unitatea de paraşutişti de la Boteni. Pe 25 decembrie, eu împreună cu alţi şapte colegi am fost chemaţi de generalul Stănculescu care ne-a spus că urmează să plecăm într-o misiune de grad zero. Nu ştiam unde mergem sau ce avem de făcut. La momentul respectiv singurul de care ascultam era Stănculescu", povesteşte Laurenţiu Ştefănescu.

S-a oferit să fie călău
„Ne-am îmbarcat în două elicoptere, iar la aterizare Stănculescu ne-a chemat la el, ne-a spus că avem o misiune dificilă pentru că în incintă sunt soţii Ceauşescu şi că va urma în scurt timp un proces după care va trebui să îi executăm. Stănculescu ne-a întrebat atunci care dintre noi suntem apţi să participăm la execuţie. Am ridicat toţi mâna, dar el a ales trei: Ionel Boeru, Dorin Cârlan şi Octavian Gheorghiu. A mai fost nevoie de încă unul care să o lege pe Elena Ceauşescu şi am fost ales eu", îşi aminteşte fostul militar.

Procesul Ceauşeştilor nu a durat mai mult de o jumătate de oră şi s-a terminat pe la ora 14.30-14.40. Laurenţiu a participat la întreaga dezbatere.
„Îmi amintesc că soţii Ceauşescu erau la început foarte atenţi la cum se desfăşura procesul. La început erau ferm convinşi că vor fi salvaţi de Stănculescu. Au ascultat sentinţa. Nicolae Ceauşescu a fost cel care şi-a dat primul seama că vor fi executaţi şi a început să comenteze. După pronunţarea sentinţei a trebuit să îi legăm. El a fost demn, dar ea a început să ne drăcuiască, după care a început să ne implore", povesteşte Laurenţiu.

„După ce i-am legat, i-am luat mai mult pe sus şi am ieşit la locul unde se hotărâse să aibă loc execuţia. Nicolae Ceauşescu a început şă cânte din Internaţionala. A urmat momentul foarte discutat, şi anume de ce Baiu nu a filmat când au fost împuşcaţi cei doi. Îmi amintesc foarte bine că el s-a întors după alimentatorul de la cameră şi atunci Boeru, Cârlan şi Gheorghiu au deschis focul. Eu am tras la urmă, după care am avut o stare foarte ciudată: emoţie şi teamă, pentru că nu ştiam ce avea să se întâmple cu noi", adaugă fostul militar.

După execuţie, soţii Ceauşescu au fost luaţi cu două foi de cort şi urcaţi în elicopter. „Am aterizat pe Ghencea, unde am lăsat cadavrele. Nu ştiam ce să facem cu ele, nu mai aveam semnal ca să luăm legătura cu unitatea şi se trăgea. Am făcut semn unui militar care era acolo, a venit şi i-am spus că avem ceva de lăsat, după care am plecat", îşi aminteşte Laurenţiu Ştefănescu.

A fost la un pas să ajungă în faţa Curţii Marţiale
Cel mai greu moment a fost acela în care s-a aflat că au dispărut cadavrele celor doi dictatori. „Generalul Stănculescu ne-a ameninţat cu Curtea Marţială. Niciodată nu mi-a părut rău că am fost în plutonul de execuţie al soţilor Ceauşescu pentru că ştiam prea bine că ei erau, de fapt, criminalii cu tot cea ce făcuseră poporului român. Sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată, de care îmi amintesc cu emoţie dar ştiu că am făcut un bine ţării", ne-a mărturisit Laurenţiu Ştefănescu.

În cele din urmă lucrurile s-au liniştit, după ce s-a aflat că dispariţia cadavrelor era doar o diversiune cu scop clar: îndepărtarea fanaticilor regimului comunist.