Video Cum se fac mucenicii. Demonstrația unei păstrătoare veterane a tradiției: reprezintă jertfa, dar și viața veșnică VIDEO
0Cei 40 de Mucenici sunt sărbătoriți, în fiecare an, pe data de 9 martie. În această zi, una dintre cele mai cunoscute tradiții este ca gospodinele să pregătească mucenici sau sfințișori, care pot fi făcuți din aluat, cu nucă și miere și copți în cuptor sau fierți.

La 17 kilometri de oraşul Galaţi, în satul Odaia Manolache, Ecaterina Hulea, o fostă educatoare a satului și păstrătoare de tradiții, ne dezvăluie rețeta de mucenici, învățată de la bunici și păstrată cu sfințenie. În cadrul unui proiect al Centrului Cultural Dunărea de Jos, Ecaterina Hulea a făcut o demonstrație de făcut mucenici elevilor de la Colegiul de Industrie Alimentară din Galați.

„În fiecare an, mama pregătea mucenici. De mic copil am crescut cu acești mucenici. Înainte de a-i prepara, trebuie să parcurgem o perioadă de pregătire, purificare și transformare spirituală. Vorbim de o curățare a casei, dar și o curățare spirituală. Avem nevoie de cel puțin trei zile de post, de o spovedanie”, povestește Ecaterina Hulea.

Dacă este Post, pentru prepararea aluatului este nevoie de făină, drojdie, un strop de sare și un pic de ulei. În cazul în care nu este Post, aluatul este pregătit cu lapte mult, ouă, zahăr, drojdie, mirodenii și unt, ca mucenicii să fie cât mai buni și fragezi. Tradiția spune că se fac 40 de mucenici, numărul sfinților care au fost martiri.
Cifra opt simbolizează veșnicia
„Am pregătit aluatul, l-am lăsat un pic să crească și apoi încep modelatul. Am porționat compoziția, i-am dat forma unui sul, și apoi am modelat fiecare mucenic, sub forma cifrei opt, a infinitului. Așezăm mucenicii în tavă și apoi îi băgam la cuptor. Timpul de coacere este cam 20 de minute, deoarece stratul de cocă este subțire”, susține Ecaterina Hulea.
Când sunt gata, mucenicii sunt scoși din cuptor, iar gospodina așteaptă ca ei să se răcească. În acest timp, în boluri separate sunt pregătite mierea de albine și miezul de nucă.

„Fiecare din cei 40 de mucenici sunt unși cu miere de albine, ulterior presărăm pe ei, din belșug, miez de nucă. Pe vremea mamei mele nu aveam pensule pentru a-i unge cu miere. Se folosea o pană de la o găină, desigur, spălată și curată”, spune gospodina.

În dimineața zilei de 9 martie, cei 40 de mucenici sunt sfințiți la Biserica din sat, apoi sunt dați de pomană pentru cei plecați dintre noi, încheie Ecaterina Hulea.

Semnificația mucenicilor: reprezintă jertfa, dar și viața veșnică
Mucenicii se pregătesc în forma cifrei opt, ca un simbol al infinitului sau al vieții de după moarte.
„Acești mucenici, forma lor de opt, reprezintă și jertfa, dar și viața veșnică. De aceea, ei se fac în această formă a infinitului, viața fără de sfârșit. Materialul din care sunt făcuți are și el o semnificație: bobul de grâu înseamnă și viață, și moarte, pentru că orice floare moare și renaște. Odată cu acești mucenici celebrăm viața veșnică. Este o perpetuă înnoire atât a naturii, cât și a umanității. Acești mucenici se păstrează, cu mici diferențe în zona de transpunere pot fi copți, pot fi fierți, dar aluatul este prezent”, susține Laura Panaitescu, referent în cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.

Tot în ziua de 9 Martie, se face curățenie generală în gospodării. De asemenea, în credința populară a românilor, în ziua Sfinților Mucenici se încheie zilele babelor, lăsând astfel loc zilelor calde.
„În gospodării, în special, la sate, se fac așa-numitele focuri de purificare. Mucenicii sunt asemuiți cu moșii de iarnă, toamnă, primăvară și întotdeauna în preajma moșilor sunt aceste focuri de purificare. Gospodinele strâng tot ce este rău, vechi, toate ramurile care au fost tăiate de la copaci, pentru a-l lăsa să se dezvolte. Toate sunt arse în acest foc purificator. O sărbătoare mare are și purificare mare”, spune Laura Panaitescu, etnolog.
Cine au fost cei 40 de Mucenici
Sfinții 40 de Mucenici sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie.
Potrivit site-ului creștin.ortodox, acești mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creștinilor. Aflând despre credință lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre, apoi au fost aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei.
Persecutorii au pregătit pe mal o baie caldă pentru cei care ar fi declarat că renunță la creștinism. Unul din cei 40 de soldați creștini a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. Un gardian i-a luat locul și s-a proclamat creștin după ce a văzut o lumină strălucitoare, astfel că numărul martirilor a rămas neschimbat.

Se spune că pentru rugăciunile celor 40 de mucenici, apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor. A doua zi însă, creștinii au fost scoși vii din lac, s-a dat poruncă să li se zdrobească picioarele cu ciocanele şi astfel toţi au murit.
Cei patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.























































