Cât de puternică este frica de război şi cum ne poate afecta la nivel individual şi colectiv
0
Frica de război ne consumă mai mult decât vor să o recunoască unii dintre noi. Ea creşte constant în intensitate, iar dacă nu o conştientizăm, putem ajunge la paranoia. Efectele acestei stări se pot amplifica dacă o trăim la nivel de comunitate, până la punctul în care se va manifesta necontrolat.
Un potenţial conflict în imediata vecinătate a României a determinat o creştere alarmantă a fricii de război. La aceasta s-a adăugat frica de boală şi implicit de moarte, care s-a accentuat vizibil în ultimii ani după izbucnirea pandemiei.
Pentru a înţelege mai bine cu ce ne confruntăm, e necesar să vorbim mai întâi despre frică. Specialiştii o definesc ca o emoţie, o stare, ce produce efecte negative asupra organismului. Frica se accentuează pe măsură ce tot mai mulţi oameni o trăiesc. Ea este asemeni setei sau foamei. Spre deosebire de acestea, frica consumă din interior o persoană până când ceva cedează.
”Frica poate fi dobândită sau moştenită. În prezent, omenirea se confruntă cu două frici: frica de virus, o frică dobândită, şi frica de război, care este o frică moştenită. Ultima dintre aceste frici este mai puternică pentru că ea a fost transmisă genetic, de la părinţii şi bunicii noştri, care în cele mai multe cazuri au suferit în război”, explică psihologul Stelian Chivu.
În momentul de faţă, frica de război este amplificată de frica de îmbolnăvire cu noul coronavirus. Acest lucru se întâmplă pentru că totul este în mintea noastră, chiar dacă ambele pericole sunt reale, spun specialiştii.
”Este practic un război interior, în care învinge frica sau câştigă curajul şi sănătatea. Frica de război este o frică preconflict. Vorbim de o frică imaginară, al cărei obiect se poate realiza sau nu. Problema este că mintea subconştientă trăieşte această frică ca şi cum ea ar fi cât se poate de reală”, spune psihologul Stelian Chivu.
Hormonul care ne pune pe butuci sănătatea
Din acest motiv se şi spune că frica, în oricare din formele ei, este cel mai mare adversar interior al omului. Neuroştiinţa vorbeşte despre reţelele neuronale şi obiceiurile minţii, care fac ca această frică preconflict să determine organismul să genereze adrenalină. Adrenalina declanşează în mulţi dintre noi o reacţie de genul ”luptă sau fugi”.
Aceasta are un efect asupra corpului nostru comparabil de către specialişti cu cel al benzinei într-un motor accelerat. Acest hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stres este bun pe durate scurte de timp şi doar când există mişcare.
Când însă adrenalina este produsă pe o perioadă lungă de timp, cum se întâmplă în cazul fricii de război, efectele asupra organismului sunt devastatoare. Apar oboseala, gura uscată, transpiraţia abundentă, greaţa, indigestia, extenuarea, stresul, insomniile, slăbirea imunităţii şi îmbătrânirea prematură.
”Aceste persoane nu mai reuşesc să rămână lucide, se panichează uşor, iar aceste stări culminează cu episoade paranoice. Timpul apare deformat, fiind perceput ca foarte lung sau foarte scurt. Dispare apetitul pentru hrană şi creşte tensiunea arterială, iar depresia este la ea acasă”, enumeră psihologul Stelian Chivu câteva dintre cele mai grave efecte ale fricii de război.
Frica individuală şi cea colectivă
Frica de război a fiecăruia dintre noi este alimentată de frica colectivă, dar şi invers. Dacă o persoană începe să manifeste simptomele fricii de război, aceasta îi poate influenţa rapid pe cei din grupul cu care interacţionează, iar efectele în acest ultim caz sunt extrem de puternice. Mulţi dintre cei care trăiesc în prezent frica de război şi-au creat practic o bulă a lor, unde trăiesc fără să ia contact de multe ori cu realitatea cotidiană.
”Frica se amplifică exponenţial şi asta face să devină foarte greu de controlat, dar nu imposibil. Ţine de fiecare din noi să nu cuplăm pe această stare şi să ne detaşăm de grupul care trăieşte o astfel de frică. În acest mod, ne ajutăm pe noi înşine, devenind lideri care generează curaj, dar îi ajutăm şi pe ceilalţi, scoţându-i din starea de frică care le face mult rău”, susţine psihologul Stelian Chivu.
Sindromul ”raţă”
Psihologii au împărţit frica în mai multe categorii. Una dintre acestea poartă denumirea de sindromul ”raţă”, pentru că este asemeni unei rate care dă foarte repede din picioare pe suprafaţa liniştită unui lac. Vorbim practic de o frică în desfăşurare, în evoluţie, care de cele mai multe ori este ascunsă bine de cel care o trăieşte.
Dacă cei în cauză nu conştientizează frica, aceasta evoluează şi ajunge la ceea ce specialiştii numesc sindromul ”peştelui”. ”Este o frică ce nu poate creşte mai mult decât spaţiul în care se manifestă, asemeni unui peşte în acvariu. Este o frică cronică, iar dacă nici în această fază nu este rezolvată, se ajunge la sindromul <<grenadă>>, când aceasta determină îmbolnăvirea accelerată a organismului ”, spune psihologul Stelian Chivu.
De frică nu putem fugi, pentru că ar înseama să fugim de noi înşine. Nu e recomandat nici să o acceptăm, pentru că va creşte în intensitate şi se va repercuta puternic asupra sănătăţii. Nu putem nici să luptăm cu frica pentru că am da naştere unui conflict interior, din care avem doar de pierdut. Ce putem face este să ne decuplăm mental şi emoţional de la frică.
Acest lucru este posibil exact ca atunci când folosim telecomanda de la televizor ca să schimbăm de la un film de groază la o comedie. Nu e la îndemâna oricui şi necesită timp, dar cu răbdare şi perseverenţă vom reuşi să eliminăm frica de război din mintea noastră.
Butonul prin care punem stop fricii
Cei mai mulţi dintre noi preferă să ignore în general fricile pe care le au şi în special frica de război. Dacă pot, amână pe cât posibil să analizeze această frică, fără să ştie că, de fapt, îi consumă din interior.
”E necesar să ne punem o întrebare simplă. Citesc în continuare multe ştiri şi privesc imagini la televizor despre un posibil război? E ca şi cum ai hrăni şi mai mult frica care te consumă. Cred că răspunsul vine de la sine aici. Asta nu înseamnă să nu ne mai informăm, însă nu e de dorit să stăm de dimineaţa până seara cu ochii în telefon sau la televizor ca să mai aflăm ceva despre un potenţial conflict”, punctează psihologul Stelian Chivu.
Conştientizarea gândurilor este un alt pas important spre vindecare. Dacă constatăm că ne fuge mintea la război, trebuie să ne decuplâm de la asta şi să ne reconectăm la ceva pozitiv, constructiv. Specialiştii numesc asta reprogramare mentală. O mare parte din cei care sunt dominaţi de frica de război suferă şi de insomnie, pentru că nu reuşesc nici măcar în somn să se detaşeze de ştirile şi imaginile pe care le asociază cu această stare.
”82% dintre pacienţii mei îmi spun că le este frică de război. Când spun acest lucru constant, nu fac altceva decât să amplific acest program al fricii de război. Este important ca în această situaţie să folosim expresii de genul <<sunt curajos>> sau <<sunt pozitiv>>. Nu este deloc indicat să folosim expresia <<nu mi-e frică>>, pentru că efectul va fi exact contrariu”, conchide psihologul Stelian Chivu.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Psiholog: „În noi stă puterea de a ne sabota sau vindeca“. Care sunt cuvintele antidot al eşecului
Se încarcă comentariile...
