Metehnele comercianţilor de altădată. Gheaţa sporea profitul bragagiilor, iar falsificarea băuturilor spirtoase era la ordinea zilei

Comerţul pe vremuri nu era aşa de strict ca azi  FOTO: Focşaniul Vechi

În urmă cu un secol, vânzătorii de carne şi pâine scoteau mărfurile afară din gherete şi magazine şi le vindeau neacoperite, la fel şi cei de legume, care îşi expuneau marfa neînvelită în arşiţa soarelui.

În urmă cu un secol găsim demascate, cu ajutorul autorităţilor, o serie de practici ale neguţătorilor la fel de necinstite ca şi unele deprinderi de azi.

Exemplele găsite în documentele de arhivă sunt edificatoare, iar despre vechile instituţii putem sune că sunt demne de toată laudă pentru că au avut curajul să intervină în reglementarea  mecanismelor comerţului, considerat de către toţi cei implicaţi un domeniu de neatins pentru că aşa s-a procedat de sute de ani şi nu era necesar să apară cineva care să le spună cum să-si vândă mărfurile.

Astfel vânzătorii de coloniale vindeau cafeaua pe care, cu intenţie, o colorau artificial. Cei care făceau bragă ori limonadă, cofetarii, birtaşii şi cârciumarii puneau gheaţă în băuturile vândute, sub pretextul că vor să le răcească în loc să pună gheaţă într-un vas deosebit şi în acesta să aşeze recipientul cu băutură care se dorea a fi vândută.

Vasele de lut aflate în comerţul vechi erau rău smălţuite, iar folosirea lor în gospodarii putea provoca neplăceri, datorită plumbului care ieşea la iveală în procesul de fierbere sau gătire.

Comercianţii de vechituri vindeau fulgi şi pene pentru perne fără a le dezinfecta, provocând de asemenea  probleme de sănătate clienţilor.

Şi băuturile alcoolice erau falsificate

Brânza, peştele sau carnea scoase la vânzare nu erau învelite cu pânză albă, localurile unde se vindeau nu erau vopsite şi văruite, tejghelele şi mesele nu erau în stare perfectă de curăţenie, pe jos nu se spăla la timp, cârnaţii se frigeau pe grătar şi se comercializau chiar în uşa localurilor unde se produceau, pastrama se usca de asemenea  înaintea localului, spre stradă.

„S-a mai constatat atunci, vorbim de 1894, intrarea pe piaţa ţării a esenţelor care imitau ţuica, coniacul, vinul, a  altor băuturi şi a diferitelor culori de vin, foarte păguboase pentru producătorii locului, iar Consiliul Sanitar Superior, îngrijorat, a interzis în mod absolut intrarea în ţară a acestor culori şi a esenţelor. În acea vreme s-a mai constatat că mulţi comercianţi vindeau băuturi alcoolice amestecându-le cu apă gazoasă, iar practica a fost interzisă, cel puţin oficial”, potrivit istoricului Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

Vânzătorii de carne şi pâine scoteau mărfurile afară din gherete şi magazine şi le vindeau neacoperite, cei de legume expuneau marfa neînvelită în arşiţa soarelui, hotelurile, birturile, cafenele, cofetăriile foloseau apa din reţeaua oraşului, fără a o purifica şi erau obligaţi să-şi procure filtrele  sterilizatoare

De asemenea, localurile de bărbierit nu erau curate, instrumentarul de tuns şi de ras nu era „scufundat” în soluţiile recomandate, periile de cap şi pieptenii nu erau dezinfectaţi periodic, ţinuta lucrătorilor de aici nu era cuviincioasă şi curată, mâinile acestora nu erau bine spălate, nici unghiile tăiate, săpunul şi apa întrebuinţate erau lăsate la întâmplare, fără a fi puse separat, şi transportate la sfârşitul zilei la marginea oraşului.