Istoria Canalul Siret-Bărăgan, abandonat de peste două decenii. Fermierii îl vor pentru irigaţii, politicienii - pentru plimbări cu vaporaşul

Începute în 1987, lucrările la Canalul Siret-Bărăgan, pe traseul Călimăneşti-Mărăşeşti-Focşani-Râmnicu Sărat-Buzău-Urziceni-Dridu sunt tot în stadiul de debut.

Proiectul Canalului Siret-Bărăgan a fost aprobat de Nicolae Ceauşescu în 1986, iar în anul următor a început execuţia primului tronson. Conform proiectului, canalul ar trebui să aibă 198 kilometri, o lăţime la bază de 20 de metri şi o adâncime de 7 metri. 

Lucrările au mers oarecum bine până la începutul anilor 1990, când s-au realizat şi primii kilometri de infrastructură din cele două tronsoane. Canalul ar trebui să aibă următorul traseu: Călimăneşti-Mărăşeşti-Focşani-Râmnicu Sărat-Buzău-Urziceni-Dridu, între Acumularea Călimăneşti de pe Siret şi lacul Dridu, situat la nord de Bucureşti, pe râul Ialomiţa.

Primul tronson al Canalului este amplasat pe teritoriul judeţului Vrancea şi are o lungime de 50 de kilometri, din care s-au început lucrări pe 11 kilometri, 5,7 kilometri fiind deja funcţionali. „Până prin 1994 am stat bine cu banii, dar sumele alocate acestei investiţii au început apoi să scadă. Practic, am ajuns să primim bani doar pentru întreţinerea şi conservarea a ceea ce am făcut până acum“, ne explică inginerul Dumitru Fodoreanu, directorul firmei Sibarex din Focşani, care se ocupă de construcţia canalului pe zona Vrancea.

Doar întreţinerea canalului, pe zona funcţională, costă în jur de un milion de lei pe an.

Tot în zona Vrancea s-au realizat investiţii colaterale în cadrul proiectului de construire a Canalului Siret-Bărăgan, respectiv drumuri şi poduri în valoare de 332.000 de euro.

Totalul investiţiei pentru primul tronson se ridică la 475 de milioane de euro, din care s-au executat până în prezent lucrări în valoare de 130 de milioane de euro.

Cel mai grav este că lucrările au început să de degradeze.

"Din cauza abandonării lucrărilor, s-a produs înierbarea naturală a materialului aluvionar extras şi depozitat de o parte şi de alta a săpăturilor efectuate, rezultând un relief de ramblee (m.a. umplutură de pământ folosită pentru a acoperi un gol). Prin abandonarea lucrărilor, a apărut un relief antropic, care determină un peisaj geografic inestetic vizual. S-au constatat resturi de materiale de construcţii şi utilaje abandonate", au constatat geografii dr. Alexandra Tătaru şi dr. Nicolae Damian într-un studiu ştiinţific privind amenajările hidrotehnice pe cursul inferior al Siretului.

Al doilea tronson are 140 de kilometri şi traversează judeţele Buzău şi Ialomiţa, până la Dridu. Acesta este şi cel mai costisitor.

Trei autorităţi naţionale s-au ocupat în trecut în mod direct de Canalul Siret-Bărăgan, respectiv Ministerele Transporturilor, Mediului şi Agriculturii, iar Administraţia Naţională „Apele Române“. Un proiect de lege iniţiat de Guvern în 2014, prin care se dorea înfiinţarea unei Regii Autonome "Administraţia Siret-Bărăgan", zace şi în prezent prin sertarele Parlamentului şi nu are nimeni curaj să se apuce de treabă, întrucât investiţia finală este estimată la peste trei miliarde de euro.

Avantaje în agricultură şi turism

Potrivit Ministerului Agriculturii, realizarea Canalului Siret-Bărăgan ar permite irigarea a 500.000 până la 700.000 de hectare de teren din Câmpia Română şi obţinerea unor economii de 50% la energie, deoarece transportul apei în sistemele de irigaţii se va face preponderent gravitaţional şi mai puţin prin pompare.

„Am putea iriga într-o variantă modernă. Acest canal permite transportul apei gratuit, gravitaţional. Canalul secundar ar putea duce apa pe terenurile agricultorilor, cu hidrocentrale care produc energia electrică necesară pompării apei până la plantă“, explică Constantin Bazon, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea.

Canalul poate fi exploatat şi turistic. Autorităţile au vorbit de amenajarea a cinci porturi, respectiv  la Mărăşeşti, Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău şi la Dridu, astfel încât să se poată merge cu vaporaşul de la Focşani şi până aproape de Bucureşti. Distanţa până la realizarea acestui deziderat este însă foarte mare.

Primele proiecte au peste 100 de ani

Primul studiu privind realizarea unui canal care să devieze apele Siretului spre Bărăgan pentru irigarea unor suprafeţe importante din spaţiul cuprins între râurile Siret şi Ialomiţa datează din 1912.

Problema a fost reluată apoi în perioada interbelică de ing. Dumitru Leonida, care studia posibilitatea de realizare a unui baraj pe râul Bistriţa la Bicaz. În analizele sale, Dumitru Leonida a demonstrat că lacul de acumulare pe care îl pot proiecta pe Bistriţa, putea avea efect de regularizare a debitelor Siretului, astfel încât debitele acestuia în perioada de vară să poată fi suplimentate, astfel încât să acopere deficitul de apă şi să satisfacă cerinţele de apă pentru irigaţii.