FOTO Polonicul şi cratiţa de Vrancea, mai tari decât capitalismul de tinichea. Cum a rezistat tranziţiei o fabrică românească
0
În vreme ce alţi coloşi din judeţ, mult mai bine cotaţi la nivel economic, şi-au închis porţile prin falimentare, o fabrică din Focşani a sfidat vremurile dure.
Procesul de industrializare a României, început încă din anii ’60, a avut implicaţii directe în procesul de creştere economică, dar şi în fenomenul de migrare a populaţiei către mediul urban.
Pentru Vrancea, unul dintre judeţele mici ale ţării, regimul comunist a avut un plan ambiţios: în perioada comunistă s-au construit la Focşani peste 25 de fabrici şi uzine, în care era nevoie de forţă de muncă numeroasă, care a fost adusă preponderent de la sate.
Dar tranziţia sălbatică de după 1990 a făcut însă ca aproape toate întreprinderile să dispară. Economia a fost distrusă în special de afacerişti împinşi în faţă de politicieni şi ajutaţi de legi interpretabile. Printr-un proces defectuos de privatizare, guvernanţii au lăsat ca unităţile de producţie să fie luate pe nimic, falimentat, tăiate, vândute la fier vechi, iar terenul lor generos a fost speculat imobiliar.
Dintre toate întreprinderile comuniste din Vrancea, una singură a rezistat pe poziţie, unul dintre principalele motive fiind că aici a existat o stabilitate la nivel de conducere: are acelaşi director din 1992, numit din rândul specialiştilor fabricii.
SC Vase Emailate Focşani (VEF) SA este o fabrică-model care a dovedit că nu toată „industria românească este un morman de fiare vechi“, aşa cum se exprima Petre Roman, primul premier postdecembrist. În perioada de glorie, fosta Întreprindere de Vase Emailate din Focşani avea 1.200 angajaţi şi se axa în principal pe piaţa internă.
Acum are doar o treime din personalul de atunci, dar vasele emailate la Focşani sunt căutate şi peste hotare. Astfel, polonicul şi cratiţa meşterite de muncitorii de la firma cu capital 100% românesc s-au dovedit mai trainice decât alte produse fabricate de unităţi mult mai titrate şi finanţate. Secretul succesului ni-l spune Gheorghe Drăstaru, directorul societăţii VEF SA.
Exportul deţine ponderea
„În momentul de faţă, facem export în proporţie de 70%, în toată Europa. Când am preluat fabrica, în urmă cu 28 de ani, aveam 750 de angajaţi. A fost o perioadă grea, dar ne-am stabilizat şi acum avem 330 de salariaţi care lucrează în două schimburi. Ne-am făcut loc pe piaţă, atât internă, cât şi cea internaţională, prin seriozitate şi astăzi suntem într-un echilibru pentru că ne-am adaptat cerinţelor. Avem tehnologii bine puse la punct astfel încât produsele noastre sunt realizate la standarde europene“, declară Drăstaru.
Calitatea produselor finite, precum şi promptitudinea în onoarea contractelor au determinat, pe de altă parte, consolidarea relaţiilor cu parteneri din Anglia, Germania, Olanda, Grecia, Cehia, Polonia. Principalele produse care ies de pe uşa fabricii sunt: oale şi capace, găleţi, polonice, tăvi, cratiţe, căni, ceainice - practic tot ce are nevoie o gospodină pentru a se descurca în bucătărie.
În prezent, fabrica se află într-un proces de retehnologizare, o investiţie cu o valoare de un milion de euro, realizată din surse proprii, mai exact din împrumuturi. Deşi managementul ar fi dorit atragerea de fonduri europene, condiţiile stricte din legislaţie au împiedicat acest lucru, deoarece supravieţuitoarea tranziţiei nu se încadrează la nicio categorie prevăzută de legiuitori.
„Suntem percepuţi ca un fel de struţo-cămilă. În mod curios, ca număr de salariaţi suntem clasificaţi ca întreprindere mare, dar ca cifră de afaceri suntem abia la 7 milioane de euro - prin urmare nu ne putem încadra la facilităţile acordate pentru a ne putea dezvolta, care trebuie să depăşească 10 milioane de euro. Nu ne rămâne decât să ne descurcăm cu forţe proprii“, arată directorul Drăstaru.
Societatea îşi procură materia primă, adică tabla, de la Arcelor Mittal Galaţi şi de la o firmă din Slovacia, iar emailul este adus din Spania şi din Turcia. Societatea are câte 2 furnizori pentru pentru fiecare dintre materiile prime folosite, astfel încât livrarea şi procesul de producţie să nu se blocheze.
De menţionat că pandemia nu a afectat activitatea fabricii. Muncitorii au avut de lucru aproape la foc continuu, chiar şi pe perioada stării de urgenţă, cu o vacanţă de Paşti. Nici un salariat nu a fost trimis în şomaj tehnic. Venitul unui angajat este în medie de 2.500 lei pe lună.
Istoria VEF
Întreprinderea de Vase Emailate Focşani a fost înfiinţată în anul 1979. Potrivit datelor din arhive, valoarea totală a acestei investiţii a fost de 162.481.000 de lei. Până la Revoluţia din 1989, în întreprindere lucrau peste 1.300 de oameni, situaţie care s-a schimbat aproape total după 1991, când societatea cu capital de stat s-a transformat în societate cu capital privat 100% românesc.
În România, în afară de VEF Focşani mai existau încă doi producători de vase emailate, care rezistă şi astăzi: Emailul Mediaş - cea mai veche fabrică de profil din Europa (1921) şi VES Sighişoara - o societate care trece momentan prin momente economice dificile.
Dacă până înainte de privatizare, întreprinderea de la Focşani avea drept ţintă doar piaţa internă, ulterior VEF s-a orientat rapid spre cea externă. Din anii 1998-1999, activitatea firmei a început să devină constantă şi prin înfiinţarea unei noi linii de producţie care dă un raport preţ-calitate foarte bun. Societatea şi-a dezvoltat foarte mult şi activitatea de marketing, iar cifra de afaceri a crescut aproape permanent, ajungând astăzi la şapte milioane de euro.
Vă mai recomandăm:
FOTO VIDEO Fabrica din Focşani care produce piese pentru sateliţi NASA sau avioane Boeing
Fosta întreprindere Laminorul se vinde la licitaţie. Câţi bani cere lichidatorul judiciar
Se încarcă comentariile...
