Craiova: Cum au fost distruse sărbătorile copiilor din România

Craiova: George Mustafa (foto stânga) va petrece Craciunul pe stradă.

Îi vezi în staţii de autobuz, gări, pe lângă spitale sau cămine studenţeşti. Adesea te întâmpină cu o întrebare: "Îmi dai şi mie un ban?". Deşi sunt mici, în spate au poveşti de viaţă tulburătoare. Pentru cei mai mulţi, Craciunul nu există. Moşul este doar poveste. Le spunem cerşetori. De fapt, sunt doar copiii străzii. Ai României.

Nici gerul nu îi opreşte să iasă în stradă şi să ceară bani, ca să aibă din ce trăi. S-au obişnuit să fie refuzaţi şi chiar alungaţi cu vorbe de ocară. Privirea lor este a unui om matur. Au învăţat doar să întindă mâna şi să repete: "Dă şi mie un leu...". Dacă nu primesc ceva, îşi continuă drumul, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu par deranjaţi. Indiferenţa celor din jur a devenit pentru ei o atitudine pe care nu merită să o ia în seamă. Dacă cineva le aruncă vreo monedă, schiţează un zâmbet de satisfacţie şi răspund mulţumiţi "Bogdaproste" sau "Sărumana". Dincolo de această imagine se află dramele unor copii care par uitaţi până şi de Dumnezeu.

Un astfel de exemplu este George Mustafa, 13 ani, (foto stânga sus) care, de la vârsta de cinci ani, a fost forţat de către părinţi să cerşească. Băiatul este de găsit mai tot timpul în apropierea Spitalului Judeţean de Urgenţă din Craiova. Gigi, cum îl strigă vânzătoarele de la fast-food-urile din zonă, spune că este orfan. Dacă îl întrebi cum s-a întâmplat tragedia, mărturiseşte, cu privirea plecată, că de fapt părinţii l-au abandonat. "Ai mei mă puneau să cer bani la oameni şi să îi duc lor, însă vroiau prea mult şi eu nu puteam face rost de cât îmi ordonau ei. Acum trei ani m-au dat afară din casă şi mi-au zis să nu mai mă întorc. Nu i-a interesat că nu am ce mânca sau o haină să pun pe mine, m-au îmbrâncit pe poartă", îşi aminteşte copilul momentul când s-a despărţit de părinţi.

Rămas singur, fără un acoperiş deasupra capului sau vreo rudă care să-i poarte de grijă, Gigi (foto sus) s-a văzut nevoit să-şi câştige singur traiul. Unica soluţie ca să poată supravieţui era, spune băiatul, cerşitul. "Mi-a fost puţin ruşine la început, dar cu timpul mi-am întrat în mână. E o doamnă de la fast-food care îmi dă mereu cartofi să-mi ţină de foame şi nu plătesc nimic", adaugă minorul. Pentru George, sărbătorile nu reprezintă altceva decât o perioadă când trebuie să îndure frigul şi să îşi asigure un spaţiu unde să-şi petreacă nopţile.

"Moş Craciun nu a ajuns niciodată la mine. Nu înţeleg de ce. Că la prietenii mei venea. Vasi (un prieten - nr.r) mi-a zis că i-a adus un trenuleţ, trei maşinuţe şi multe dulciuri. Eu i-am scris lui Moş Craciun, când aveam zece ani, să-mi lase în cizme un avion de jucărie şi o maşină cu telecomandă. Degeaba", spune cu regret copilul, care şi în acest an s-a încăpăţânat să-i înşire câteva rânduri moşului. Hârtia i-a dat-o Marcelei Vadu, vânzătoarea de la colţ, pe care a rugat-o un singur lucru: "Să nu i-o laşi spiriduşilor, că în ei nu mă încred, ci doar lu' moşu'", a îndemnat-o George pe tanti Marcela.

Un accident i-a distrus viaţa

Gilbert Musiu (13 ani) spune că are 40 de ani. "Sunt mai mare decât par", explică băiatul. Prinţul, cum îi spun apropiaţii, ne vorbeşte despre nenorocirea care l-a adus în stradă cu o dezinvoltură parcă ieşită din comun. "Mami cu tati au zburat spre cer", începe băiatul să se destăinuie. Aflăm însă că părinţii i-au murit într-un accident de maşină, în urmă cu patru ani. Gilbert mărturiseşte că are acum o singură misiune: "Să am grijă de fraţii mei. Mami mi-a lăsat vorbă, înainte de a ne părăsi, ca să fiu atent cu toţi frăţiorii şi să nu ne despărţim niciodată, oricât de greu ne-ar fi", ne-a informat copilul.

Fără să mai stea pe gânduri, a început să cutreiere străzile Băniei, sperând că va trezi compasiunea oamenilor. „Vreau să îi iau de Crăciun sorei mele o păpuşică. Mai are una Barbie, dar e veche şi i s-au rupt hăinuţele. Dacă o să strâng mai mulţi bani, la toţi o să le iau cadouri. Pom de iarnă nu o să fac. Aveam unul când eram mic", adaugă Prinţul, care se mândreşte că îşi întreţine familia de când avea 9 ani. Pentru el nu îşi doreşte decât să fie sănătos şi să aibă putere de muncă. „Am crescut. Nu mai sunt de jucărioare", a încheiat Gilbert.

Cine crezi că este vinovat de situaţia copiilor renegaţi de societate şi autorităţi?

Dacă vrei să afli părerea specialiştilor, rămâi pe craiova.adevarul.ro. Tot pe site-ul Adevărul de Seară Craiova puteţi afla în ce măsură se implică Biserica în aceste probleme şi cum îi susţine Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului pe minorii abandonaţi.