Când trebuie să ducem copilul la psiholog. „Cel mai adesea, părinţii vin la cabinet când sunt copleşiţi de dificultăţi“
0Medicii psihologi avertizează că oamenii ar trebui să consulte un specialist ori de câte ori simt că nimeni nu-i mai poate ajuta sau înţelege. De asemenea, părinţii trebuie să înveţe când este momentul să meargă la psiholog cu copilul.
Părinţii trebuie să urmărească îndeaproape comportamentul copiilor lor, iar dacă văd că ceva nu este în regulă, să intervină imediat.
"Este foarte important să nu neglijăm acest aspect. Cel mai adesea părinţii vin la psiholog atunci când sunt copleşiţi de dificultăţile pe care le observă în relaţia cu copiii. Total greşit! Trebuie să fim atenţi la copiii noştri, la nevoile lor, la orice schimbare apărută în rutina lor de zi cu zi, iar dacă ceva ne îngrijorează, trebuie să intervenim imediat", a declarat dr. Dorina Stoian, psiholog.
Medicul spune că orice copil dă anumite semne atunci când are o problemă. "Aceste semne trebuie identificate de părinte. S-au făcut multe studii de specialitate şi s-a ajuns la concluzia că problemele de natură psihologică nu apar doar la copiii hiperactivi, dar şi la copiii exagerat de cuminţi", spune dr. Stoian.
Iată când ar trebui să mergem imediat cu copilul la psiholog.
Copilul vorbeşte puţin sau deloc
Dacă juniorul are vârsta corespunzătoare dar nu înţelege ceea ce-i spuneţi, nu vorbeşte deloc sau vorbeşte foarte puţin, trebuie să consultaţi un specialist. El vă va spune ceea ce trebuie să faceţi şi tot el va descoperi cauza. Copilul are nevoie de ajutor de specialitate şi atunci când nu vă priveşte când îi vorbiţi sau când îl strigaţi, când preferă să se joace singur şi evită interacţiunea socială, atunci când pare că este într-o lume a lui.
Copilul este hiperactiv, neatent sau impulsiv
În cazul în care copilul este hiperactiv, adică este în continuă mişcare, se agită şi se foieşte pe scaun, aleargă şi se caţără excesiv, nu trebuie să spuneţi "aşa sunt copiii". Atunci când copilul este neatent, nu ascultă dascălul, face greşeli repetate din neatenţie sau când este este impulsiv, vorbeşte neîntrebat, răspunde la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate, are dificultăţi în a-şi aştepta rândul, îi întrerupe frecvent pe ceilalţi, trebuie să faceti un drum la psiholog.
Copilul nu scrie, nu citeşte, nu poate să facă un calcul simplu
Dacă trece o perioadă şi observăm că minorul nu învaţă să scrie, să citească sau nu reuşeşte să realizeze un calcul, în timp ce toţi ceilalţi colegi de clasă fac asta cu uşurinţă, trebuie să se apeleze la ajutorul unui psiholog. Există riscul să se instaleze anxietatea, frustrarea sau chiar depresia.
Copilul are ticuri
Ticurile pot apărea fie în urma unor traume de natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin fixarea unor mecanisme de apărare. De aceea, în cazul în care copilul manifestă diferite mişcări involuntare la nivelul feţei (grimase) sau la nivelul altor părţi ale corpului, trebuie să aflăm cauza.
Copilul este certăreţ, se enervează sau sfidează
Dacă observaţi că micuţul este împotriva a tot ceea ce este în jurul său, are o atitudine sfidătoare, dacă se enervează foarte uşor, este foarte greu de controlat, înseamnă că trebuie să învăţe să-şi identifice şi să-şi controleze emoţiile negative care stau la baza pornirilor agresive.
Copilul este agresiv
Dacă este agresiv cu ceilalţi copii, îi bate în mod repetat, ameninţă, are o atitudine violentă faţă de animale, distruge în mod voit obiecte, fură din casă, de la şcoală, chiuleşte de la ore, toate aceste aspecte trebuie să-i îngrijoreze pe părinţi.
Copilul are tulburări de alimentaţi
Teama de a nu lua în greutate apare şi la copii, mai ales după vârsta de 13-14 ani. Copiii şi adolescenţii diagnosticaţi cu anorexie nervoasă suferă de regulă şi de depresie, anxietate, precum şi de alte sindroame din categoria sănătăţii mintale. Acestea sunt cauzele serioase pentru care ei se înfometează sau fac exerciţii fizice în exces pentru a-şi menţine greutatea corporală mult sub greutatea recomandată.
Copilul are temeri exagerate
Copilul care prezintă o teamă exagerată de obiecte sau situaţii concrete, se panichează atunci când se separă de părinte, îi este frică în lift, se trezeşte frecvent noaptea din cauza coşmarurilor, desenează situaţii care l-au speriat, i-au cauzat traume, trebuie obligatoriu dus la un psiholog.