Europa își reconstruiește, în grabă, industria de apărare și capacitatea militară, după trei decenii de reduceri succesive

Europa își reconstruiește, în grabă, industria de apărare și capacitatea militară, după trei decenii de reduceri succesive. Presiunea vine din două direcții: agresivitatea Rusiei și incertitudinea pe care o proiectează Washingtonul asupra garanțiilor transatlantice. Un tablou sintetizat de The Guardian și Politico arată o Europă tot mai preocupată de propria vulnerabilitate.

Soldați francezi/FOTO:Shutterstock

Săptămâna trecută, șeful armatei franceze, generalul Fabien Mandon, a provocat rumoare după ce a avertizat că Franța trebuie să fie pregătită „să-și piardă copiii”, pentru că Rusia „se pregătește pentru o confruntare cu țările noastre până în 2030”.

Parisul schimbă regulile jocului

După aproape 30 de ani de pauză, Franța va anunța joi reintroducerea serviciului militar — o decizie cu greutate într-o țară care, deși are arsenal nuclear, se confruntă cu același deficit de personal ca restul Europei.

Președintele Emmanuel Macron urmează să detalieze schema la baza militară Varces din Alpii francezi. Cel mai probabil, este vorba de un program voluntar, de zece luni, deschis atât femeilor, cât și bărbaților.

Pentru Franța, e un mic seism intern. În timp ce statele nordice și baltice au mizat deja pe serviciu obligatoriu, Parisul preferă varianta „soft”. Letonia și Croația sunt cele mai recente țări UE care au reintrodus termene obligatorii.

De altfel, ideea revenirii la armată nu a dispărut niciodată din dezbaterea franceză. Stânga a văzut în ea o soluție pentru coeziunea socială, dreapta — o cale de a reda tinerilor sensul disciplinei și al patriotismului.

Astăzi, însă, calculele sunt strict militare. Franței îi lipsesc oamenii în uniformă.

„Propunerea reflectă dorința tinerilor de a servi, dar mai ales nevoia operațională a armatei în fața accelerării pericolelor”, a transmis miercuri un oficial al Palatului Élysée.

Țările NATO estimează deja că Rusia va reprezenta un risc amplificat până în 2030. Consolidarea armatelor subdimensionate a devenit prioritatea numărul unu pentru comandanții alianței.

Armata franceză este deja a doua ca mărime din UE, după Polonia, cu peste 201.000 de angajați și 45.000 de rezerviști. Parisul vrea să ajungă la 105.000 rezerviști până în 2035, iar serviciul voluntar ar trebui să acopere golul.

Europa de Est merge înainte. Vestul trage frâna de mână

În timp ce Franța discută un sistem voluntar, țările de pe flancul estic trăiesc o realitate mult mai directă. Întoarcerea la serviciu obligatoriu a fost pentru ele o reacție firească la ritmul agresiunii ruse.

Lituania a readus recrutarea în 2014, după anexarea Crimeei. Suedia și apoi Letonia au urmat același drum după invazia din 2022.

„Obiectivul principal este întărirea capacității militare din punct de vedere cantitativ. Într-o criză, ai nevoie de oameni minim instruiți”, explică Linda Slapakova, expertă în securitate la Rand Europe.

Sprijinul public pentru serviciul militar este, în mod vizibil, cel mai mare în nord. În Finlanda, care împarte 1.300 km de frontieră cu Rusia, 83% dintre cetățeni susțineau în 2022 apărarea țării — o creștere uriașă față de cei 65% din 2020.

În Vest, însă, lucrurile sunt mai încurcate.

„Țările care împart graniță cu Rusia simt pericolul mult mai acut decât cele care se bazează pe geografie. Din acest motiv, Germania, Marea Britanie sau Franța sunt mai ezitante”, spune Katrine Westgaard, analistă la European Council on Foreign Relations.

Pentru Franța, argumentul armatei e simplu: e nevoie de mai mulți soldați. Dar proiectul urmărește și altceva — o reconectare între societate și armată, într-o perioadă în care Europa se confruntă cu propria fragilitate.

„Odată cu războiul din Ucraina, tensiunile globale și retragerea treptată a trupelor americane, trebuie să întărim pactul dintre națiune și armată”, spune o sursă apropiată lui Macron.

Alte state vest-europene nu sunt pregătite nici măcar să discute serios subiectul. În Marea Britanie, ideea a fost scurt vehiculată în 2024, apoi abandonată de guvernul laburist. În Spania, guvernul de stânga nici nu ia în considerare o revenire la stagiul militar.

Banii și generația tânără — problemele reale ale Europei

În Franța, chiar și cu bugetul de apărare în creștere, decizia e clară: nu există bani pentru un serviciu obligatoriu.

„Armata nu mai are capacitatea de a supraveghea 800.000 de tineri pe an. Am renunțat la cazărmi, nu mai avem infrastructura necesară”, a recunoscut un oficial Élysée. Obiectivul realist: 50.000 de voluntari până în 2035 — adică doar 6% din generație.

Tot mai multe state merg pe modele voluntare: Olanda, Belgia, Germania, Polonia, România.

Beneficiile sunt însă esențiale pentru recrutare. Germania oferă 2.600 de euro pe lună voluntarilor — o sumă atât de generoasă încât sectorul privat se teme că va pierde angajați. Franța pregătește indemnizații de maximum 1.000 de euro.

O altă provocare: tinerii chiar vor să participe?

Un sondaj ECFR arată că, deși majoritatea europenilor susțin reinstaurarea serviciului militar, cei între 18 și 29 de ani sunt reticenți — inclusiv în state de frontieră precum Polonia și România.

„Mesajul pentru public trebuie să fie clar: e vorba despre protejarea modului de viață. Nepregătirea ne face vulnerabili”, spune Panagiotis Politis Lamprou, expert în politici europene.

Elveția merge pe serviciu civic obligatoriu?

Duminică, Elveția votează înlocuirea actualului serviciu militar obligatoriu pentru bărbați cu o formă de îndatorire civică universală. Susținătorii și oponenții invocă același argument — egalitatea.

În cadrul sistemului elvețian de democrație directă, alegătorii vor decide și asupra unei taxe pentru persoanele foarte bogate, destinată finanțării politicilor climatice.

Deși sondajele arată că ambele inițiative vor fi respinse, ele au stârnit dezbateri aprinse.

Inițiativa „Datoria Civică” urmărește obligarea tuturor cetățenilor, indiferent de sex, să participe la apărarea națională — militar sau civil. „Este timpul să le dăm femeilor responsabilitate egală”, afirmă Noemie Roten, președinta comitetului inițiativei, care spune că sistemul actual exclude atât bărbații, cât și femeile de la experiențe utile.

Criticii nu sunt convinși că măsura ar aduce mai multă egalitate.

A doua propunere de pe buletinul de vot, „inițiativa pentru un viitor”, introduce o nouă taxă climatică pe moștenirile mari — alt subiect care a iritat electoratul.

În tot acest timp, deficitul de personal militar împinge tot mai multe state occidentale să analizeze modele de recrutare diverse. „Ciclurile de instruire trebuie intensificate, iar rezerviștii reactivați în număr mare”, spune Sophia Besch, expertă în apărare la Carnegie Endowment.

Ce tip de recrutare au țările UE

— Țările nordice și baltice se bazează pe modelul „apărării totale”. Finlanda are una dintre cele mai mari rezerve din lume, prin recrutarea universală a bărbaților.

— Suedia a reintrodus în 2018 recrutarea selectivă, pentru femei și bărbați, pe baza unui proces strict.

— Danemarca include și femeile și a extins stagiul la 11 luni.

— Estonia păstrează recrutarea universală pentru bărbați.

— Letonia și Lituania folosesc tragerea la sorți când voluntarii nu sunt suficienți.

— Croația a revenit recent la serviciul militar după 18 ani de pauză.

— Germania, Franța și Polonia discută sau sprijină forme de conscripție.

În Germania, guvernul a decis luna aceasta să păstreze modelul voluntar — dar nu exclude revenirea la obligativitate dacă numărul recruților nu va crește.