Stadiul lucrărilor de restaurare la comoara descoperită în vechiul Tomis. Edificiul Roman cu Mozaic, moștenirea antică distrusă de amenajarea portului VIDEO
0Comoara vechiului Tomis, Edificiul Roman cu Mozaic, care datează din secolele II - III, este în plin proces de restaurare. Edificiul a fost afectat nu numai de timpul în care a stat sub pământ, ci şi de lucrările făcute, în perioada modernă, pentru amenajarea portului de către Anghel Saligny.
Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța, anunță că lucrările de restaurare, conservare, amenajare și punere în valoare a Edificiului Roman cu Mozaic sunt realizate în proporție de peste 50%. Atât interiorul, cât și exteriorul obiectivului, au fost supuse unor intervenții complexe, meticulos planificate de către specialiști, la nivelul mozaicului și zidăriei antice.
Proiectul de restaurare este realizat de compania italiană Giano Restauri, specializată în restaurarea monumentelor istorice, iar valoarea totală a contractului este de 9.869.677 lei, fără TVA.
Edificiul roman cu mozaic a fost descoperit în urma lucrărilor făcute pentru construirea unor blocuri de locuinţe pe faleza de sud-vest a oraşului, în anul 1959.
Descoperit întâmplător, edificiul roman cu mozaic este una dintre atracţiile vechiului Tomis, afectat de lucrările realizate de Anghel Saligny la amenajarea portului.
Edificiul roman cu mozaic a fost descoperit în urma lucrărilor făcute pentru construirea unor blocuri de locuinţe pe faleza de sud-vest a oraşului, în anul 1959, scrie Irina Nastasi în lucrarea „Edificii cu mozaic din Dobrogea romană și romano-bizantină“.
Edificiul, spune istoricul, fusese afectat nu numai de distrugerile din epocă şi de timpul în care a stat sub pământ, ci şi de lucrările făcute, în perioada modernă, pentru amenajarea portului de către arhitectul Anghel Saligny. Campaniile dedicate complexului de epocă romană s-au întins de-a lungul a cinci ani, până în 1965.
Impunătoarea construcţie se desfăşura în antichitate pe trei terase, tăiate în taluzul falezei şi nivelate pentru asigurarea stabilităţii construcţiei. Era situată chiar pe cheiurile vechiului port tomitan, de la nivelul cărora se deschidea prima sa suită de încăperi.
Covorul cu mozaic se întindea pe toată suprafaţă sălii. Porţiunea care era aşezată pe terasă tăiată în faleză s-a păstrat cel mai bine, iar partea care se situa deasupra celor unsprezece încăperi din nivelul inferior s-a prăbuşit odată cu bolţile acestora prinzând dedesubt mărfurile care se aflau depozitate acolo. O parte din bucăţile prăbuşite au putut fi recuperate.
Materialele folosite sunt marmură şi piatră naturală, de culori diferite: alb, roşu, verde-albăstrui, negru, crem. Acestea sunt dispuse pe rânduri drepte, mai ales în chenar şi în linii şerpuite în cazul motivelor mai complexe. Sunt aşezate pe un pat de mortar din var amestecat cu multă cărămidă pisată.
Printre istorici au existat mai multe discuţii referitoare la datarea monumentului. Vasile Canarache îl datează iniţial între secolele II-III p. Chr28, apoi în IV p. Chr. Adrian Rădulescu plasează edificiul în momentul de înflorire a economiei Tomisului, în care oraşul şi-ar fi permis construcţia şi decorarea unui edificiu atât de luxos şi deci foarte costisitor.
De asemenea, complexitatea şi calitatea decorului, inventarul sculptural descoperit în marea sală şi mai ales în încăperile boltite şi sistemul de construcţie a edificiului par să susţină aceeaşi datare în secolele III-IV. Spre o datare mai timpurie, în secolul III, înclină Alexandru Suceveanu.
Se încarcă comentariile...
