Povestea cele mai frumoase nave a țării noastre: bricul „Mircea“, de 85 de ani în slujba Marinei Militare Române VIDEO
0Nava-școală „Mircea“, superbul velier construit în Germania, a intrat în portul Constanța pe data de 17 mai 1939, în urmă cu 85 de ani.
Nava, care prelua ștafeta de la primul bric Mircea, a fost salutată de oficialități, de tinerii elevi ai Școlii Navale, de navele aflate în port.
Nava - şcoală Mircea este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, având o înălţime de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafaţă totală de 1.750 metri pătraţi. Această a fost construită în perioada 1938-1939 la Şantierul Naval "Blohm & Voss" din Hamburg, Germania. Din seria să mai fac parte navele "Eagle" - SUA, "Gorch Fock I" - Germania, "Gorch Fock ÎI" - Germania şi "Sagres" - Portugalia.
La ceremonia de la şantierul Blohm & Voss din Hamburg au participat primarul oraşului, Carl Vincent Krogmann, reprezentanţi ai Marinei Militare Germane (viceamiralii Ernst Wolf şi Heinrich Ancker), ai şantierului, în frunte cu proprietarul Walter Blohm, precum şi membri ai Legaţiei României în Germania (consilierul Victor Brabeţianu) şi ai Consulatelor Generale din Berlin şi Hamburg (consulii generali Traian George Gallin şi Constantin Karadja).
Angela Brabeţianu, soţia consilierului de legaţie român, a botezat nava, purtându-i noroc în decursul celor peste opt decenii de când se află în serviciul Marinei Militare Române.
Certificatul de naştere al noii nave-şcoală a fost semnat la 26 ianuarie 1938, iar la 22 septembrie, acelaşi an, a fost lansată la apă şi botezată cu numele MIRCEA, alegere justificată de bogată tradiţie şi renumele predecesorului sau.
La 27 aprilie 1939, a avut loc ceremonia ridicării pavilionului naţional, iar pe data de 1 mai 1939, Mircea, o nava cu caracteristici superioare, ce asigura condiţii de navigaţie şi viaţă la bord mult îmbunătăţite, a intrat în serviciul Marinei Militare.
Primul bric Mircea pe care studenţii şi-au făcut practica a fost o corabie de tip goeletă, construită în 1882 la şantierul Thames Ironworks and Shipbuilding Company din Londra. Corabia, construită aproape în întregime din lemn, avea o lungime de 7,6 metri, două catarge şi 14 vele. La bordul ei şi-au făcut ucenicia numeroase generaţii de marinari. Predarea ştafetei către nava-şcoală Mircea s-a făcut în anul 1939.
Nava-şcoală „Mircea“ a fost confiscată de sovietici la începutul lunii septembrie 1944, alături de alte nave româneşti care au fost încadrate în flota proprie din Marea Neagră. În urma repetatelor intervenţii ale autorităţilor române, guvernul URSS a decis ca bricul să fie retrocedat ţării noastre. La 27 mai 1946, s-a desfăşurat, în portul Constanţa, festivitatea de preluare a navei-şcoală „Mircea“, la care au fost prezenţi Regele Mihai, Petru Groza, Gheorghe Tătărescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Din păcate, nava era o ruină.
„Am fost trimiși la moarte“
Aproape o ruină, în anul 1965 nava a plecat în cel mai greu voiaj al său, la şantierul din Germania unde a fost reparată. Ar fi putut fi ultimul ei drum dacă la comanda bricului nu s-ar fi aflat contraamiralul în rezervă Petre Zamfir. Nava a părăsit portul Mangalia în octombrie 1965, cu motorul avariat. „Am fost trimişi la moarte. Încă de la început am avut probleme“. În acel voiaj, nava a trecut prin mai multe furtuni, însă lupta marinarilor cu natura dezlănţuită în Golful Biscaya va rămâne memorabilă.
Remorcherele care însoţeau nava au fost avariate şi vasul a rămas singur. Geamandura a devenit inutilizabilă, nava s-a ales cu şapte găuri la prova, barca s-a spart, iar pe vapor nu se mai putea circula. Trei zile şi trei nopţi, comandantul şi echipajul său nu au mâncat şi au băut doar apă minerală. Din prima seară de furtună, autorităţile au trimis şase şalupe-amfibii şi i-au cerut comandantului să părăsească nava, dar el a refuzat, ştiind că legea marinăriei spune că, în cazul în care echipajul părăsea nava şi era salvată de alt stat, primea pavilionul ţării respective. Şi a rezistat el şi întregul echipaj până când, în cele din urmă, epava bricului, care arăta ca după război, a fost salvată de un remorcher.
După ce nava a fost dusă în siguranţă în port, o şalupă a Marinei Militare Franceze a venit spre navă şi cineva de pe ea a cerut să vorbească cu comandantul. „După ce m-am prezentat, mi-a spus că Nicolae Ceauşescu vrea să ştie câţi morţi şi câţi răniţi avem la bord. I-am spus că nu avem nici un mort şi doar un marinar este rănit uşor. Trecusem printr-o furtună de gradul 8“, povestea comandantul. Pe timpul acelei furtuni, se scufundaseră 40 de nave.
În aceste condiţii, comandantul a reuşit să ducă nava la şantierul „Blohm & Voss“ din Germania, acolo unde nemţii au finalizat lucrările la bric în şase luni. „Specialiştii de acolo aveau planurile navei şi le-a fost uşor. Nava este croită dintr-una dintre cele mai bune table, Siemens de 18 milimetri, care nu se mai fabrică. Ne-au zis atunci: «Dacă vindeţi nava, numai pe tablă luaţi bani mulţi». Pe urmă, nava a mai fost şi în şantierul din Brăila, dar lucrările au durat opt ani“.
În cele peste opt decenii de existenţă, nava-şcoală Mircea a fost în peste 45 de marşuri de practică în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.
Cele trei traversade, din anii 1976, 2004 şi 2009, au reprezentat cele mai lungi şi complexe misiuni din cariera sa. Datorită bunei pregătiri a comandanţilor, dar şi a echipajului, nava Mircea a trecut cu bine de toate obstacolele de pe traseu şi s-a întors întotdeauna cu bine acasă.
Se încarcă comentariile...
