Momentul „decembrie 1990“, povestit de Regele Mihai: „Dacă nu era televiziunea franceză, nu ştiu ce-ar fi ieşit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regele Mihai şi Regina Ana, în avionul de întoarcere în 1990 FOTO Facebook/ Nihil Sine Deo
Regele Mihai şi Regina Ana, în avionul de întoarcere în 1990 FOTO Facebook/ Nihil Sine Deo

În relatările sale, Regele Mihai a povestit cum a fost alungat din România în decembrie '90, atunci când s-a reîntors în ţară pentru prima dată după Revoluţia din 1989.

Pagina de Facebook Nihil Sine Deo a preluat postarea realizatoarei de televiziune Marilena Rotaru, monarhistă convinsă, care redă cele povestite de Regele Mihai că s-au întâmplat pe 25 decembrie 1990, atunci când suveranul a încercat să se întoarcă în România, pentru o vizită la mormintele înaintaşilor săi, de la Curtea de Argeş.

Iată, potrivit relatării Marilenei Rotaru, ce i-a povestit Regele Mihai despre momentul decembrie 1990:

„Nu-i o amintire plăcută, dar românii trebuie să cunoască adevărul. Iniţial am vrut să vin în 1990 de Paşte. Am luat legătura cu domnul Paleologu - era ambasador la Paris - rugându-l să transmită guvernului această hotărâre a mea. 

Am fost vizitat de ambasadorul României la Berna pentru a pune la punct problemele de viză şi paşaport. Totul părea pregătit şi, când urma să mă urc într-un zbor regulat spre Bucureşti, autorităţile române mi-au anulat viza“, a povestit Regele Mihai. 

De Paşte - refuzat, de Crăciun - izgonit

„Am lăsat să mai treacă un timp. De Crăciun am făcut altă tentativă. Doream să mă reculeg la mormintele bunicilor mei de la Curtea de Argeş şi să merg la Catedrala din Timişoara. Principesa Margareta se afla în decembrie la Bucureşti. I-am cerut să-l informeze pe Petre Roman în legătură cu venirea mea.

Principesa a obţinut destul de greu o audienţă la primul ministru care i-a spus că nu era momentul potrivit. «Porţile României sunt închise pentru Rege?», a întrebat Principesa Margareta.” «Nu, bineînţeles că nu», a răspuns Petre Roman. Fiica mea mi-a telefonat şi mi-a relatat convorbirea. I-am spus imediat că sosesc.

Între timp renunţasem să merg la Timişoara, doream doar douăzeci şi patru de ore, la Curtea de Argeş.

Margareta i-a adresat lui Petre Roman o scrisoare prin care îl informa despre decizia mea. Am închiriat un avion particular la Geneva pe numele unui fotoreporter care ne însoţea. Eram şase la bord: Regina Ana, prinţesa Sofia, secretarul meu român, un membru al gărzii personale, englez, fotoreporterul şi cu mine. La aeroportul Otopeni se ştia doar că vine un avion din Elveţia, nu că eu eram în el. Am aterizat, un microbuz a venit şi ne-a luat şi… s-a aflat. 

Am fost primiţi de şeful aeroportului, cordial - cred că împărtăşea cauza noastră - ne-a oferit salonul de onoare şi ne-a spus că nu ne vor controla bagajele.

Ne-a ştampilat paşapoartele, totul era cât se poate de normal. Era puţină lume în aeroport din cauza unei greve. Doi soldaţi de gardă mi-au adresat salutul militar, iar vreo treizeci de lucrători din aeroport au aplaudat venind în jurul meu. 

Le-am urat Crăciun fericit şi-am ieşit către cele patru automobile închiriate. Când să plecăm, am fost opriţi de un bărbat venit în fugă din aeroport, care ne-a cerut paşapoartele pentru o ultimă formalitate. I le-am dat bineînţeles, au rămas la Otopeni două persoane pentru a le recupera şi am plecat spre Bucureşti, la doamna Mezincescu. Acolo se aflau mulţi ziarişti străini şi o echipă de la TF1.

Cum am ajuns, un telefon ne anunţa că formalităţile cu paşapoartele vor dura mai mult şi mi se recomanda să-mi continui drumul“. 

Aşteptaţi cu armele pregătite

„Am plecat spre Curtea de Argeş. După o oră, la intrarea în Piteşti, ceva ce semăna cu un accident, ne-a oprit. Un stâlp de telegraf bara şoseaua. Erau vreo trei maşini de poliţie şi cam douăzeci de automobile civile. 

Imediat ce am oprit, am fost înconjuraţi de poliţişti cu pistoale-mitralieră în mâini. Echipa de filmare de la TF1 care ne urma a pus un proiector pe acel loc şi a început să filmeze. Asta a făcut ca armele să dispară imediat. Dacă nu erau cei de la Canalul 1 al televiziunii franceze, nu ştiu ce-ar fi ieşit!

Un colonel de poliţie ne-a ordonat pur şi simplu cu brutalitate să ne întoarcem la Otopeni şi ne-a acuzat că am trecut frontiera fraudulos. Mai mult de două ore am discutat fără nici un rezultat. La unsprezece seara ne-am întors în cele din urmă, escortaţi de foarte multe maşini ale poliţiei, cu girofarurile în funcţiune.

Echipa de ziarişti care ne urma se înmulţise considerabil. La un moment dat, în loc s-o ia spre aeroport, poliţiştii ne îndreptau pe un drum în plin camp. Mi-am dat seama şi i-am cerut şoferului să întoarcă. Zece maşini apărute din întuneric ne-au blocat. Fiica mea şi secretarul meu s-au angajat în alte discuţii care au durat până la patru dimineaţa. Un general de securitate a venit în civil de la Bucureşti să stea de vorbă cu «domnul Mihai».

Am acceptat, dar la aeroport, nu în mijlocul câmpului. Generalul a dispărut imediat. 

Pe urmă a venit un general de aviaţie care ne-a permis - primise şi el un ordin - să pornim spre aeroport. Ajunşi la Otopeni n-am avut voie să coborâm din maşină.“ 

Piloţii - sechestraţi în aeroport. „Avem şi alte mijloace“

„Ni s-a spus că un avion militar românesc ne va duce în Elveţia. Am protestat susţinând că acelaşi avion cu care venisem să ne înapoieze. Generalul pretindea că echipajul elveţian era «beat mort». Bineînţeles că n-am crezut, iar ulterior am aflat că piloţii fuseseră sechestraţi în aeroport, ca nu cumva să aterizăm în alt oraş din România. Fiicei mele Margareta nu i s-a permis să vină să mă îmbrăţişeze la aeroport.

La un moment dat, un colonel venea în fugă cu paşapoartele noastre în mână. Înainte de a ni le înapoia, ofiţerul care îl deschisese pe al meu, i-a spus poliţistului: «Priviţi! Este ştampilat bine. Totul a fost în ordine».

Încercuiţi de poliţişti, am fost conduşi pe pistă şi am văzut un avion românesc de construcţie sovietică. «Dacă nu vă grăbiţi, avem şi alte mijloace de a vă urca în avion», a spus unul dintre poliţişti.

Am decolat la şase fără un sfert dimineaţa, după 12 ore de la plecarea din Geneva… Asta a fost…”.

Guvernul României i-a permis să viziteze ţara în 1992, în perioada Paştelului. Regele Mihai a fost întâmpinat atunci cu foarte mult entuziasm de către români. Potrivit unor estimări, în jur de 1 milion de oameni s-au adunat pe străzi pentru a-l întâmpina pe monarhul exilat după instaurarea regimului comunist.

Ulterior vizitei din 1992, fostul preşedinte Ion Iliescu i-a interzis din accesul în România Regelui Mihai pentru o perioadă de 5 ani. Un episod similar celui din 1990 s-a petrecut în 1994, când suveranul a încercat din nou să-şi viziteze ţara şi a fost întors din drum de la aeroport pe motiv că nu i se poate acorda viza "în acest moment". Restricţia impusă de Iliescu a fost ridicată de fostul preşedinte Emil Constantinescu, după câştigarea alegerilor prezidenţiale. În 1997, România i-a reactivat regelui Mihai cetăţenia română şi i-a permis să-şi reviziteze ţara. 

Pe aceeaşi temă: 

Ceauşescu şi Regele Mihai, în topul personalităţilor preferate de români din ultimii 100 de ani: „Studiul arată puterea miturilor istorice“ INFOGRAFIC

VIDEO Marele Voievod Mihai, trimis să refacă Alianţa Inimilor dintre România şi Polonia. Canalul Marea Baltică-Marea Neagră, plănuit încă din anii '20

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite